Louise

Louise

joi, 15 martie 2012

Chapter 1:Goodbye,old friends

        Din perspectiva autorului


In lumea Ingerilor,Vivian are aproape 50 de ani,chiar de arata de 18-19.E frumoasa,cum sunt toti ingerii de altfel.E inalta,e blonda si cu ochii albastrii.
  La data de 1 Martie 2012,a primit o scrisoare de la Ingerul Suprem,prin care trebuia sa se afiseze in fata acestuia in aceeasi zi.Odata ce a primit acea scrisoare,Vivian isi lua zborul,printre nori,spre casa acestuia.
Ingerii aveau fel si fel de case,formate din adunaturi de nori care erau facute de milenii intregi.Doar cei batrani mai stiau cum sa le realizeze.
Aripile albe si mari ale fetei inger isi facusera treaba si ajunse repede la Ingerul Suprem.Acesta o primeste cum se cuvine si Vivian il studiaza,fiindca nu il mai vazuse de luni bune.
Ingerul Suprem era batran.Avea peste putin 1500 de ani.Dar aspectul sau nu arata anii.Arata ca un barbat de 30 de ani.Parul negru,ochii caprui(rar intalniti la ingeri) si chipul frumos.
-Stii de ce ai fost chemata la mine?intreba acesta cu o voce mirifica.
-Nu,domnule.
El isi drese glasul si zise:
-S-a gasit o Profetie despre tine,spune el si Vivian reactiona imediat.
-Ce spune?
-Vezi si singura.
Unii Ingeri aveau puteri.Vivian putea sa vada in mintile celorlalti,daca acestia ii dadeau voie.Ceea ce vazu in minte Ingerului Suprem o uimi.Era ea,pe Pamant si fara aripi.Alaturi era un baiat cu ochii si parul de un maroniu inchis.Nu se vedea foarte bine,dar Vivian isi daduse seama ca cei doi erau impreuna.Pe Pamant.
Iesi din mintea Ingerului si se uita in ochii lui caprui.
-Ce o sa fac?
-Trebuie sa Cobori sa-ti implinesti Destinul.
-De a fi cu un Om?se uimi ea.
-Da,Vivian.Si vei pleca cat mai repede.Soarta nu asteapata.Aripile iti vor fi pierdute.Trebuie sa-ti gasesti sufletul pereche.
Vivian dadu neputincioasa din cap si se uita in jur,la nori.O sa-i lipseasca totul...Faptul ca aripile sale se vor pierde o va durea cel mai tare.Dar nu putea sa se impotriveasca destinului.Trebuia sa plece.Locul sau nu mai era printre nori acum.Era acolo jos.
-Poti sa mai stai o noapte aici.Dar nu mai mult.Imi pare rau.
Vivian zise un 'da' soptit si isi lua ramas bun de la el.Zbura de acolo,cat mai sus,avand lacrimi in ochii ei argintii.Era trista/Trebuia sa-si paraseasca familia,prietenii...viata ei aici.
Se gandea cum avea sa supravietuiasca acolo.Da,ea ii vazuse pe oamenii de jos,le stia comportamentul.Dar sa fie unul dintre ei?Nicidecum...Nu s-a gandit niciodata la asta.
'Macar voi fi iubita',se linisti ea printr-un gand.
Miscarile aripilor sale se oprira cand ajunse la ea acasa.
Intra si se duse la tatal sau si ii zise totul.Era doar ea si fratele ei.Mama sa numai era acolo fiindca,la ingeri,mamele mereu mureau dupa nastere.Dar la Vivian,aceasta nu murise cand daduse nastere fratelui sau,Philip,ci cand o nascuse pe ea.Si se simtea atat de prost in legatura cu asta...
-Te voi privi mereu de aici,zise tatal sau,strangand-o de mana.
-Si eu de jos,a zis ea avand lacrimi in ochi.
Ingerii erau mult mai dezvolati decat oamenii in ceea ce priveste aratarea sentimentelor.Dar altfel,singura diferenta dintre ei ar fi bunatatea si frumusetea mai multa.
Lui Vivian ii parea foarte rau ca pleca din locul unde a stattimp de 50 de ani.Va renunta la ce-i place mai mult.Pentru ce?Sa traiasca pe langa oameni rai si egoisti?Si unde va gasi ea acel baiat?Putea fi oriunde in lume.
'Oare unde ma va trimite?se intreba ea.'In ce tara,ce oras?'
De parca mai conta...Oriunde ca Cadea va fi la fel.
Iesi in graba din casa si isi lua zborul sa-l caute pe fratele sau.L-a gasit in sfarsit si i-a povestit totul.El avea 56 de ani,dar parea mai mic ca ea.Si mai slab.Ce va face el fara ea?
-Voi fi bine eu,zise el.De tine sunt ingrijorat.Te trimite intr-o lume rea.
-Ma voi descurca,zise ea ca sa-l linisteasca.
-Iti iei ceva cu tine?intreba el,amandoi zburand spre casa.
-Doar inima si gandurile,zise ea.
Acasa,o intalni pe perechea-inger a fratelui sau,Ana,totodata si prietena sa.
-Oh,Vivian!De abia am aflat!Imi pare asa de rau.
-Multumesc,zise imbratisand-o strans.Nu ma duc sa mor acolo,stai linistita.Ma duc sa iubesc.
-Sper sa-ti gasesti iubirea!Si,in plus,poate te ve intalni cu Erika.
-Mm...poate.
Erika era prietena cea mai buna a lui Vivian,dinaintea Anei.
Vivian intra in casa si merse in camera sa,ce era plina de lumina si caldura.Peste tot,era asezate lucruri luminoase,albe:sfere de lumina,'cutia cu amintiri'(ingerii isi pot materializa amintirile) si alte lucruri ale ingerilor.
Se lasa sa cada pe patul alb si moale si dormi pana a doua zi dimineata.
De obicei,Ingerii dormeau foarte mult,fiindca nu prea aveau ce sa faca.
Fiecarui Inger,la nastere,i se da un nume al unui om,al carui pazitor sa fie.Vivian primise o femeie de vreo 40 de ani,a carui inger se stinse(lucru foarte trsit printre comunitatea ingerilor) si a avut grija de ea din Cer pana cand i-a venit sorocul.De atunci,nu mai avusese grija de nimeni.Acum isi daduse seama ca din cauza  Profetiei ce-o primise acum.

