Cap 10:Find me

         

           Chace 

    [1760]

    Trecusera doua luni de cand eram in Romania,si inca mai mult timp de cand era si Catherine cu noi.Se formase deja o rutina.Mergeam la vanatoare in fiecare zi si chiar ma distram.Mergeam ba cu Amelie,ba cu Stefan sau Vlad.
    Cu Amelie nu se schimba nimic.Inca aveam momentele noastre speciale,dar nu stia nimeni despre asta.Peter statea mereu cu Catherine,lucru ce nu-mi placea deloc.O prinsesem odata singura,dar nu-mi vorbi.Nici macar nu se uita la mine.Cum putea sa fie asa de puternica?In locul ei,as fi asa de slab...Daca ma privea cineva asa cum o priveam eu pe ea,as fi cedat de mult.
    Era deja jumatatea lui octombrie si noi toti fuseseram invitati la un bal,in mijlocul Transilvaniei.Peter ne comandase costume si rochii noi,iar acum ne pregateam.
    Uitandu-ma in oglinda,m-am examinat.Aveam un costum negru,simplu,cu o camasa alba,ce imi punea in evidenta,in mod sadic,ochii rosiatici.
                                 
    -Arati bine,se auzi o voce din spatele meu si doua brate s-au strecurat pe pieptul meu.
    I-am strans mainile Ameliei,inainte sa ma intorc spre ea si s-o apuc de talie.
    -Tu esti mai frumoasa,ii zic dandu-i un sarut pe obraz.
    Ea imi zambi.
    Purta o rochie crem,lunga,cu dantela pe margini si un decolteu proeminent,lasand sa se vada cam mult.La baza gatului sau se odihnea un lantisor de argint,care era lung,disparand in decolteu.
    Parul ii era ondulat,curgand in bucle frumoase pe umerii sai aproape goi.Spatele ii era pe jumatate gol,dar acoperit putin de parul sau.
    In picioare,avea pantofi albi,tot cadou de la Peter Lockwood.
    Amelie isi impreuna mainile dupa gatul meu si se intinse pentru un sarut,eu imediat reactionand.Buzele sale aveau cel mai dulce gust din lume.
    De undeva de jos,se auzi cum ne striga Peter,si ne-am despartit.O iau de mana,ca sa mergem impreuna,dar ea si-o scutura.Dar nu-i nimic,asa face tot timpul.Probabil ar trebui sa ma obisnuiesc deja cu asta.
    Imi venea sa oftez,dar m-am abtinut.
    Jos,erau adunati toti.Peter,Stefan si Vlad purtau costume asemanatoare cu al meu.
    Privirea mi-a staruit mai mult pe rochia lui Catherine.Aceatsa era rozalie,ca un trandafir si avea maneci lungi.Decolteul sau era sub forma de V,iar gatul nefiindu-i acoperit de nimic.Parul blond ii era ridicat la spate,intr-un coc.I-am intalnit ochii,si pentru o secunda parca m-a privit si ea.Sau ma insel?Acum se uita in alta parte.
    Mi-a zburat gandul la ochii sai albastri,puri si inocenti,nu ca acum-rosiatici-ce spuneau doar un singur lucru-rau,ura,cruzime.
    Am iesit cu toii afara,unde aveam doua trasuri.Am nimerit inauntru cu Amelie si Stefan.Drumul dura cam o ora,in tot acest timp le-am ascultat vorbaria celor doi.
    Balul se tinea in conacul nu-stiu-carei contese de pe aici.Am coborat cu totii si Stefan isi permise s-o ia de brat pe Amelie,iar Peter pe Catherine.Nici eu nu stiam care lucru ma enerva mai mult.
    Eu cu Vlad am intrat ultimii.La intrare,statea o femeie de varsta mijlocie.S-a prezentat ca contesa Dragomir.
    I-am sarutat mana politicos,si ea imi surase.
    -Sunteti foarte galant,domnule Westwick,zise ea.
    -Multumesc.Dumneavoastra aratati foarte bine,ii zic eu apoi intru.
    Atmosfera era placuta,deja dansandu-se.Alti oameni purtau discutii.Majoritatea lor vorbeau in romana si eu nu-i intelegeam.
    M-am asezat intr-o parte,langa o fereastra si acolo am stat timp de vreo ora.Amelie dansase tot timpul.Mai intai cu Stefan,apoi cu Vlad,apoi Peter.Urmara o gramada de romani idioti,iar ea nu refuza nici un dans.Catherine dansase si ea doar cateva dansuri cu Vlad dar acum nu o mai vedeam.
    Afara,cerul era senin,intunecat si vantul batea usor prin parul meu.Nu eram potrivit pentru petreceri.Nu erau genul meu.Nu acum.Inainte eram o alta persoana.Iubeam sa ma distrez,sa merg la petreceri,sa dansez.Inainte de transformare,eram asa.Dansam cu toate fetele de la un bal,si multe dintre ele doreau sa fiu cu ele pentru totdeauna.S-au dus acele vremuri.
    Am simtit o mana pe bratul meu si m-am intors instantaneu.
    -Buna,ti-ar placea un dans?
    In fata mea se afla o femeie,romanca,ca doar in romana imi vorbise,s de vreo 20 de ani.Purta o rochie ce arata multe.Era genul de femeie usuratica,dar parea draguta.Chiar de ma intrebase in romana,am inteles ce voia.Asa ca am dat din cap,afirmativ,luand-o la dans.
    Nu am apucat sa ajung cu ea langa celelalte perechi ca o alta mana ma prinse de mana mea libera.M-am intors in stanga ca s-o vad pe Catherine privind-o pe romanca intr-un mod urat.
    -E luat,ii zice ea.
    Romanca voia sa spuna ceva,dar cand se uita in ochii rosii ai fetei se sperie si pleca.
    Catherine ma trase spre ea,mana sa stanga ajungand imediat pe umarul meu.Am tras-o de talie,apropiind-o de mine.Ochii sai ii intalnira pe ai mei si de data asta ne-am privit pentru mult timp in timp ce dantuiam.Chiar si cand se termina,inca stateam apropiati.
                      
    Ma privea de jos,ochii parca stralucindu-i.Muzica reincepu si am inceput sa ne miscam din nou.
    -Imi pare rau,ii soptesc la ureche la un moment dat.
    Ea se uita la mine,aproape indignata.
    -Nu te pot ierta inca,ofta ea.
    -Stiu,ii zic.Dar nu ma las.Chiar nu voiam sa se intample asta...
    -Si totusi ai facut-o,zise rece.
    -Dar...
    -Shhh...Nu vreau explicatii...zise ea punand un deget pe buzele mele.
                         
