Capitolul 14

           Emma

   Dupa scoala,m-am intalnit cu Chris afara si am mers impreuna spre spital.
   -Nu inteleg cum vine asta...Corpul lui se zbate,el bantuie viu pe aici.Cum se va intoarce inapoi?intreba Chris.
   Am dat din umeri.De unde sa mai stiu si asta?Eu ma duc acolo pentru sprijin.Sau asa ceva...
   Mergeam cu pasi repezi spre spital.In curand,se facea 15 si inca nu eram acolo.
   -Parca zici ca te duci pentru un membru de familie nu pentru un tip ce nici nu-l cunosti.
   -Si ce-i cu asta?am intrebat  in fuga.
   Cativa oameni se intoarsera sa se holbeze la mine.Eh,sa creada ce-o vrea!Asa ca nu ma cunoaste nimeni pe aici.De parca mi-ar apsa de asa ceva.
   -Emma,Emma,Emma,ntz,ntz,ntz,facu Chris.
   Nu l-am bagat inseama si am fugit in continuare.In 10 minute,eram deja in spital,cautand-o cu privirea pe mama lui Alec.
   -De unde ai stiut?m-a intrebat ea cand am gasit-o in sala de asteptare.
   -Umm....mi-a zis o asistenta,mintii eu.
   -Ma bucur ca esti aici.
   Ne-am asezat pe scaune si am ramas tacute.
   -Sa va aduc o cafea?
   -Da,mersi scumpo.
   M-am dus spre aparatul de cafea cu gandul de a cauta fantomele,dar nu era nici urma de ele.In schimb,in timp ce asteptam sa se faca cafeaua,ma uitam intr-un salon.Acolo,doctorii incercau sa resusciteze o batrana femeie.Dar nu mai erau sanse fiindca eu vedeam 2 femei:una fantoma si una moarta.Fantoma isi atinse corpul cu mainile si intelese ca trebuie sa plece.Si deodata,disparu.Probabil vazu lumina,sau ceva de genul.
   Am luat cafelele,retinandu-mi lacrimile.Doamna Northman lua cafeaua si sorbi din ea cu nesat.Am baut si eu.Nu trecu mult timp si un doctor veni spre noi.Ne-am ridicat.
   -Doamna Northman...
   -Da.Ce s-a intamplat?Il operati??
        -Nu inca.nu putem.
   -De ce?am intrebat la unison cu ea.
   -Fiul dumneavoastra are grupa 0.Si in timpul operatiei va avea nevoie de sange daca nu...
   -Deci nu il operati??
   -Nu..Daca am gasi un donator..
   -Il lasati sa moara!tipa ea.
   Doctorul incerca s-o linisteasca.
     Ia stai asa!Daca-mi amintesc bine,eu aveam grupa 0!!Stiu asta,fiindca cand aveam vreo 12 ani,la ora de biologie ne-au intepat degetele cu niste ace,au luat sange si ne-au zis ce grupa sanguina aveam.
   -Eu am grupa 0!am zis tare.
   Cei doi tacura si doamna Northman zambi la mine,cu ochii plini de lacrimi.
   -Bine,zise doctorul.Ne trebuie semnatura unuia dintre parinti.Vino cu mine.
   -Chiar faci asta?ma intreba doamna Northman.
   Am dat din cap.
   -Trebuie sa-l sun pe tata mai intai.
   M-am dus dupa doctor in biroul sau.L-am apelat pe tata.
   -Alo?
   -Tata,vino repede la spitalul Madison.
   -Ce?De ce?Ai patit ceva??
   -Nu,nimic!Donez niste sange..Iti explic cand ajungi!
   -Bine,acum vin.
   Am inchis telefonul si am observat ca ramasesem singura in birou.Mi-am plimbat privirea prin mica camera,cand aparu Chris in camera.
   -Tu esti nebuna??Sti de cat sange are nevoie tipul?
   -Am o datorie fata de el,i-am zis incet.
   El se apleca spre mine si se uita furios.
   -Ce datorie?Nu ai nici o...
   -Deci nici pe tine nu trebuie sa te ajut?
   -La  mine e altceva!
   -Faci diferente,Christian,si nu e bine.Alec merita sa traiasca la fel ca tine!
   -Bine!Fa ce vrei!pufni el.Dar de abia astept sa-ti zic 'Ti-am spus eu!' cand vei fi doar o silueta-n ceata,ca mine!
   Spunand acestea,iesi prin perete.
   'Fantoma idioata'
   Peste ceva timp,veni o asistenta ce ma conduse spre un salon.Pe drum m-am intalnit cu tata si i-am zis pe scurt despre Alec.
   -Deci?Semnati pentru donare a sangelui?il intreba doctorul pe tata.
   -Desigur.
   Dupa asta,ma conduse spre un alt salon.Acolo era pregatit Alec pentru operatie.Nici urma de fantoma Alec.As trebui sa fie un semn bun asta,nu?
   Asistenta ma aseza pe un scaun si veni si doctorul cu un ac enorm in mana.
   -Valeu!Nu-i cam mare??am zis ingrijorata.
   Cand fusesem mica mi-a fost teama de ace si in speciali de...doctori.
   -Cati ani ziceai ca ai?rase doctorul si-mi intepa vena.
   Am oftat in timp ce simteam cum sangele iese din mine.M-am uitat in dreapta,acolo unde era patul lui Alec.Arata ca si mort.Pieptul ii era gol si trebuie sa recunosc ca privirea mi-a stat acolo mai mult decat trebuia.M-am linistit imediat,privindu-i fata inexpresiva,dar in acelasi timp asa de angelica.
   -Gata,domnisoara Black.Asezati-va aici.Nu faceti miscari bruste.
   Am facut ce mi-a spus si asistenta-o tipa tanara,blonda si inalta(prototipul de femeie perfecta,as putea spune)-voia sa traga o perdea,sa nu pot vedea spre patul lui Alec,dar am oprit-o.
   -Vreau sa-l vad.
   -Crede-ma,nu-i ceva care vrei sa vezi.Mai bine te duc in alta parte.
   -Nu,am zis incet dar ea deja se duse.Se intoarse peste un minut cu un scaun cu rotile.
   M-am suit pe el,ajutata de blonda si aceasta ma conduse pe hol,langa salonul lui Alec.
   -Stai aici.Va veni si tatal tau.Porneste televizorul,fa ce vrei.Doar nu te misca prea mult.
   Am dat din cap si m-am intins pe pat,coplesita.Ma simteam asa de slabita..de parca eram pe moarte.M-am uitat la mainile mele-erau cadaverice,ca ale lui Alec.Albe,fara vlaga.Maro-ul viu de pe unghii nu ajuta cu nimic la aspect.
   Am inchis ochii si nu dupa mult timp de liniste,i-am auzit vocea fantomei mele iubite zicand:
   -Wow,traiesti!Credeam ca te-a supt chestia aia de tot!
   -Ha,ha!Ce se intampla dincolo?l-am intrebat avand nasul in perna.
   -Il gauresc,zise Chris mai aproape de mine.
   -Mmm..
   -Ti-e rau?
   -Dar tu ce crezi?am mormait eu.
   -Mhm..Pot sa stau cu tine?
   -Dar nu asta faci acum?
   L-am simtit si mai aproape.Se suise pe pat langa mine.Ah,deci asta voia sa faca perversul!

