Cap2:Nu totul e o joaca de copii

    Chloe.

    Deja trecuse o luna de la tragedie si in Nashville este acum mai liniste.Aflasem nu de curand ca sotii Brandon,parintii Annei se mutau in New York.Doamna Brandon,m-a chemat la ea acasa sa imi dea ceva.Nu aveam intentia sa ma intorc la casa ei,dar de dragul ei...
    Am pedalat mai puternic trecand dealul si acolo era casa ei micuta si primitoare.Luasem bicicleta fiindca e mai departe casa ei de a mea.
    In ultima luna am mers in fiecare zi,dupa scoala,la cimitir la ea,impreuna cu Jason.Cu fiece zi ce trece imi este mai usor sa ma obisnuiesc cu lipsa ei.Eu si Jason tot am stat impreuna...el a fost sprijinul meu.Am refuzat sa ma imprietenesc cu alte fete...Nimeni,niciodata,nu o va putea inlocui pe ea.
    Am pus frana si m-am uitat la casa,amintirile creand o invalmaseala in mintea mea.Dar cea mai usturatoare si dureroasa era aceea cand ieseam din casa si i-am auzit din spate rasetul copilaros.Inca persista dureros in mintea mea.
    Mama ei iesi si zambi la mine carand o cutie plina cu lucruri.
    -Ce bine ca ai venit...Eu si John chiar nu stiam ce sa facem cu astea...spuse trista.Locul lor e la tine.
    -Aa...doamna Brandon...eu...
    -Tu ai fost cea mai buna prietena a ei,Chloe...m-a intrerupt ea.
    Voiam sa ii spun ca din cauza mea s-a dus ea in padure.Dar nu aveam curajul.Ea fusese mereu buna cu mine.Nu voiam sa ii provoc mai multa durere decat era deja in sufletul ei.
    Doamnei Brandon ii curse o lacrima si spuse:
    -Ea ar fi vrut asta,Chloe.Si am si dovada,rase ea amar.O s-o gasesti aici,spuse dandu-mi cutia.
    -Aa...nu stiam ce sa zic.Multumesc.                                     
    -Cu bine Chloe...spuse si ma imbratisa.
    Isi trase nasul se uita inca o data la mine si intra in casa.
    Am aranjat cutia pe portbagajul bicicletei si m-am dus acasa curioasa ce era in cutie.
    Am fugit in camera la mine ca vantul si m-am asezat pe pat.M-am uitat suspicioasa la cutie.Daca era vreo scrisoare sau ceva de genul?
    Mm...nu voi afla decat deschizand-o.
    Am deschis-o si deasupra era asezat un album mare si roz.Il stiam.Acesta era plin de fotografii cu mine si ea.Eram obsedate de fotografii artistice.Am si un aparat Nikon performant pentru pasiunea mea.Nu am deschis albumul,spunandu-mi ca plang mai tarziu si am trecut mai departe.

    Am descoperit un teanc de CD-uri.Astea trebuie sa fie cu muzica preferata a Annei.
    Wow!m-am uimit eu cand am vazut niste casete.Asta o sa fie amuzant...Acolo erau filmulete cu mine si Anna.Ce ne mai distram facandu-le.
    Intr-un colt era impaturita o hartie.Am desfacut-o si m-am mirat de titlu:

    'Ce joaca de copil e moartea?Testament:Anna Brandon'
    Titlul era specific Annei.Scrisese:


