J.N.4:Another kind of life

      Chace
     
       Parca eram cuprins de flacari care nu aveau sa fie stinse niciodata.Simteam ca mor.Ca asta e sfarsitul.Asa era intrarea in Rai...?Sau mai degraba in Iad?Da,acum nu mai aveam dreptul sa intru in Rai.Eram un demon in dransformare.Si ma simteam asa de singur...Nimic sa simt,decat aceasta durere coplesitoare,nimic de vazut inafara de de acest intuneric,nimic de auzit inafara de urletele mele de agonie.Asa arata oare Iadul?Asa ar trebui sa sfarsesc?
    Dar nu ma sfarsesc...Peste un timp am simtit cum durerea se domoleste.In sfarsit,o schimbare bine venita.Durerea scazu din intensitate,concentrandu-se numai la inima.Bataile inimii,odata ca bataile ceasului,erau din ce in ce mai rare.Minute intregi erau intre ele...Pana cand...am simtit ca inima renunta.'Asa de repede s-a dus speranta?'am gandit amar.
    Ultima bataie a rasunat puternica in corpul meu si durera aproape s-a sfarsit.Unica durere ce o mai simteam era...in gat.Dar nu era durere.era mai degraba foame.Sa sete?Da...Imi era sete.
    Am tras aer deodata in piept si mi-am dat seama ca nu mai aveam nevoie de asa ceva.Inima imi era moarta si asa si celelalte organe.
    Am deschis ochii si am ramas mut de uimire.Eram intins in acelasi pat,in aceeasi camera sin conacul lui Peter Lockwood.
    Toate lucrurile pareau asa de interesante acum.Vedeam totul in detaliu.M-am ridicat in fund atat de repede incat m-am surprins pe mine insami.
    -Sunt vampir,am spotit pentru mine si am ramas surprins la felul cum suna.Era si barbateasca si placuta in acelasi timp.
     M-am ridicat in picioare la fel de repede sim-am indreptat cu pasi repezi pe scari in jos,unde am simtit pe cineva.
      Mi-am dat seama ca puteam fugi fara sa obosesc si fara sa fie nevoie sa respir.Si cel mai probabil,fara sa pot vedea.
    In acelasi salon,din ziua in care il cunoscusem pe vampir,se afla el si Amelie-mult mai frumoasa decat ultima data cand am vazut-o-vampir,imbracata intr-o rochie simpla.

                                                  (Asta e Amelie...o poza mai buna nu am gasit..)

