Louise

Louise

sâmbătă, 10 martie 2012

Capitolul 12

        Emma

-Unde-i tatal tau?intreba Chris in timp ce eu terminam de facut un sandwich.
-Rezolva un caz sau ceva,ii zic eu mscand din fabulosul sandwich.
Ramasesem doar eu cu el cand Alec hotari sa se duca la cafenea,ca poate afla ceva.
-Wow,da ce feminina mai esti!zise Chris aratand spre gura mea,plina de mancare.
Mi-am dat ochii peste cap,nebagandu-l in seama.
Terminand de mancat,m-am dus sa spal vasele.Intre timp Chris dansa pe muzica ce se auzea de la televizor.L-am simtit trecandu-si mana prin stomacul meu si m-am uitat in jos.Cica voia sa ma sperie.
-Inceteaza!zic eu fiindca incepuse sa-si miste mana si ma gadila.
-Hai ca-i amuzant,zise el.
Arunc niste apa in spatele meu si aud cum cade pe podea,neatingandu-l.Firar!O sa vada el cand va fi viu!
Aud cum se deschide usa de la intrare si pe tata oftand.Ii dau o privire lui Chris gen 'Inceteaza!' si inchid robinetul.Imi sterg mainile de un prosop si il intampin pe tata.Ma incrunt imediat ce-i vad privirea mohorata.
-Ce s-a intamplat?il intreb luandu-i geanta din mana.
El ofta si zise:
-Am cautat rudele lui Horner.Nu mai exista.Trebuie sa caut alti oameni...
-Of,tata.Dar nu trebuie.
-Nu,scumpo.Chiar trebuie sa rezolv asta...
Eu am dat din cap si l-am lasat in bucatarie dupa ce i-am facut si lui un sandwich.
Ma duc in camera mea si ma apuc de un eseu pentru Engleza.In timp ce scriu,Chris se uita prin camera mea,comentand fel si fel de lucruri.
Peste vreo 10 minute,simt o alta prezenta in camera si il vad pe Alec langa pat,tot ravasit.
-Ce s-a intamplat?zic eu ridicandu-ma.
-Sunt viu,zise el,zambind dintr-odata.
Chris rase si se duse langa el,luandu-l de umeri.
-Frate,nu te vezi ca bantui pe aici?Esti fantoma!
-Asta pentru ca sunt pe moarte!zise el serios.
-Poftim?
-Da...A trecut un prieten pe la cafenea azi...Si a zis:'Vin de la Northman.E pe moarte,soro.'Sunt la spitalul Madison...
-Dar tu...esti aici,zic eu necrezand.
-Nu-mi pot explica,da el din cap nestiutor.
Atunci mi-a venit ideea.Trebuia sa ma duc la spital.Ma imbrac repde cu haina si Chris intreaba:
-Unde pleci?
-La spital,sa vad ce se intampla.
-Vin si eu,zise Chris.
-Si eu,zise Alec.
-Ok,hai sa mergem.
Imi iau la revedere de la atata,ies pe usa si apoi iau un taxi spre spital.Fantomele nu vorbeau intre ele si mie in sfarsit imi era mai bine.Soarele se arata ca o linie portocalie,apunand.
Ajunsa la spital,am luat liftul spre etajul 5,unde mi-a spus Alec ca se afla el si am mers spre biroul de informatii de acolo.
-Mm...Buna.Pot sa-l vad pe Alec Northman?
Femeia batrana,cu ochelari,arunca o privire la ceasul agatat pe perete si zise,cu o voce enervanta:
-Orele de vizita s-au terminat.
-Dar trebuie sa-l vad imediat!ii zic eu.
Uitandu-se la niste foi,mai zise:
-Alec Northman se afla la Terapie Intensiva.Puteti mergeti doar daca sunteti ruda sau...
-Sunt prietena lui!Va rog!m-am milogit eu fals.
A mers.
-Sa nu stai mai mult de 10 minute!mai zise batrana,dar eu deja plecasem spre Terapie Intensiva,salonul 5.
Cand am intrat,Alec statea in picioare,privind la el-cel viu,iar Chris era rezemat de perete privind de la un Alec la altul.
M-am uitat si eu.
Alec,cel viu arata...pe moarte.Pielea ii era palida,galbena.Avea zgarieturi pe fata si ochii inchisi pareau ca nu ar mai vrea sa se deschida vreodata.
                                 
