J.N.5:Am I a killer?

           Chace


   Dimineata,am avut impulsul de a ma duce sa ma spal pe fata,cum faceam dupa fiecare somn.Dar acum nu dormisem deloc,fiindca n-aveam nevoie de odihna.
   Totusi,mi-am schimbat hainele,pregatit de o noua iesire.Am coborat in salon si nu era nimeni.Am auzit niste zgomote in bucatarie si m-am dus acolo.Mare greseala.
   Acolo era Mary,punand niste vase intr-o geanta.Am facut greseala de a inspira adanc si ea ma auzi si scapa o farfurie cand ma vazu.Se uita uimita si speriata la mine si eu ii auzeam inima batand furtunos 'Bum,Bum,Bum',parca spunand 'Vino,Vino,Vino!'
   -Mary,am spus printre dinti.Ce faci aici?
   Ea tremura vizibil si spuse incet:
   -Domnul Lockwood pleaca...Toti plecati.Plec si eu la mine acasa,domnule.
   Am dat din cap intelegator,straduindu-ma sa nu gust din mirosul imbietor.M-am miscat si Mary impietri in fata mea,in timp ce eu ii ridicam farfuria,acum ciobita.I-am dat-o fara sa o ating si acea apropiere ma facu aproape sa-mi pierd controlul.Dar nu am atacat-o.Mi-am muscat buza inferioara si m-am dat cativa pasi inapoi izbindu-ma de cineva.M-am intors pe calcaie si am vazut-o pe Amelie,zambind.Intinse mana,punand-o pe umarul meu si zise:
   -Esti asa de...mm...Om.Vad ca te controlezi destul de bine.
   Se uita dupa mine la Mary,ce inca statea inmarmurita si zise:
   -Poti sa pleci.Vom trimite un plic cu leafa ta.Hai,fugi.
   M-am uitat la parul zglobiu al femeii vampir ce dadea ordine.Parea asa de matasos invat voiam sa-mi petrec restul vietii jucandu-ma cu degetele in el.Mi-am controlat impulsul de a-l atinge.
   Am auzit cum Mary si-a ridicat geanta si cum a inchis usa in urma ei.
   -Asa,acum e bine.
   Amelie se uita cu ochii sai de visina in ai mei si zambetul i se mari.
   -Sunt asa bucuroasa ca mergem in Romania!Tu nu?
   Ma lua de mana si ma trase mai aproape de ea.
   -E un loc nou.Cand mai mergem la vanatoare?
   -In noaptea asta.O sa vezi ce frumos va fi.Este si luna plina!
   In timp ce vorbea,uitandu-se in sus la mine,ochii ii straluceau straniu.
   -Si al noptii aer..si vantul prin par trecand...si mirosul sangelui...ah,ce sete imi e!
   -Dar de unde stii ca-i frumos?
   -Peter m-a luat cu el.Da,stiu ce crezi.Eram om si el vana.Dar el e asa de batran!A fost uimitor!Hai,vino la o plimbare cu mine!
   Ma lua de brat,tinandu-se aproape de mine si am iesit afara,in gradina ce arata ca un mic parc.Acum puteam sa vad mai bine imprejurimile.Conacul se afla intre doua dealuri si in cea mai mare parte,era inconjurat protector de padure.In departare,se vedea un drum,dar nu era nici o miscare pe el.
   Parcul era mare si ajungea pana la padure.Era plin de flori si copaci tineri,iar mirosul era imbietor.
   -Nu-i grozav sa auzi si sa vezi totul?intreba Amelie respirand.
   S-a desprins de mine si incepu sa fuga la vale,cu mainile in aer,la fel ca un copil mic.
   Eu m-am aplecat sa culeg o margareta,apoi am fugit spre Amelie,ce se asezase pe iarba,intre o mare de flori multicolore.
   M-am asezat langa ea si i-am intins floarea.Ea o lua si o examina.
   -Nu-mi place,se stramba ea.
   Imi dadu floarea inapoi.
   -De ce?am intrebat lasand floarea in iarba.
   -E prea simpla.Pura...Mai degraba o vesnicuta,sa o tin langa mine pentru toata viata.
   Am tacut,lasandu-ma pe spate.Era greu s-o multumesti pe Amelie.
   Ea ofta si se aseza pe pieptul meu.Soarele iesi de dupa cei cativa nori si ne transforma pielea in mii de cristale.M-am uitat la ea.Era asa de frumoasa!
   Nu m-am putut abtine si i-am atins usor obrazul cu mana dreapta.Ea zambi si se intoarse sa ma priveasca,atingandu-ma si ea la fel.Intr-o singura secunda,se intinse si ma saruta suav pe obraz si apoi se ridica.
   -Ne vedem diseara,zise in timp ce alerga vesela spre conac.
   Am ramas acolo un timp,apoi m-am ridicat inca socat de ce se intamplase.Amelie chiar ma palcea.Asta era clar din faptul ca voia sa fiu vampir.Dar sa se afiseze asa?Era tipic ei..Si nici ca ma supara vreun pic.
   Am inceput sa ma plimb,intrand in padure.