      Am mai dansat inca vreo 2 dansuri,fara sa vorbim.Ne-am luat apoi doua pahare cu vin si am mers pe o terasa,in racoarea serii.
    -De ce stai cu Peter?o intreb eu.
    Se uita la mine printre gene,ridicandu-si sprancenele.
    -Ce?Esti gelos?Vrei sa stau cumva cu romanii?
    -Nu,dar...
    -Mm?
    -Poti sta cu mine.
    -Si sa o fac pe Amelie sa ma urasca mai mult?Nu,mersi.
    -Dar,ea nu o sa faca nimic,ii zic.
    Catherine rase.
    -Serios?Uite-te in spate mai intai.
    M-am intors si acolo era Amelie,privindu-ne cu ranchiuna.
    Oh,am inteles acum.Ea avea voie sa stea cu toti vampirii,dar eu cand stau cu cineva,ea e nervoasa.Ei,macar ii pasa de mine...


~~


           Heyaa!!!
           Intai de toate,la multi ani tuturor![asa,cu inatarziere:))]
           Trebuie sa imi cer scuze ca nu am mai postat asa de des ca inainte,dar nu am avut nici inspiratie,nici timp.In plus,saptaman trecuta,am primit seria Academia Vampirilor si citesc in continuu,fiindca e foarte faina.Sunt la jumatatea vol.3.:>
           Scuze ca nu a fost prea multa actiunea in capitolul asta,dar am zis sa-l public asa,ca sa nu mai las lumea sa astepte...
           Si mai am o problema...Am inceput Caderea unui inger,dar acum m-am blocat....:|Las povestea in Stand-by,pana ce imi revin,fiindca nu ma las.Nu am de gand sa incep o poveste fara sa o termin....
           La FVM voi scrie in curand...probabil sunteti curiosi ce se va intmpla...
           Siii...ar fi cazul sa incetez cu nota asta de autor...Soo...See ya'!:)
           P.S.:Va place melodia de sus?Eu o ador!!Si pe cantaret:>

Cap 9:Werewolves

            Chace

    [1760]

    Peter nu veni inapoi in acea seara,ci in dimineata urmatoare.Catherine era de brat cu el,si era vesela.
    Cand ne-am adunat cu totii in camera mare,Peter zise:
    -Amelie,Chace.Catherine va sta cu noi un timp.Stefan,Vladimir...Poate?
    -Desigur,zise Vlad,zambindu-i larg Catherinei.
    Si ea ii zambi inapoi.
    La mine nu se uita deloc.De parca nici nu eram in camera.Eram ignorat,si nu-mi placea asta.
    -Vino,am sa iti arat camera.
    Vlad o lua de brat si iesira amandoi din camera.
      Am iesit si eu din castel,fugind in padure.Nimeni nu ma urma.Era ciudat ca imi doream ca Amelie sa fi venit dupa mine?Poate era.
    M-am oprit din fuga in mijlocul padurii.Imi venea sa tip,ca sa ma descarc cumva.Cred ca in sfarsit cedasem psihic.Prima data,aflu ca exista fiinte ce beau sange pentru a trai;apoi ma transform eu intr-un astfel de monstru;apoi,ca sa mi se demonstreze cat de rau pot fi,am fost 'pus' sa ucid o fata nevinovata.Si acum,totul devine si mai complicat cand apare ea,transformata in vampir.
    In plus,nici familie nu mai aveam.Nu ca aveam si inainte...
    Si Amelie...Ea ce planuri avea oare cu mine?
    Mi-am pus mainile in par si am icneput sa trag de el.Nu se rupea.Normal ca doar sunt nemuritor,invincibil.
    Am cazut in genunchi si am ramas acolo pentru mult timp.
                                
    ~


    [1967]

    Urlete de varcolaci se auzeau in padure.
    -Ce cauta ei aici?se intreaba Catherine.
    -Lizzie si acel baiat,Kenway,am zis eu si m-am intors sa ma duc dupa Will,dar acesta tocmai venea spre noi.
    -Lizzie nu e de gasit.
    -Sunt varcolaci aici,ii zic.Haide,Will.Blondo,tu ramai aici.
    -Nu.
    -Nu era o intrebare!ii zic eu iritat.
    -Am spus ca vin!imi zice ea privindu-ma serioasa.
    -Bine...am cedat eu.
    Nu puteam sa ii rezist.
    Am inceput sa fugim in padure,si pe drum o vad pe Catherine aruncandu-si pantofii pe undeva,ca sa alerge mai bine.Will isi arunca sacoul prin iarba.Se pregatea de lupta,sau ce?
    Ne-am luat dupa urlete si am ajuns intr-un desis.
    In mijloc,se aflau Elizabeth si Kenway si in jurul lor erau 5 varcolaci,sub forma umana,ce purtau doar niste pantaloni scurti.In jurul nostru,ne inconjurasera varcolacii sub forma animala.
    Daca nu ar fi fost omul lui Lizzie,ne-ar fi atacat de mult.El se afla in fata vampirei,si dupa bataile inimii,era speriat.
    Dintr-un salt,am ajuns in fata amandurora.
    -Suntem in trecere,am marait la cel ce parea varcolacul alfa.
    -Nu aveti voie aici,marai el inapoi,facand un pas spre mine.Ce aveti de gand cu el?intreaba aratand cu degetul spre Kenway.
    -Nimic important,ii zic.
    Patrund repede in mintea varcolacului alfa si descopar ca nu stie sa-si apere mintea.Nu ii citesc gandurile,fiindca ii apartin doar lui,ci ii transmit doar 3 cuvinte:'Trebuie sa ma duc acasa.'El o sa creada ca sunt gandurile lui si poate o sa plece si o sa ne lase in pace.
    -El nu stie nimic,il aud pe Will,ce era langa mine acum.
    Catherine inainteaza cu un pas si ea,sa fie mai aproape de mine.
    -Vreau sa plecati imediat de aici,ne zice tipul.
    -Asa facem,ii zice Catherine.
    -Dar,mai zise el.Ce o sa faceti cu omul?
    -Il lasam aici,zice Will.
    -Dar el deja banuieste ceva...
    -O sa-l fac sa uite,ii zic.
    -Juri?
    -Da.
    -Bine atunci,noi ne retragem.Daca unul din voi mai se afla pe aici in zori,il omoram.
    Kenway tremura in spatele meu.
    Varcolacul alfa se retrase,si ceilalti dupa el.Am stat cu totii nemiscati,ascultand cum pleaca toti.
    De indata ce nu i-am mai auzit,m-am repezit la Eric Kenway,strangandu-l de gat,si in acelasi timp ridicandu-l.
    -Ce naiba faci?protesta Lizzie uitandu-se infiorata ba la mine,ba la om.
    O mana imi atinse bratul.Era Catherine,ce ma privea putin speriata,dar incerca sa ascunda asta.
    -Opreste-te,imi zise ea incet.
    Nu am ascultat.
    Mi-am concentrat puterea spre om si am vazut in ochii sai caprui teama.Eram gata sa intru in mintea lui,sa umblu pe terenul sau,sa-i schimb gandurile,cand am primit o palma peste fata.Asa de puternic,incat ma facu sa-l scap pe Kenway.
    M-am intors uimit spre Catherine.
    -De ce ai facut asta?
    -Fiindca trebuie sa inveti si sa mai asculti!replica ea.
    M-am uitat in jur.Si Will si Elizabeth se aflau langa om,ce era cam lesinat acum si Catherine ma privea siret,cu mainile in sold.
    -Atunci ce facem?intreb.
    Lizzie se intoarse spre mine,ochii sai stralucind ciudat,de tristete si rugatori.
    -Pot sa iti cer ceva?ma intreaba ea icnet,vocea tremurandu-i.
    -Da.
    -Poti sa il transformi?
    -Da,dar...
    El nici macar nu era cosntient,nu stia de vampiri..Nu stie cum o sa fie,cat de dureroasa e transformarea...
    El ar fi trebuit sa fie constient,sa ii explicam totul.Cel mai important era sa fie alegerea lui...
    Nu ca la mine,Will,Catherine sau Lizzie.
    Pentru mine,daca as fi putut alege,nu m-as fi transformat.Dar eu am preferat sa fiu vampir,in loc sa fiu acum o gramada de oase,in pamant.
    Pentru mine,a fost mai bine sa fiu transformat.Asta ma caracterizeaza pe mine.Cand eram om,nu ma vazusem niciodata in viitor,ca fiind batran si ramolit.Sau eu,cu copii si nepoti...Deloc.
    Eu fusesem nascut sa fiu transformat in vampir.Dar oare Eric Kenway este?
    Elizabeth se apropie de mine si imi atinse fata cu mainile sale.Ma ruga.Fara vorbe.
    Stiu deja ca am acceptat...Dar voi fi in stare?