   ***

   -Domnisoara Black!
   -Emma,scumpo,trezeste-te!
   M-am trezit deodata la auzirea numelui meu.Deasupra mea,stateau tata,blonda si mama lui Alec.
   -Te simti bine?
   -Da.Ce s-a intamplat cu Alec?E bine?
   -Da.Acum sa vedem daca accepta.
   -Pot sa-l vad?
   -Sigur.
   Blonda ma aseza din nou pe scaunul cu rotile si ma conduse spre salon.Tata si mama lu ialec ramasesera pe hol in timp ce eu am intrat.
   Nu era nici o schimbare.Alec arata tot ca un mort.Si am aflat si motivul.
   Chris tocmai intra printr-un perete,tinandu-l pe Alec,ca sa nu cada.
   -Ce s-a intampalt?
   -Nu pot sa intru!se planse Alec sprijinit de Chris.Nu ma lasa!
   -Si are o incredibila,chiar enorma,gaura de lumina alba in burta!!!zise ingrozit Chris aratand spre Alec.
   -Ce?Nu vad nimic!zic eu.
   -Cum sa nu vezi?urlara mandoi si mie mi s-a parut ca zaresc ceva rosu in ochii lor.
   -Nu e nimic alb,nici o lumina.
   -Offf!!
   Am fost redusi la tacere cand s-a deschis usa zgomotos.In pragul ei,statea un barbat cu parul blond si chipul aspru.
   -E tatal meu!l-am auzit pe Alec exclamand.Dar ce cauta aici?
   -Tu cine mai esti?ma intreba barbatul uitandu-se urat la mine.
   -Um..iubita lui Alec.
   Barbatul trecu de mine si se duse langa pat.
   Parea o imagine asa de trista,cea care o vedeam eu.

           ~~~
 
          Buna seara,dragi cititori!
          Daca v-a placut capitolul,stiti ce sa faceti!:)