    -Dragul meu Chace!ma intampina ea facandu-mi semn sa ma asez.Te-ai trezit in sfarsit!A trebuit sa vanez fara tine.
    Amelie arata foarte bine in pielea de vampir.Parul ii eram mai colorat,zambetul si mai stralucitor,pielea mult mai alba si ochii...odata verzi,erau acum de un rosu sangeros.Asa aratau si ai mei oare?
    -Cat timp am zacut la pat?am intrebat-o.
    Ea zambi la auzul vocii mele si zise:
    -5 zile!Umanitatea nu s-a grabit sa te paraseasca.Hai sa vanezi!Probabil ti-e sete.
    Am dat din cap si ea s-a ridicat,eu urmand-o.M-am uitat la Peter si chipul sau nu schita nimic.
    Amelie ma lua de brat si ma trase afara din conac,unde era inca zi.La inceput eram speriat de ce-mi va face soarele,dar Amelie pasea sigura asa ca a trebuit sa ma incred in ea.
    Razele soarelui ma atinsera deodata si am simtit o caldura bine venita.Nu-mi facea deloc rau.M-am uitat la Amelie si fata ei stralucea ca mii de diamante puse laolalta.M-am uitat la mainile mele.Straluceau.
    -Nu-i asa ca e minunat?zambi Amelie la mine si am zambit si eu.Sa fii nemuritor e o placere asa mare!
    Ea ma trase de mana din nou si am icneput sa fugim.Treceam ca o sageata printre copaci,fara sa ne lovim.De parca zburam.Si sentimentul era uimitor.
    -Ti l-am lasat tie pe John,zise Amelie.
    -Cine-i John?
    -Victima ta.
    -Si unde e?
    -Nu-l simti?E chiar acolo!zise aratand spre o parte a padurii.Inspira!imi porunci ea.
    Asa am facut.Si am simtit dorinta pulsand in mine.Un miros mi-a napadit in nari si am zis ca e cel mai frumos,gustos miros din lume.Un lichid imi umple gura si mi-am dat seama ca e venin.Veninul meu.Picioarele mi s-au miscat instantaneu spre Victima mea.
    John se afla in padure-taia lemne.L-am pandit ca un animal salbatic-ceea ce si eram pentru el.Am asteptat momentul oportun,si cand a venit,am sarit din ascunzatoarea mea,direct la gatul lui.El nu avusese timp sa faca nimic.Nici nu imi mai pasa ca eu fusesem om acum 5 zile.
    Am simtit cum sangele imi dadea putere,cum ma completa.Se simtea bine.Am supt pana la ultima picatura-dupa ce inima sa si-a pierdut cea din urma batalie.
    Am auzit batai din palme si m-am intors s-o vad pe Amelie zambind toata.
    -Foarte bine!Stiam ca te ve descurca!
    Am lasat corpul sa cada si m-am ridicat.
    -Hai sa te cureti!Nu te poti intoarce asa la conac!,zise ea.
    Am privit in jos si mi-am vazut hainele patate de sange-imaginea unui ucigas.
    Am urmat-o pe Amelie pana la un iaz si mi-am dat niste apa peste haine.Am simtit cum Amelie m-a impins si m-am dezechilibrat,cazand in apa.
    -Hei!am protestat eu.Cum ar trebui sa ajung asa la conac?
    -Asa bine,zambi ea amuzata in timp ce-si dezcalta cizmele elegante ce le purta.
    -Dar ce faci?am intrebat-o eu.
    -Vreau sa fac si eu o baie,dadu ea din umeri.
    Isi dadu jos si rochia,ramanand intr-o alta rochie,alba,ce purtau mereu femeile pe sub rochii.Am incercat sa nu o privesc dar nu puteam.De la genunchi in jos,picioarele ii erau goale si straluceau in lumina soarelui,asta pana cand intra in apa si inota spre mine.
    Se scufunda si am simtit-o apucandu-ma de glezna.M-am scufundat si eu si am inotat ca doi nebuni,incercand sa ne prindem unul pe altul.
    Era ciudat felul ei de a se comporta,dar nu-mi pasa.Ma simteam de parca ea era cea pe care o cautasem toata viata.

    In sfarsit...am iesit din apa uzi amandoi.Ea isi trase rochia uscata peste cea uda,si eu imi imi storceam pantalonii.
    Am pornit amandoi spre conac,razand si vorbind de cine castigase 'lupta' din apa.
    Ajunsi acolo,ne-am despartit.Mi-am pregatit singur baia.Amelie imi spusese ca Mary plecase pentru ceva timp din cauza noastra.Ca nu cumva s-o ucidem din greseala.
    Dupa baie,am imbracat niste haine si am coborat din nou i nsalon.Acolo se afla doar Peter,citind dintr-o carte.
    -Vad ca-ti prieste viata de vampir,zise el.
    -Asa este.
    -Va trebui sa plecam de aici.
    -De ce?
    -Doar nu vrei ca cineva sa te vada asa,nu?
    -Oh...nu.
    -In vreo trei zile plecam.Mergem spre o alta mosie de a mea.In Romania?
    -Romania?am intrebat nestiutor.
    -E o tara mica,la est de Italia...E placut acolo.Si nu vom fi deranjati.
    -Bine...Voi merge in biblioteca acum,mai zic eu.
    -Bine,ne mai vedem.
         Am urcat scarile pana la bibliteca si am ramas acolo restul zilei,precum si restul noptii,gandindu-ma la noua mea viata.

            ***

        N.A.
        Buna!
        Am venit si cu capitolul 4 din J.N.Sper sa va placa si sa comentati!:)
        Am o rugaminte..Cei care comentati ca 'anonim' nu vreti sa lasati si un nume?Doar daca vreti,ca sa stiu si eu cine sunteti:))