             ~

             Yey!In sfarsit am scris si la povestea asta!
             Sper sa va placa!:)

Cap 8:Not smart enough to understand her

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Cap 7:Let's play a game

            Chace
            [1760]
  
   -Haide,Westwick.E chiar in fata!tipa din fata mea Stefan.
   -Ia-ma usor!Sunt incepator,ii zic eu ajungandu-l in cele din urma.
   Am ramas inmarmurit la privelistea din fata mea,unde se intindea o vale larga,inchisa alocuri de cioturi inalte de munti,acoperiti la varfuri de zapada.Jos,la sute de metri departare,puteam vedea o padure deasa,de pini,iar,si mai jos,pe dealuri,erau campuri pline de flori multicolore ce suflau parca viata...Muntii dadeau un aer rece peisajului,ca si cum l-ar distruge imediat.
   -Ei..ti-am zis ca Romania e frumoasa,zise Stefan de langa mine.
   -Da,asa e.
     Stefan venise dimineata la mine si ma invitase la aceasta mica plimbare,ce s-a dovedit a fi o fuga uimitoare printre copaci,urcat pe stanci si altele.
   -Dar stii ce e mai bun in Romania?intreba Stefan uitandu-se cu un zambet pe fata in departare.
   -Ce anume?
   -Ursii,zambetul i se largi spunand asta.Vino cu mine,Chace.
   Stefan sari in gol,spre valea imensa,desfacandu-si mainile,la un vultur in cadere.Fara sa ma gandesc,am facut la fel.Senzatia era uimitoare.Nu imi era frica sa ma lovesc de ceva-acum eram invincibil.Nemuritor.
   Pamantul se apropia din ce in ce mai mult,si l-am vazut pe Stefan aterizand gratios pe campie,apoi ridicandu-se,silueta sa fiind ca o statuie.Eu l-am urmat 5 secunde mai tarziu.Am aterizat pe picioare,la fel ca el,dar eu am mai facut cateva tumbe,fiindca nu aveam prea mult control pe noul monstru ce eram.Stefan rase de mine.
   -Acum mergem spre pesteri.De abia astept sa te vad cum ii rezisti unui urs,rase el.
   'Si eu de abia astept'am gandit eu.
   Alergand,printre copaci,l-am intrebat pe Stefan:
   -De cand esti vampir?
   Surprins,el rase.
   -De cand??Pustiule,eu sunt de cand a fost faurita lumea...Am peste doua mii de ani...Ti-as putea fi...Dumnezeu!rase el la urma.
    Am ras si eu la asta.
   -De cand il cunosti pe Peter?
   -De mult timp...E un vampir de treaba,sa stii.Te-a si transformat...el nu prea transforma oamenii,sa stii.
   -De ce?
   -De unde sa stiu?Omul e un mister nedeslusit...
   Am tacut in timp ce urcam niste stanci,fara sa obosim deloc,desigur.Stefan imi facu semn sa tac si merse inaintea mea,spre intrarea unei pesteri.
   -Sa te las pe tine primul?se intreba el mai mult pe sine.
   Am mers inaintea lui.Trebuia sa-i demonstrez ca nu mi-e frica de ursi.Ca sunt un vampir adevarat...
   Si chiar inainte de a intra in pestera,ceva sari pe mine,doborandu-ma.De undeva,Stefan rase.Deasupra mea,se zbatea o felina,ce ma ataca cu ghearele ei.O puma.In Romania?Nu credeam ca 0 sa intalnesc aici...
   Felina ma musca zdravan de umar si eu m-am abtinut sa nu tip.Doar nu ma durea deloc.Am auzit un mormait,de urs,si am vazut cu coada ochiului cum Stefan se lupta cu un urs.Asta ma facu sa actionez si eu.Am apucat felina de un picior,luand-o de pe mine,si pozitionandu-ma pe ea,pregatit sa ma hranesc.Se zbatea,saraca,dar nu avea nici o sansa impotriva unui vampir.Apuca sa-mi zgarie fata,inainte ca eu sa-mi infig dintii in gatul ei.Nu era la fel ca sangele de oameni,dar era pe aproape.
   Cand am terminat,m-am ridicat si am observat ca Stefan ma privea amuzat,asezat pe un urs mort.
   -Tie iti trebuie exercitiu,zise el.
   Am incuviintat uitandu-ma la hainele mele.Erau murdare,pline de sange si rupte de la ghearele felinei.
   -Hai sa mergem la castel,ii zic eu.
   -Ti-e dor deja de amica ta?
   -Poftim?
   -Haide,stiu ca o simpatizezi.Se vede in ochii tai.Totusi,ea...e cam ciudata.
   -Se poate...
   Am coborat stancile facand salturi uriase,apoi am luat drumul spre castel.