   Calcam pe frunze uscate,probabil de anul treuct si acestea fosneau zgomotos.Peste tot erau crengi rupte si eu am inceput sa vad detaliile:langa un copac isi facuse azi noapte culcus o vulpe,pe altul erau urme de gheare de urs,iarba era mulsa pe alocuri,semn ca mancasera caprioarele de acolo,si tot asa.
   M-am asezat la umbra unui copac si m-am uitat in jur.
   Nu stiu cat timp am stat asa,cu ochii inchisi si meditand,dar stiu ca am simtit cand soarele se pregatea sa apuna.
   -Ce faci aici?
   Am tresarit si am deschis ochii ca s-o vad pe Amelie catarata intr-un copac,schimbata intr-un costum tare ciudat,ca de barbat.Avea pantaloni negri stramti pe picioarele ei frumoase si in partea de sus o camasa lunga si cu maneci de culoarea pamantului ud,ce era legata la brau cu o mica sfoara.Arata chiar dragut.
   -Iti place imbracamintea mea?intreba ea vazand ca ma holbez.
   Sari din copac ca o felina si veni spre mine,facnd o pirueta.
   -E...interesanta.
   -Stiu.Adica..M-am plictisit de rochiile mele grele.Asa ca i-am zis lui Mary,care se pricepe la de astea,sa-mi faca haine de brabat pe masura mea.Si uite asta a iesit,zambi ea.
   -Iti sta bine.
   -Stiu,zise ea.Mergem undeva sa ucidem?
   -Hai.
   M-am ridicat si ea incepu sa fuga.Eu m-am luat dupa ea,simtindu-i aroma dulce,specifica vampirilor.
   -Hai sa vanam un urs,i-am propus eu.
   -Nuuuu!am auzit-o zicand.Mmm ce miros!Nu simti?
   Se parea ca mereu uitam sa fiu atent la ce era in jur,cand era ea langa mine.
   Am inspirat si am simtit un miros delicios venind dintr-o parte a padurii.Mi-am grabit picioarele si am simtit-o pe Amelie oprind mai in fata.
   Un tipat sparse linistea serii si eu am ajuns unde era Amelie si inca o femeie.
   Amelie tocmai o tranti la pamant si o rani mai rau,suptand cu nesat din gatul fetei.M-am apropiat din cauza sangelui ce siroia di nrana deshcisa si am vazut fata speriata a lui Catherine,fata cu ochii albastri din biblioteca.
   -N-o omori!am zis fara sa vreau.
   Am ingenuncheat langa cele doua.Intre timp,Catherine se opri din tipat privind mirata la mine,in timp ce lacrimi siroiau pe obrajii ei.
   -Ah!zise Amelie intorcandu-se.Vrei s-o faci tu?Esti invitatul meu!
   -Poftim?Dar ea e...
   -Nevinovata?Da.Dar e si hrana ta.Si tu ucizi ca sa mananci.
   -Dar...
   -Haide...nu-mi spune ca nu vrei.Ochii tai sunt negri aucm-asta inseamna sete.
      Amelie atinse rana fetei cu degetul aratator si cel din mijloc si le duse la gura,facandu-mi si mai mult pofta de sangele fetei.Ah!Ce puteam face?Setea ma dobora.Monstrul iesea la iveala.
   'Imi pare rau',mi-am zis in gand sperand inutil ca ea sa ma auda.Catherine plangea.

    M-am uitat in ochii albastri si puri ai fetei care aveau sa vada lumina zilei pentru ultima data.Nu am stat sa ma mai gandesc.Mi-am infipt dintii in ea,hranindu-ma.Nu,nu puteam sa nu fiu un vampir.
     Cand am terminat,Amelie ma privi mandra.
   -Asa te vreau,zise ea si fugi inapoi spre conac.
   Am lasat corpul fetei pe pamant,fara nici o parere de rau,si am fugit dupa ea.De ce aveam impresia ca aveam sa-mi petrec si restul eternitatii fugind dupa ea?
   'Poate fiindca asa va fi?'
   O,Dumnezeule.Catherine.O omorasem pe Catherine,cea cu ochii albastri,asa de frumosi..si acum asa de fara viata.
   Ce fel de monstru am devenit?
   Am plecat din acel loc,lasand in urma o inima zbatandu-se pentru viata.Avea sa moara.Dar nu voiam sa fiu eu cel care ii aude ultima rasuflare si ultima bataie de inima.
   In schimb,am fugit dupa Amelie,femeia vampir ce imi placea si imi displacea in acelasi timp.

     V-a placut?

     Spuneti-mi ce credeti,de ar fi de bine ori de rau..omul are nevoie de critica!;;)

     [Law]