    'Draga mama/tata/Chloe sau orice avocat ce citeste asta...Azi,21 Martie 2011 m-am hotarat sa imi scriu un testament.De ce?Fiindca moartea e imprevizibila.Te poate lua pe nepregatite si nu ai cum sa-ti iei adio de la persoanele cele mai importante din viata.
    Ok...nu am nici o idee cum sa vorbesc despre asta...Voi incep cu scuzele apoi cu 'mostenirea'
    Mama,daca am murit neprevazut,imi pare rau.Daca am avut un accident conducandu-ti masina pe ascuns,imi par....stai ca nu-mi pare.Ar merita.Daca am fost rapita si sechestrata de vreun capcaun criminal...imi pare rau ca nu am invatat Kung Fu.Daca ai descoperit patura plina cu smoala din garaj,unde am ascuns-o bine,imi pare rau[Mda..testamentul meu o sa fie plin de scuze].Imi pare rau ca te-am lasat singura,daca te-am lasat.Te rog nu fi trista dupa moartea mea.Te iubesc oriunde oi fi.
    Tata,oricat ai fi vrut sa ies baiat...iata-ma fata.Imi amintesc cum ma invatai sa ma bat.Trebuia sa invat aia.Astfel...nu cred ca as fi murit acum.Imi pare rau ca ti-am facut zile fripte venind seara tarziu acasa si comentand la tine.Nu am avut niciodata intentia sa te ranesc.Ai grija de mama pentru mine.Te iubesc,chiar de nu ti-am spus-o niciodata.
    Si in sfarsit....Prietena mea cea mai buna Chloe!Imi pare rau de o mie de ori ca am murit.Da ce sa-i faci...Sper ca nu plangi citind asta..HEHE...Eu chiar m-am amuzat scriind testamentul asta.Voiam sa-ti zic ca prin orice fel as fi murit tu nu esti vinovata![Ai tendinta sa dai vina pe tine cam de multe ori.Un lucru ce il iubesc si il urasc in acelasi timp].Ok...sa trecem la lucruri serioase acum...Imi pare rau.Pe bune.Adica ce nesimtire din partea mea sa te las singura sa-ti gasesti un tip...Cu capriciile tale nu se stie niciodata.Cu sensibilitatea ta probabil ca clocotesti in lacrimi acum.Stop crying,kidooo!Asa..razi...Mai bine....Te rog pe tine sa ai grija de lucrurile mele cele mai de pret...Asta incluzand si pretiosul meu jurnal.Da,nu mai rade!Am un jurnal.Numai tu ai voie sa il citesti.Nu trebuie sa spui nimanui ce scrie acolo.Ai grija!
    Asta e clipa cand imi iau adio.Chloe...ne vedem in Rai.Te voi astepta cu bratele deschise.He...Cum ii ziceam si mamei.Sa nu aud in canapeaua confortabila din Rai ca suferi si vrei sa mori si prostii gen Emo.Vin de Sus si te bantui.Deci ai grija!Nu fi trista.Nu stii faza aia?Cand se naste un copii aia plang ca copilul nu stie ce il asteapta in viata si cand mor se bucura ca au scapat.Nu stiu la ce popor era asta.Macar am fost si eu atenta putin la orele de istorie.Deci sa vad un 'SMILE'!
    Aveti grija oameni muritori.Viata e grea iar moartea usoara dar si diabolica.La revedere!
    
    P.S:Va iubesc,
        Anna Brandon[daca asa ma mai cheama]-o fata moarta.'


    Daca eu dau vina pe mine de prea multe,ea isi cere scuze de prea multe ori!am gandit stergandu-mi nasul intr-o batista.
    Uite ca noi nu aveam secrete si totusi uite testamentul ei despre care nu stiam.Dar ce imi placea cel mai mult la ea...sincera,amuzanta si cinstita.De asemenea avea o interpretare actoriceasca buna.Si stie sa pastreze un secret.Oo...de ce gandesc asta acuma?Mda...cum spunea si ea...eram sensibila.Plangeam daca vedeam pe cineva plangand.Chiar daca acum pot sa ma mai controlez.Ce ciudata sunt.
    Am mai cotrobait prin cutie si am gasit un caiet mare,negru si foarte gros.Doar atat.Nu cu abtipilduri si alte prostii pe el.L-am deschis si la prima pagina scria Anna Brandon.Mai jos era scris un pasaj din poezia 'In loc de prefata' de Ion Minulescu.Stiam autorul asta fiindca obisnuiam sa cotrobaim prin biblioteca amandoua dupa opere straine.
    'N-am fost asa precum se spune
     Si nici nu sunt asa cum sunt
     Nu sunt nici foc,
     Nici ploaie,
     Si nici vant!...
     Nu sunt nimic din ce-as putea fi pe pamant...
     Nu sunt decat un strop de vorbe bune,
     Ce-astept un cititor cinstit sa ma razbune
     Si sa m-arate lumii cine sunt!...'