   *

   Cand am ajuns la castel,vampirii erau asezati in jurul unei mese,ce era plina de hartii,ce de fapt erau harti,probabil ale tarii.
   Eu cu Stefan oprisem la un rau,unde m-am curatat,si acum aveam hainele putin ude,asa ca m-am furisat in camera mea.Cand m-am intors,Vladimir tocmai ii explica ceva lui Peter.
   -Acum o luna,au venit Volturii aici la noi.Au vrut sa ne ia pe amandoi,dar noi desigur ca am refuzat.De mult timp ne au in vizor ei...Dar noi ii vrem morti.Cine nu ii vrea?
   -Abuzeaza de puterea lor...zise Stefan.Sunt nemilosi,isi omoara fratii.Noi n-am face niciodata asa ceva.
   -Atunci..de ce exista?intreb eu atragand atentia asupra mea.
   -Sunt prea multi.Au puteri ciudate...
   Discutia continua dar eu nu am mai vorbit.Ma uitam la Amelie,ce era asezata in fata mea.Astazi era imbracata cu o rochie noua,primita de la vampirii romani,probabil.Rochia era voluptoasa,de culoarea cerului,pe alocuri fiind cusute flori mari si albe.Arata perfect pe pielea ei alba!Parul ei lung,era cret si in ochii ei puteai sa te pierzi usor.Asa cum o fac eu acum.
   Ea imi zambi si se ridica dintr-odata.
   -Hai sa-ti arat ceva,Chace,imi zice ea.
   M-am ridicat imediat,nepasandu-mi de ceilalti.Sa creada ce o vrea.
   Amelie iesi din camera si apoi din castel,eu urmand-o.Merse spre unul dintre turnurile castelului si deschise o usa,ce ducea spre varful acestuia.
   -Ce e acolo sus?o intreb eu.
   -O sa vezi.
   Ea imi facu cu ochiul si intra pe usa.Am urmat-o,urcand scarile,ce duceau spre varful turnului,in aer liber.Amelie statea sprijinita de zidul de un metru,uitandu-se imprejur.M-am dus langa ea,imitandu-i pozitia.
   -Uite-te acolo,zise ea aratand cu degetul spre un loc din padure.Un luminis.
   Acolo,sute de pasari zburau,cantandu-si fericirea.Am zambit la ele.Mereu mi-am dorit sa fiu ca ele.
   -Ce zburdalnice mai sunt,zic eu vazand ca o randunica zbura in cercuri mici.
   -Cand eram mica,imi placea sa alerg dupa ele,rase Amelie,amintindu-si.
   -Acum ce te opreste sa o faci?o intreb.
   -Aa,facu e aganditoare.Nimic.
   -Haide!
   Intr-o secunda,o apuc de mana si o trag intr-o saritura spre pamant.Ea rase,strangandu-ma tare de mana.Am fugit spre luminis si pasarile la fel.Dar noi eram mai rapide decat ele.Am prins o randunica in mana si am mers spre Amelie.
   -Mersi,zise ea cand i-am dat-o.
    Ea zambi si ii dadu drumul.Se intoarse spre mine.
   -Esti asa dragut.
    Imi atinse mana,provocandu-mi un pic de placere.
   -Tu esti mai draguta,ii zic eu patetic.
   Zambetul i se largi si se ridica pe varfuri.

   -Stii ce vreau acum?intreba cu o privire smechera.
   -Ce anume?ii fac jocul zambindu-i stramb.
   -Asta,zise ea si in secunda urmatoare buzele sale fine le atinsera pe ale mele.

   Am prins-o de talie,ca sa fie mai aproape de mine si am adancit sarutul.Era minunat.Ea era minunata.


V-a placut?Lasati si un comentariu,va rog!!:)

J.N.6:Puterea

           Chace

   Dimineata urmatoare,Amelie isi facea entuziasmata bagajele,umpland casa cu un cantec despre calatorii.Avea o voce foarte frumoasa ce puteam s-o ascult la nesafarsit,fara sa ma plictisesc.
   Urma sa calatorim cu trasura tot drumul.Vom schimba caii in orasele de pe drum si asa mai departe.Peter a spus ca nu e nevoie sa fugim pana in Romania.
   -Si cat stam acolo?
   -Cat vrem.Si daca vrei sa pleci-chiar de cred ca inca nu vrei sa faci asta-poti s-o faci.Nu te obliga nimeni sa stai cu noi.
   -Bine.
   Totul era gata.Trebuia s-o asteptam doar pe fata vampir.Inca o jumatate de ora trecu si Amelie cobori,urmata de Hector,un nou servitor ce avea sa conduca caii pe drumul cel bun.
   Hector nu stia ca eram vampiri si Peter spusese ca avea sa-l omoare daca banuia ceva.M-am concentrat pe chipul sau aspru,in timp ce ieseam afara spre trasura si parca am simtit ceva.
   Ne-am suit cu totii si in scurt timp porniram,lasand in urma conacul lui Peter Lockwood.
   Am cautat din nou acel ceva si l-am gasit.Si uite asa,printr-o mica apasare,am patruns in mintea omului.Ii auzeam vag gandurile,dar nu m-am concentrat pe ele,ci m-am retras imediat.
   -Stiu ca va suna ciudat,zic eu spre cei doi vampiri,dar ii pot citi cumva gandurile lui Hector.
   -Dar asta-i uimitor!zise Peter.
   -Ai o putere!Arata-ne.Poti sa-i spui sa faca ceva??
   -Incerc.
   M-am intors la mintea omului si am gandit 'Opreste brusc trasura'.Ma gandeam ca nu se va intampla nimic,dar trasura se opri.
   Vampirii ma aplaudara si Peter ii striga sa mearga mai departe.
   -Pot sa incerc si pe voi?intreb eu.
   -Pe mine.Dar ai grija,ca am secrete intunecate,zise Amelie si-n ochii ei plutea misterul.
   M-am concentrat doar la ochii ei rosiatici,incercand sa patrung in mintea ei.Cateva momente am stat asa,in liniste si l-am auzit pe Peter razand voios.Amelie zambi si ea.Am impins deodata,fortand mintea ei sa cedeze.Dar un zid invizibil ma bloca.
   -Au!Asta doare!spuse Amelie ducandu-si mainile la cap.
   M-am retras imediat.
   -Scuze,ii zic.
   -Dar asta e nemaipomenit!Probabil vei putea sa schimbi o minte daca vampirul e mai slab.Oh,asta demonstreaza cat de puternica e Amelie,zambi Peter la sfarsit.
   -Toti vampirii au puteri?intreb eu curios.
   -Nu,nu!Doar cei speciali!zise Amelie facandu-mi cu ochiul.
   I-am zambit ca raspuns.Cei doi pornira o discutie despre locul spre care ne indreptam,Romania si eu am ascultat fiecare cuvant.

