J.N.3:Catherine

    Chace

   Mergeam pe muchie de cutit.Pe o cale de pe care nu mai puteam intoarce.Decizia era una grea.Dar cine nu-si dorea nemurirea?
   Unii care m-au cunoscut in a doua viata ziceau ca m-am nascut sa fiu vampir.Cateodata credeam si eu asta.Eram egoist ca naiba si stiam asta.Dar nu-mi pasa nici negru sub unghie.
   Acum,stand pe banca asta,ma gandeam la ce greseli am facut atunci.Cate prostii.Cat de prost am putut sa fiu.Si cat de naiv...
   1760 a fost pana la urma inceputulchinului.Chiar de eram fericit atunci,acum imi dau seama ca umbra tristetii ma urma peste tot.Dar nu avea sa se arate decat ani mai tarziu.Pana atunci,am trait ceva frumos.

   Servitoarea Mary imipregati baia si apa calda ma relaxa imediat.In acel conac era racoare,chiar de afara era vara.Si asta mi-a amintit.Oare faptul ca era vara ducea la acoperirea geamurilor?Oare vampirii erau slabiti la vederea soarelui?Mi-am notat in minte sa il intreb pe Peter.
   Dupa ce am terminat cu asta,m-am imbracat in niste pantaloni simpli maro si o camasa,aduse de Mary si am iesit pe hol,ca sa descopar ce-i pe acolo.
   De data asta,am privit lung scarile,si am decis sa le urc.Am ajuns intr-o biblioteca,impresionant de mare.Scarile mai urcau pana in pod,dar eu am ramas in biblioteca.M-am plimbat printre rafturi citind nume de carti si cunoscute,dar si straine.Am luat la intamplare un volum de poezii si m-am asezat pe un fotoliu sa citesc.
   Eram atat de prins in citirea poeziilor,incat m-am speriat cand am auzit pasi urcand pe scari.Pasii seauzeau apasati,parca vrand sa se auda.In mintea mea,speram sa fie Amelie,dar era vampirul Peter.S-a apropiat de mine,fixand cu privrea volumul din mana mea si se aseza pe un fotoliu langa mine,picior peste picior.
   -Iti pace sa citesti?intreba el ridicandu-si manecile camesii ce-o purta.
   -Foarte mult.Dar as vrea sa stiu autorul.
   -Pai asta e simplu.Eu le-am scrismzise el surazand.
   Mm,un vampir poate sa suradamce dragut!
   -Serios?
   -Da.
   Peter Lockwood ma privi intimidant si eu am lasat volumul deoparte,intrebandu-l:
   -Ce te ucide?
   -Oh,ia-o usor,baiete.Sunt greu de ucis.
   -Dar vreau sa stiu in ce ma bag,zic eu hotarat.
   -O sa ai o viata de nemuritor,da el din umeri.Ce ti-ai mai putea dori?
   -Familia alaturi?
   El rase scurt,apoi nimicindu-ma cu o privire serioasa.Ce-si mai schimba straile...
   -Nu e asa de bine,crede-ma.
   -Unde e Amelie?am intrebat din senin.
   -Am omorat-o.
   -Poftim?zic eu mai tare si ridicandu-ma in picioare.
   -E intransformare,zise Peter ridicandu-se la randul lui.Vrei s-o vezi?
   Am dat usor din cap si l-am urmat.
   E deja o transforma.Nu-mi dadea de ales.Amelie deja imi placea prea mult pentru sanatatea mea.
   Peter ma conduse pana la etajul camerei mele,intrand intr-o camera,asemanatoare cu a mea.Si am vazut-o.Era asezata pe patul cu baldachin,inca imbracata in rochia de mai devreme.Si aproape la fel de frumoasa.
   M-am apropiat de pat,s-o vad mai ibne.chipul ei era impietrit intr-o grimasa.Pielea ii era alba,ca la morti,si parul sau parca nu mai avea viata.Daca nu i se misca pieptul ritmic,ai fi zis ca emoarta cu adevarat.
   -Odoare?intreb eu atingandu-i mana afectiv,de parca o cunosteam de-o vesnicie.
   -Nu,scutura din cap vampirul.Nu prea mult.E intr-o stare mai ciudata.
   -Cat timp dureaza?
   -2-3 zile.
   Ma intorc spre Peter,si ies din camera,lasandu- singur cu Amelie.