Mana sa dreapta era bandajata si am mai observat si alte bandaje sub haine.
M-am asezat pe un scaun langa pat si m-am uitat la Alec fantoma.Plangea.Cum era posibil asta?
-Vei fi bine,ii zic incercand sa-l alin cumva.
El isi musca buza inferioara si se uita inspre pat.
-Nu vezi cum arat?Sunt in coma!Si sunt si fantoma.Numai aparatele imi mai tin corpul viu.
Nu am putut sa-l contrazic.Ce zicea era adevarat.Chiar imi doream sa-l pot ajuta.
Mi-am sters cateva lacrimi care cazusera pe neasteptate si am auzit usa deschizandu-se.M-am uitat intr-acol osi am vazut o femeie de varsta mijlocie,cu parul blond si cu o cafea in mana,aratand foarte obosita.Era mama lui Alec.
-Tu cine esti?intreba aceasta incruntata.
Am aruncat o privire spre Alec,dar el era prea uimit ca sa zica ceva,iar Chris la fel.
-Sunt...umm....prietena lui.
Femeia ofta si isi trase un scaun aproape de mine.
-De cand esti cu el?Si cum de nu stiu de tine?ridica ea o spranceana blonda la mine.
-Zii ca a-ti vrut sa va cunoasteti mai bine inainte sa intalniti familia fiecaruia,zise repede Chris si eu am repetat.
-Am fost plecata,am mai zis teatral.De abia am aflat...
Imi mai cade o lacrima si teatrul meu o convinge.S-a intins si m-a strans intr-o imbratisare,explicandu-mi ce s-a intamplat.
-Venea de la cafenea,noaptea...Era in intersectie...Era verde si el a trecut.Din stanga a venit un autobuz cu viteza si l-am impins cat colo...Masina s-a rasturnat...De abia a putut fi scos din masina...planse ea.
                         
Am tinut-o in brate si am plans si eu cu ea.Ea ca fiul ei era in coma si eu fiindca nu stiam ce pot face.
-I s-au afectat rinichii.Ii trebuie transplant...se cauta...suspina ea.
Am ramas acolo si am ascultat-o vreo ora intreaga,cand am primit un mesaj de la tata,sa vin cat mai repede acasa.
I-am dat numarul meu mamei lui Alec si am lasat-o cu fantoma fiului ei si corpul lui in salon.
Acasa,am mers inapoi cu Chris,cu autobuzul.
-Auzi,crezi ca isi va reveni?intreba Chris.
-Nu stiu...am soptit in galagia din autobuz.
-Nu simti si tu ceva?Adica nu stiu cum de a iesit din corp...si corpul e inca viu.
Am dat din umeri nestiutoare.
Christian privea pe geam ganditor si eu am ramas blocata la imaginea sa.Toata ziua parca uitasem cu marata.Ochii sai inca luceau ca niste stele si fainele sale,pe care nu le schimbase(nici nu are cum),aratau foarte bine pe el.
El observa ca-l privesc si imi arunca o privre smechera.
-Ce te uiti asa?
Eu n-am facut decat sa-i arat limba ca un copil mic.El rase si se apleca spre mine,zambind.
Atunci,soferul anunta ca e pe starda mea si eu am coborat.
-Mai e cineva in casa,zice Chris cand eram deja in scara blocului.
-Cine?
-Nu stiu...Dar simt doua inimi acolo.
Nu l-am mai intrebat cum anume simte.
Am intrat in casa,indreptandu-ma spre camera tatalui meu si am ramas muta de uimire.Am dat cumva totul dracului?!


   ***


   N.A.
   Buna seara!Sper ca mai e cineva care citeste.:)
   Scuze ca durat atat dar nu prea am avut imaginatie...Si asta e tot ce a iesit...Daca v-a palcut,dati si voi un comm,sa stiu...;;)

4 comentarii:

Stephany spunea...

Mie una mi-a placut ! :D
Dar nu-mi place ca mereu ma tii in suspans exact la sfarsit ! ;)
Oricum , abia astept next-ul
Kisses :X

Raluk spunea...

Cine era? Off iar mai lasat asa:(((
Sper sa postezi repede >:D<
pup:*:*

LoStInDr3aMs spunea...

cum poti sa scrii lucruril asa interesante????of vreau si eu talentul tau....si de ce asa\ mult suspans???:p
next!!!!

dya spunea...

Mai facut atat de curioasa!Cine o fi?:*:*