   ~~~
   [Inapoi in prezent,1967,unde Chace se afla in parcul Mansfield,New Jersey]

   O cioara zbura dintr-un copac in altul,eu urmarind-o cu privirea.ce n-as fi dat sa pot zbura si eu asa.Sa fiu liber.Ce nebunie!Sa-mi doresc sa fiu o cioara.Ha,ha!
   William venea spre mine fericit.
   -Chace,prietene!E chiar minunat pe aici!
   -Nu-i asa?i-am zambit in timp ce se aseza pe banca,langa mine.
   -Ce facem azi?intreba el interesat.
   -Pai,am fost invitati la un bal,la familia Kenway.Mergem?
   -Pai da.Mai iesim si noi din rutina.Dar cu Elizabeth cum ramane?Nu cred ca e pregatita..
   -O sa vina cu noi.Niciodata nu va fi destul de pregatita.
   El dadu din cap usor,urmarind aceeasi cioara,ca si mine.

   Mai pe seara,dupa ce am venit de la vanatoare,am facut amandoi baie si ne-am imbracat.Eu aveam un costum vechi,negru,iar William unul maro.Aratam amandoi de-ai vremii.
   O trasura veni sa ne ia.Elizabeth iesi din casa si eu am fost surprins s-o vad atat de frumoasa.Adica,este vampir,ca si noi,dar era si sora lui Will si Will arata si el fantastic.E ca o mostenire de familie,incepand de la mine-straunchiul.
   -Vin si eu!zise ea voioasa tragand de rochia vaporoasa.
   -Esti sugura,surioara?
   -Da,William.
       S-a urcat si ea,ajutata de mine,si am pornit spre conacul familiei Kenway.Ajunsi acolo,un slujitor de-al casei ne lua hainele lungi de toamna,iar noi am intrat.Camera de bal era plina de oameni si am sfatuit-o pe Elizabeth sa-si tina respiratia cat de mult poate.
   -Domnule Westwick,bine a-ti venit,ma saluta doamna casei,Adele Kenway.
   -Bine v-am gasit,frumoasa doamna,zic eu politicos sarutandu-i mana,ea tresarind la raceala pielii mele.Dati-mi voie sa-i prezint pe varul meu,William si tanara aceasta este sora dumnealui,Elizabeth.
   -Ma bucur sa va cunosc,sper sa va distrati.
   Si cu asta pleca.
   Ne-am asezat tustrei la o masa si ne-am uitat in jur.Mie imi era cam sete,chjiar de vanasem doar cu 3 ore in urma.In seara asta aveam sa mananc si eu o fata de pe aici.
   Ma uitam dupa o posibila victima,cand am simtit mirosul placut,al unui alt vampir.Cat pe ce sa nu o recunosc.Blonda,scunda cu zambetul de copil si avand ochii aceia ciudati,de un negru intens-de parca ii era sete tot timpul.

                                            [Ea e Blonda,nu va zic numele inca...,scuzati ochii]

                                                          [si zambetul ei]

    Am traversat camera sa ajung la ea.
   -Chace,buna!Ce mai faci?intreba ea cu un zambet fals pe fata.
   -Eu bine.Inca esti suparata pe mine?
   -Normal ca sunt!Toata viata te voi invinui.Dar acum,hai sa dansam!zise ea si ma lua de brat ,spre locul unde dansau oamenii.
   Mi-am pus o mana pe talia ei subtire si in cealalta ii tineam mana firava.
   -Dansezi destul de bine,Chace.
   -Multi ani de experienta,i-am zambit eu.Si de cand ma tutuiesti tu?Nu ca m-ar supara sau ceva...
   -Oh..de cand vreau si de cand pot.Numai am nici un stapan acum.
   -Pe cont propriu,huh?
   -Sunt inca femeie.Am si un om langa mine,ca sa nu trezesc suspiciuni.
   -De ce?
   -Pe vremurile astea,o femeie singura este socotita drept vrajitoare.Si nu vreau sa ma tot mut dintr-un oras intr-altul...
   -Te inteleg.Ce-ai mai facut in ultimii ani?
   -Am calatorit cu trenul.A fost o aventura adevarata.
   -Intreaga viata e o aventura,ii zic zambind.
   -Asta asa e.
    Melodia energica de pian se termina si noi am iesit pe terasa.Am stat in tacere,pana cand,de undeva de jos,se auzira voci:
   -Dansezi bine,domnisoara Westwick.
   -Multumesc,domnule Kenway.A fost o placere.
   -Doresti sa ma insotesti la o plimbare?
   -Desigur.
   Elizabeth mergea la brat cu un om,parand foarte fericita,ducandu-se spre gradina conacului.
   -Aceea era cu tine,nu?intreba de langa mine blonda.
   -Da,e Elizabeth West-,de fapt Bennet,sora lui William..Poveste lunga..
   -Fac parte din familia ta,sa inteleg.
   -Da.
   -Ah!Pana la urma ti-ai pastrat din rude.Felicitari!
     Eu i-am zambit.
   -Te-ai luat dupa Lockwood.
   Am dat din umeri.El o transformase pe nepoata lui,Amelie,iar eu pe nepotii mei.
   -Chiar,l-ai mai vazut?
   -De atunci,cu tine,nu.
   -Probabil e ascuns intr-una dintre casele lui uriase...
   Am auzit rasete.Elizabeth chiar se distra cu acel om.Deci poate nu mai trebuie sa-i port de grija acum.
   -Auzi,dar cu Amelie ce s-a intamplat?Unde e?
   -Nu-mi pasa nici de-ar fi moarta,ucisa de Volturi,ii raspund blondei.
   -Deci nu-ti mai pasa...Dar totusi...ea te-a distrus.Nu vrei sa te razbuni?
   -Dar cum pot distruge ceva ce inca iubesc?oftez eu.
   Blonda ma atinse pe brat si zise:
   -Iubindu-ma pe mine.

   ~~~
   [1760]