   Pasii ma indruma spre biblioteca,si acolo imi gasesc refugiul,unde sa ma lupt cu gandurile mele patimase.
   In minte im istaruia imaginea lui Peter luandu-i mana Ameliei si zambindu-i.Asta imi amintea,in mod ciudat,de mama si de tata.La fiecare bal,ii vedeam dansand.Tata ii zambea si mama ii facea cu ochiul si apoi il saruta pe obraz.Si eu,mic cum eram,ma uitam fericit la ei,imaginandu-ma pe mine cu viitoarea sotie.Va mai fi o viitoare sotie?
   Amintirea ma facu sa ma intreb daca era ceva intre Amelie si vampir.Chiar daca erau rude...
   Flacara geloziei se aprinse in mine numai la gandul ca ea sa placa pe cineva.Voiam ca ea sa fie a mea,a nimanui altcuiva.Pare de o placeam asa de mult,intr-un timp asa scurt?
   Ma foiesc in fotoliul din biblioteca si dau cu ochii intr-o privire speriata,de fata,ce semana putin cu Mary.Statea ghemuita intre doua rafutri si ochii ei erau holbati intr-o mirare ciudata.
   Ma ridic si ma indrept spre ea.Ma pun ingenunchi langa ea si tresare cand o ating usor pe genunchi.Se ghemuie si mai tare.
   -Ce s-a intampat?
   Ochii albastrii,parau reci ca zapada inghetata.Se uita la mine si scoase un sasait printre buze.
   -Cine esti?o mai intreb.
   -Catherine,suspina aceasta numele.Sunt nepoata servitoarei,domnule.
   Din ochii ei curgeau lacrimi si eu am simtit nevoia sa o consolez.
   -De ce plangi?
   Ea tremura dintr-odata si zise cu obrajii plini de lacrimi cazute.
   -Mi-e teama ca o sa ma credeti nebuna,domnule.
   -Spune ce s-a intamplat,zic eu dandu-i obatista.
   Ea isi sterse lacrimile si continua,pe un ton trist:
   -L-am vazut pe domnul Lockwood omorand-o pe domnisoara Lovegood.
   M-am crispat imediat.Catherine nu stia ce era Peter.Si Mary,daca stia,a decis sa nu-i spuna.
   Inainte sa-i spun niste minciuni,am auzit pasi si am vazut-o pe Mary la capatul scarilor.Ea veni in fuga si o trase pe Catherine in picioare,murmurand in acelasi timp scuze.
   Am ramas cateva minute bune acolo apoi mi-am zis sa cobor la Peter sa-i zic sa ma transforme.Ce rost mai avea sa astept?
   M-am ridicat,gandindu-ma la Catherine,dar imaginea ei fu stearsa imediat de-a Ameliei.Asa ca am coborat in camera ei si l-am vazut pe Peter acoo.
   -Transforma-ma acum,ii zic sigur pe mine,dar inghitind in sec.
   El isi ridica ochii,acum rosiatici,spre mine,si intreba:
   -Esti sigur?
   -Da.
   El se ridica,venind spre mine si imi pune mainile pe umeri.
   -Bine.
   Ma uit spre Amelie,ce statea pe pat incostineta si simt cum Peter isi infinge dintii in gatul meu.Scarsnesc din dinti,ca sa rzist durerii arzatoare ce ma cuprinde,si nu in mult timp simt ca lesin.
   Dar nu era un lesin obisnuit,fiindca puteam simti totul.Era ca sicum...eram in facari.Tot corpul im iardea.Dar in partea stanga,in inima,durea cel mai tare.
   Si asta nu era nimic.Am simtit inca o data o pereche de dinti pe pielea mea si durerea se dubla.Sau se tripla?
   Eram coplesit si imi doream sa mor.Toate acestea pentru o viata de nemuritor?Dar oare se merita o asa durere?

 

N.A:Uite si capitolul 3...Sper sa va fi placut..Si nu uitati sa lasati si un comentariu!
  Si inca ceva...Am citit si corectat JUFM...si mi-am dat seama ca nu am fost prea clara cu unele chestii..daca vreti sa ma intrebati ceva sunteti liberi sa o faceti..:)
  Nu uitati,sunt si pe Wattpad!
  See ya next time.:D
  P.S:Aproape fac 10.000 de afisari de pagina..Ce fericita sunt!:>