    Specific Annei.Ii placeau poeziile si chiar sa compuna si ea.Ce-i drept,avea si talent.Odata avea si un blog.Dar cred ca il stersese fiindca lumea incepea sa comenteze pe la scoala.
    In dreptul paginii scria cu mov cuvintele:
    'Oricine ai fi,de citesti jurnalul asta,pastreaza in mintea ta ce gasesti aici.Nu ma judeca dupa ce prostii am scris aici.S-ar putea sa fiu o nebuna.Anna BWU.'
    Numai eu stiam de ce se semna si cu BWU.Insemna:Be Watching You.Si asta era de mult.Cam de prin clasa a sasea.Deci ea are jurnalul inca de atunci??Oo mama.Am ceva de citit.
    Dupa avertismentul ala mai scria si:
    'Nu citi tot dintr-o bucata,Bab'.Las' ca te stiu eu!'
     Normal ca ma stia.Ce ne mai alintam noi cu tot felul de nume ciudate.
      Sunetul telefonului fix sparse linistea in care ma aflam.Cum eram singura acasa,sambata,trebuia sa raspund eu.Am bagat jurnalul Annei inapoi in cutie si am zburat ca vantul in salon.
    -Alo?am intrebat eu.
    -Aa...buna ziua....Familia Masen?
    Cunoasteam vocea asta dintr-o mie.
    -Da.Pe cine cautati?l-am luat in ras.
    -P-pe Chloe?spuse el mai mult ca o intrebare.
    Nu m-am putut abtine si am ras in telefon.
    -Buna si tie Jj-jason!
    -Trebuia sa-mi zici.Chiar credeam ca gresisem numarul.
    -De ce ai sunat?
    -Pai azi nu e zi de scoala si m-am gandit sa te scot la un film.
    -O,serios?am ras eu.Si la ce film vrei tu sa ma scoti?
    -Inca ruleaza 'Water for elephants'.Stii filmul?Joaca si frumuselul ala.
    Normal ca il stiam pe Robert Pattinson!Oh God!Bine si Reese Witherspoon e draguta....Ce-as fi vrut sa fiu in locul ei.Deja aberez...
    -Stiu filmul,Jason!Treci sa ma iei cu masina?
    -Ok.La 16.
    -Ne vedem.
    Eram deja emotionata.Nu puteam sa mint.Imi placea de-adevaratelea Jason.Cu toate nebuniile si balbaielile lui dragalase.Intr-un fel imi amintea de Anna.Nu e ceva care sa explic,dar asa e.'Gata cu gandurile filosofice Chloe!Ai un jurnal ce te-asteapta!'am gandit eu.
    Odata ajunsa in camera,am inchis-o si m-am indreptat spre pat.Am deschis jurnalul la a doua pagina.
    In dreapta sus nu se sinchisese sa scrie data.In stanga scrisese specificul:'Draga Jurnalule'.
    Dupa asta scrisese asa:
    'Stiu,e penibil sa iti spun asa.
    O sa incep cu o introducere:
    Anna Brandon e numele meu,locuiesc in Nashville cu parintii mei de vreo 5-6 ani.La scoala cam toate fetele le vad cu oracole si jurnale si asa m-am gandit sa te cumpar din alocatie.Dar o sa fii secret.Nici macar lui Chloe n-o sa-i zic.Apropo,Chloe e cea mai buna prietena a mea de cand am ajuns aici.Ne intelegem super bine.
    Ieri a inceput clasa a sasea.Am fost imbracata,in defavoarea mea,in uniforma de scoala care consta intr-o camasa alba,o fusta neagra,cravata si pantofi negri.Fara stil.Fara nimic.Asa sec.Iac!
    Mama ne-a dus pe mine si pe Chloe la scoala si a ramas pe acolo vorbind cu profesorii.Diriginta ne-a chemat pe toti in clasa si am vorbit cu ea.Cert e ca nu imi mai vazusem de mult colegii.Nu ca mi-ar fi fost dor de baietii astia care se cred amuzanti si fac tot felul de glume la adresa tuturor.Imi displaceau genul lor.
    Dupa ce ne-am luat cartile mama ne-a dus in parc si am mancat o inghetata privind jocul toamnei ce de abia se asternuse peste oras.Totul in jur era maro si o adiere rece imi facea pielea de gaina pe picioare.Imi ramase intiparata imaginea frunzelor cazand,si tot cazand.Aa desigur...Si pe Chloe murdara de inghetata-probabil ultima din acel an-pe toata fata.
    Cam atat am avut de scris.Voi mai scrie cand voi mai avea timp.
    Opss..m-a prins mama!'


    Atat pe prima pagina.Odata cu citirea cuvintelor imi aminteam si eu acea prima zi de clasa a sasea.Eram asa mici.Imi amintesc ca uram la culme uniforma aia stupida.Nu imi placea sa o port si mama ma obligase sa imi mai fac si niste codite de scolarita.Ce zi...
    -Chloe!!am auzit de jos vocea mamei.
    -Ce?am tipat inapoi.
    Mereu nu imi raspundea.Trebuia sa ma duc eu la ea.Off...
    Am pus inapoi jurnalul si m-am dus jos.Mama venise acasa cu o pizza si voia sa mananc.M-am pus la masa si ea s-a dus in camera ei.M-am grabit sa termin,am spalat farfuriile si am fugit in baie.
    Azi aveam o intalnire.Si de abia asteptam.