   Am ajuns in Romania doua zile mai tarziu.Tot drumul am vorbit intre noi,iar Peter ne mai spunea din intamplarile lui ciudate.
   Romania era frumoasa.Chiar si noaptea.Acum mergeam printre munti,si acestia parca atingeau stelele,asa de inalti erau.
   Peste ceva timp,am vazut un castel.Era foarte mare,si arata chiar inspaimantator acum.
   -Acolo o sa stam?
   -Da.Vladimir locuieste dintotdeauna acolo,zise Peter.
   -Ce nume ciudat!
   -E romanesc.
   -Si sta singur in acest enorm castel?
   -Nu,e si Stefan.
   Ne-am dat jos si am mers cu totii inspre usa mare,de fier.Se auzira pasi si usa se deschise cu un scartait.In fata noastra stateau acum 2 vampiri romani.Ambi avand parul inchis la culoare,unul mai mult ca celalalt.
   -Lockwood!Ce bine-mi pare sa te vad!zise cel cu parul mai inchis la culoare,cu un accent ciudat,venind sa-i stranga mana lui Peter.Celalalt facu la fel.
   -Te asteptam de anul trecut pe aici.Cine sunt ei doi?intreba al doilea pe romaneste,eu neintelegand nici un cuvant.
   -Ea este nepoata mea,Amelie.Si el este Chace Westwick.Nou-nascuti,zise Peter tot pe romaneste.
   Al doilea tip se apropie de mine si imi stranse mana.
   -Eu sunt Stefan,zise el in engleza.
   -Io's Vladimir,zise celalalt.
   Ii sarutasera mana Ameliei si ne invitara apoi inauntru.Incaperea era luminata de lumanari pe alocuri,dar cu vederea mea vampirica vedeam destul de bine.Vladimir ne conduse spre camerel noastre.
   Amelie ramase undeva pe holul stang,in vechea camera a fostei sotii a lui Stefan,sau ceva de genul,iar eu in urmatoarea.
   Camera era mare si era plina de praf.Imi spusese Stefan ca nu tineau servitori oameni pe aici ca sa faca curat.'I-as omori din plictiseala,nu de sete',spusese el.
   M-am dezbracat de haina lunga si neagra si am asezat-o pe spatarul unui scaun.M-am intins pe pat si am inchis ochii.
   In doar o saptamana viata mi se schimbase asa mult...
   Nu stiam nici ce sa simt in legatura cu asta...
   Doar 2 ochi albastri ma bantuiau acum,facandu-ma sa ma simt vinovat.

           ***

            N.A:
            Sper ca citesc mai multi povestea!:)
             Lasati si voi o parere,va rog!:)

J.N.5:Am I a killer?

           Chace


   Dimineata,am avut impulsul de a ma duce sa ma spal pe fata,cum faceam dupa fiecare somn.Dar acum nu dormisem deloc,fiindca n-aveam nevoie de odihna.
   Totusi,mi-am schimbat hainele,pregatit de o noua iesire.Am coborat in salon si nu era nimeni.Am auzit niste zgomote in bucatarie si m-am dus acolo.Mare greseala.
   Acolo era Mary,punand niste vase intr-o geanta.Am facut greseala de a inspira adanc si ea ma auzi si scapa o farfurie cand ma vazu.Se uita uimita si speriata la mine si eu ii auzeam inima batand furtunos 'Bum,Bum,Bum',parca spunand 'Vino,Vino,Vino!'
   -Mary,am spus printre dinti.Ce faci aici?
   Ea tremura vizibil si spuse incet:
   -Domnul Lockwood pleaca...Toti plecati.Plec si eu la mine acasa,domnule.
   Am dat din cap intelegator,straduindu-ma sa nu gust din mirosul imbietor.M-am miscat si Mary impietri in fata mea,in timp ce eu ii ridicam farfuria,acum ciobita.I-am dat-o fara sa o ating si acea apropiere ma facu aproape sa-mi pierd controlul.Dar nu am atacat-o.Mi-am muscat buza inferioara si m-am dat cativa pasi inapoi izbindu-ma de cineva.M-am intors pe calcaie si am vazut-o pe Amelie,zambind.Intinse mana,punand-o pe umarul meu si zise:
   -Esti asa de...mm...Om.Vad ca te controlezi destul de bine.
   Se uita dupa mine la Mary,ce inca statea inmarmurita si zise:
   -Poti sa pleci.Vom trimite un plic cu leafa ta.Hai,fugi.
   M-am uitat la parul zglobiu al femeii vampir ce dadea ordine.Parea asa de matasos invat voiam sa-mi petrec restul vietii jucandu-ma cu degetele in el.Mi-am controlat impulsul de a-l atinge.
   Am auzit cum Mary si-a ridicat geanta si cum a inchis usa in urma ei.
   -Asa,acum e bine.
   Amelie se uita cu ochii sai de visina in ai mei si zambetul i se mari.
   -Sunt asa bucuroasa ca mergem in Romania!Tu nu?
   Ma lua de mana si ma trase mai aproape de ea.
   -E un loc nou.Cand mai mergem la vanatoare?
   -In noaptea asta.O sa vezi ce frumos va fi.Este si luna plina!
   In timp ce vorbea,uitandu-se in sus la mine,ochii ii straluceau straniu.
   -Si al noptii aer..si vantul prin par trecand...si mirosul sangelui...ah,ce sete imi e!
   -Dar de unde stii ca-i frumos?
   -Peter m-a luat cu el.Da,stiu ce crezi.Eram om si el vana.Dar el e asa de batran!A fost uimitor!Hai,vino la o plimbare cu mine!
   Ma lua de brat,tinandu-se aproape de mine si am iesit afara,in gradina ce arata ca un mic parc.Acum puteam sa vad mai bine imprejurimile.Conacul se afla intre doua dealuri si in cea mai mare parte,era inconjurat protector de padure.In departare,se vedea un drum,dar nu era nici o miscare pe el.
   Parcul era mare si ajungea pana la padure.Era plin de flori si copaci tineri,iar mirosul era imbietor.
   -Nu-i grozav sa auzi si sa vezi totul?intreba Amelie respirand.
   S-a desprins de mine si incepu sa fuga la vale,cu mainile in aer,la fel ca un copil mic.
   Eu m-am aplecat sa culeg o margareta,apoi am fugit spre Amelie,ce se asezase pe iarba,intre o mare de flori multicolore.
   M-am asezat langa ea si i-am intins floarea.Ea o lua si o examina.
   -Nu-mi place,se stramba ea.
   Imi dadu floarea inapoi.
   -De ce?am intrebat lasand floarea in iarba.
   -E prea simpla.Pura...Mai degraba o vesnicuta,sa o tin langa mine pentru toata viata.
   Am tacut,lasandu-ma pe spate.Era greu s-o multumesti pe Amelie.
   Ea ofta si se aseza pe pieptul meu.Soarele iesi de dupa cei cativa nori si ne transforma pielea in mii de cristale.M-am uitat la ea.Era asa de frumoasa!
   Nu m-am putut abtine si i-am atins usor obrazul cu mana dreapta.Ea zambi si se intoarse sa ma priveasca,atingandu-ma si ea la fel.Intr-o singura secunda,se intinse si ma saruta suav pe obraz si apoi se ridica.
   -Ne vedem diseara,zise in timp ce alerga vesela spre conac.
   Am ramas acolo un timp,apoi m-am ridicat inca socat de ce se intamplase.Amelie chiar ma palcea.Asta era clar din faptul ca voia sa fiu vampir.Dar sa se afiseze asa?Era tipic ei..Si nici ca ma supara vreun pic.
   Am inceput sa ma plimb,intrand in padure.

   Calcam pe frunze uscate,probabil de anul treuct si acestea fosneau zgomotos.Peste tot erau crengi rupte si eu am inceput sa vad detaliile:langa un copac isi facuse azi noapte culcus o vulpe,pe altul erau urme de gheare de urs,iarba era mulsa pe alocuri,semn ca mancasera caprioarele de acolo,si tot asa.
   M-am asezat la umbra unui copac si m-am uitat in jur.
   Nu stiu cat timp am stat asa,cu ochii inchisi si meditand,dar stiu ca am simtit cand soarele se pregatea sa apuna.
   -Ce faci aici?
   Am tresarit si am deschis ochii ca s-o vad pe Amelie catarata intr-un copac,schimbata intr-un costum tare ciudat,ca de barbat.Avea pantaloni negri stramti pe picioarele ei frumoase si in partea de sus o camasa lunga si cu maneci de culoarea pamantului ud,ce era legata la brau cu o mica sfoara.Arata chiar dragut.
   -Iti place imbracamintea mea?intreba ea vazand ca ma holbez.
   Sari din copac ca o felina si veni spre mine,facnd o pirueta.
   -E...interesanta.
   -Stiu.Adica..M-am plictisit de rochiile mele grele.Asa ca i-am zis lui Mary,care se pricepe la de astea,sa-mi faca haine de brabat pe masura mea.Si uite asta a iesit,zambi ea.
   -Iti sta bine.
   -Stiu,zise ea.Mergem undeva sa ucidem?
   -Hai.
   M-am ridicat si ea incepu sa fuga.Eu m-am luat dupa ea,simtindu-i aroma dulce,specifica vampirilor.
   -Hai sa vanam un urs,i-am propus eu.
   -Nuuuu!am auzit-o zicand.Mmm ce miros!Nu simti?
   Se parea ca mereu uitam sa fiu atent la ce era in jur,cand era ea langa mine.
   Am inspirat si am simtit un miros delicios venind dintr-o parte a padurii.Mi-am grabit picioarele si am simtit-o pe Amelie oprind mai in fata.
   Un tipat sparse linistea serii si eu am ajuns unde era Amelie si inca o femeie.
   Amelie tocmai o tranti la pamant si o rani mai rau,suptand cu nesat din gatul fetei.M-am apropiat din cauza sangelui ce siroia di nrana deshcisa si am vazut fata speriata a lui Catherine,fata cu ochii albastri din biblioteca.
   -N-o omori!am zis fara sa vreau.
   Am ingenuncheat langa cele doua.Intre timp,Catherine se opri din tipat privind mirata la mine,in timp ce lacrimi siroiau pe obrajii ei.
   -Ah!zise Amelie intorcandu-se.Vrei s-o faci tu?Esti invitatul meu!
   -Poftim?Dar ea e...
   -Nevinovata?Da.Dar e si hrana ta.Si tu ucizi ca sa mananci.
   -Dar...
   -Haide...nu-mi spune ca nu vrei.Ochii tai sunt negri aucm-asta inseamna sete.
      Amelie atinse rana fetei cu degetul aratator si cel din mijloc si le duse la gura,facandu-mi si mai mult pofta de sangele fetei.Ah!Ce puteam face?Setea ma dobora.Monstrul iesea la iveala.
   'Imi pare rau',mi-am zis in gand sperand inutil ca ea sa ma auda.Catherine plangea.

    M-am uitat in ochii albastri si puri ai fetei care aveau sa vada lumina zilei pentru ultima data.Nu am stat sa ma mai gandesc.Mi-am infipt dintii in ea,hranindu-ma.Nu,nu puteam sa nu fiu un vampir.
     Cand am terminat,Amelie ma privi mandra.
   -Asa te vreau,zise ea si fugi inapoi spre conac.
   Am lasat corpul fetei pe pamant,fara nici o parere de rau,si am fugit dupa ea.De ce aveam impresia ca aveam sa-mi petrec si restul eternitatii fugind dupa ea?
   'Poate fiindca asa va fi?'
   O,Dumnezeule.Catherine.O omorasem pe Catherine,cea cu ochii albastri,asa de frumosi..si acum asa de fara viata.
   Ce fel de monstru am devenit?
   Am plecat din acel loc,lasand in urma o inima zbatandu-se pentru viata.Avea sa moara.Dar nu voiam sa fiu eu cel care ii aude ultima rasuflare si ultima bataie de inima.
   In schimb,am fugit dupa Amelie,femeia vampir ce imi placea si imi displacea in acelasi timp.

     V-a placut?

     Spuneti-mi ce credeti,de ar fi de bine ori de rau..omul are nevoie de critica!;;)

     [Law]

J.N.4:Another kind of life

      Chace
     
       Parca eram cuprins de flacari care nu aveau sa fie stinse niciodata.Simteam ca mor.Ca asta e sfarsitul.Asa era intrarea in Rai...?Sau mai degraba in Iad?Da,acum nu mai aveam dreptul sa intru in Rai.Eram un demon in dransformare.Si ma simteam asa de singur...Nimic sa simt,decat aceasta durere coplesitoare,nimic de vazut inafara de de acest intuneric,nimic de auzit inafara de urletele mele de agonie.Asa arata oare Iadul?Asa ar trebui sa sfarsesc?
    Dar nu ma sfarsesc...Peste un timp am simtit cum durerea se domoleste.In sfarsit,o schimbare bine venita.Durerea scazu din intensitate,concentrandu-se numai la inima.Bataile inimii,odata ca bataile ceasului,erau din ce in ce mai rare.Minute intregi erau intre ele...Pana cand...am simtit ca inima renunta.'Asa de repede s-a dus speranta?'am gandit amar.
    Ultima bataie a rasunat puternica in corpul meu si durera aproape s-a sfarsit.Unica durere ce o mai simteam era...in gat.Dar nu era durere.era mai degraba foame.Sa sete?Da...Imi era sete.
    Am tras aer deodata in piept si mi-am dat seama ca nu mai aveam nevoie de asa ceva.Inima imi era moarta si asa si celelalte organe.
    Am deschis ochii si am ramas mut de uimire.Eram intins in acelasi pat,in aceeasi camera sin conacul lui Peter Lockwood.
    Toate lucrurile pareau asa de interesante acum.Vedeam totul in detaliu.M-am ridicat in fund atat de repede incat m-am surprins pe mine insami.
    -Sunt vampir,am spotit pentru mine si am ramas surprins la felul cum suna.Era si barbateasca si placuta in acelasi timp.
     M-am ridicat in picioare la fel de repede sim-am indreptat cu pasi repezi pe scari in jos,unde am simtit pe cineva.
      Mi-am dat seama ca puteam fugi fara sa obosesc si fara sa fie nevoie sa respir.Si cel mai probabil,fara sa pot vedea.
    In acelasi salon,din ziua in care il cunoscusem pe vampir,se afla el si Amelie-mult mai frumoasa decat ultima data cand am vazut-o-vampir,imbracata intr-o rochie simpla.

                                                  (Asta e Amelie...o poza mai buna nu am gasit..)

    -Dragul meu Chace!ma intampina ea facandu-mi semn sa ma asez.Te-ai trezit in sfarsit!A trebuit sa vanez fara tine.
    Amelie arata foarte bine in pielea de vampir.Parul ii eram mai colorat,zambetul si mai stralucitor,pielea mult mai alba si ochii...odata verzi,erau acum de un rosu sangeros.Asa aratau si ai mei oare?
    -Cat timp am zacut la pat?am intrebat-o.
    Ea zambi la auzul vocii mele si zise:
    -5 zile!Umanitatea nu s-a grabit sa te paraseasca.Hai sa vanezi!Probabil ti-e sete.
    Am dat din cap si ea s-a ridicat,eu urmand-o.M-am uitat la Peter si chipul sau nu schita nimic.
    Amelie ma lua de brat si ma trase afara din conac,unde era inca zi.La inceput eram speriat de ce-mi va face soarele,dar Amelie pasea sigura asa ca a trebuit sa ma incred in ea.
    Razele soarelui ma atinsera deodata si am simtit o caldura bine venita.Nu-mi facea deloc rau.M-am uitat la Amelie si fata ei stralucea ca mii de diamante puse laolalta.M-am uitat la mainile mele.Straluceau.
    -Nu-i asa ca e minunat?zambi Amelie la mine si am zambit si eu.Sa fii nemuritor e o placere asa mare!
    Ea ma trase de mana din nou si am icneput sa fugim.Treceam ca o sageata printre copaci,fara sa ne lovim.De parca zburam.Si sentimentul era uimitor.
    -Ti l-am lasat tie pe John,zise Amelie.
    -Cine-i John?
    -Victima ta.
    -Si unde e?
    -Nu-l simti?E chiar acolo!zise aratand spre o parte a padurii.Inspira!imi porunci ea.
    Asa am facut.Si am simtit dorinta pulsand in mine.Un miros mi-a napadit in nari si am zis ca e cel mai frumos,gustos miros din lume.Un lichid imi umple gura si mi-am dat seama ca e venin.Veninul meu.Picioarele mi s-au miscat instantaneu spre Victima mea.
    John se afla in padure-taia lemne.L-am pandit ca un animal salbatic-ceea ce si eram pentru el.Am asteptat momentul oportun,si cand a venit,am sarit din ascunzatoarea mea,direct la gatul lui.El nu avusese timp sa faca nimic.Nici nu imi mai pasa ca eu fusesem om acum 5 zile.
    Am simtit cum sangele imi dadea putere,cum ma completa.Se simtea bine.Am supt pana la ultima picatura-dupa ce inima sa si-a pierdut cea din urma batalie.
    Am auzit batai din palme si m-am intors s-o vad pe Amelie zambind toata.
    -Foarte bine!Stiam ca te ve descurca!
    Am lasat corpul sa cada si m-am ridicat.
    -Hai sa te cureti!Nu te poti intoarce asa la conac!,zise ea.
    Am privit in jos si mi-am vazut hainele patate de sange-imaginea unui ucigas.
    Am urmat-o pe Amelie pana la un iaz si mi-am dat niste apa peste haine.Am simtit cum Amelie m-a impins si m-am dezechilibrat,cazand in apa.
    -Hei!am protestat eu.Cum ar trebui sa ajung asa la conac?
    -Asa bine,zambi ea amuzata in timp ce-si dezcalta cizmele elegante ce le purta.
    -Dar ce faci?am intrebat-o eu.
    -Vreau sa fac si eu o baie,dadu ea din umeri.
    Isi dadu jos si rochia,ramanand intr-o alta rochie,alba,ce purtau mereu femeile pe sub rochii.Am incercat sa nu o privesc dar nu puteam.De la genunchi in jos,picioarele ii erau goale si straluceau in lumina soarelui,asta pana cand intra in apa si inota spre mine.
    Se scufunda si am simtit-o apucandu-ma de glezna.M-am scufundat si eu si am inotat ca doi nebuni,incercand sa ne prindem unul pe altul.
    Era ciudat felul ei de a se comporta,dar nu-mi pasa.Ma simteam de parca ea era cea pe care o cautasem toata viata.

    In sfarsit...am iesit din apa uzi amandoi.Ea isi trase rochia uscata peste cea uda,si eu imi imi storceam pantalonii.
    Am pornit amandoi spre conac,razand si vorbind de cine castigase 'lupta' din apa.
    Ajunsi acolo,ne-am despartit.Mi-am pregatit singur baia.Amelie imi spusese ca Mary plecase pentru ceva timp din cauza noastra.Ca nu cumva s-o ucidem din greseala.
    Dupa baie,am imbracat niste haine si am coborat din nou i nsalon.Acolo se afla doar Peter,citind dintr-o carte.
    -Vad ca-ti prieste viata de vampir,zise el.
    -Asa este.
    -Va trebui sa plecam de aici.
    -De ce?
    -Doar nu vrei ca cineva sa te vada asa,nu?
    -Oh...nu.
    -In vreo trei zile plecam.Mergem spre o alta mosie de a mea.In Romania?
    -Romania?am intrebat nestiutor.
    -E o tara mica,la est de Italia...E placut acolo.Si nu vom fi deranjati.
    -Bine...Voi merge in biblioteca acum,mai zic eu.
    -Bine,ne mai vedem.
         Am urcat scarile pana la bibliteca si am ramas acolo restul zilei,precum si restul noptii,gandindu-ma la noua mea viata.

            ***

        N.A.
        Buna!
        Am venit si cu capitolul 4 din J.N.Sper sa va placa si sa comentati!:)
        Am o rugaminte..Cei care comentati ca 'anonim' nu vreti sa lasati si un nume?Doar daca vreti,ca sa stiu si eu cine sunteti:))