Dimineata,Vivian se imbraca intr-o rochie alba,pana la genuchi-imbracamintele cel mai des intalnite la ingeri-si uitandu-se pentru ultima oara la camera sa,iesi.Zbura cu tatal ei,fratele ei si Ana spre ceea ce era un fel de piata centrala.Acolo se aflau deja multi ingeri,impreuna cu Ingerul suprem,ce statea pe un nor,ca pe un tron.
-Vivian!striga el ridicand mainile in semn de salut.Ai fost chemata in fata mea pentru implinirea Profetiei ce ti-este destinata.Cei Cadea pe Pamant si aripile ti se vor pierde.Vei deveni pe jumatate om...Nu te vei mai intoarce aici decat la porunca mea.Puterile iti vor scadea si va trebui sa te obisnuiesti ca locuitor al Pamantului.Vei Cadea,inger sublim!Vei Cadea sa-ti implinesti Destinul?Esti de acord cu asta?
-Da,zise raspicat Vivian,ce se afla in fata acestuia.
-Prea bine.Iti urez un Ultim Zbor Placut,Vivian!striga acesta si toti ingerii di njur incepusea sa aclameze,ca sa-i dea curaj.
Vivian se mai uita o data la familia sa,apoi inchise ochii si isi lua zborul in jos spre lumea muritorilor.
In picaj,ea isi opri aripile din zbatere si deschise ochii,uitandu-se spre Pamantul ce se apropia tot mai mult.
Simti o durere crunta in spatele sau,acolo unde ii erau aripile.Lacrimi ii curgeau in Cadere si simti cum aripile i se desprind.Si cad...si se pierd.Privi in sus o data si-si zari aripile,duse de vant.Planse in timp ce Cadea.

Aproape de pamant,magia ingerilor o ajuta in a nu se rani deloc.Cazu intinsa pe un pamant cu flori,simtind durere doar in spate,acolo unde avea acum doar 2 cicatrici uriase:una in forma de 'C' si cealalta un 'C' invers.
Vivian se ridica si isi aseza rochia alba cu spatele gol,unde era locul aripilor.Acum nu va mai avea nevoie de haine cu spatele gol.
Pe jos zari o foaie si o ridica in mana.Era o adresa.Spre New York.Si cativa dolari.
'Macar nu m-a trimis in Los Angeles',gandi ea sarcastic.
Se uita in jur si vazu ca era miezul zilei si putea vedea o strada in departare.Asa ca o porni pe jos.
Era ciudat sa mearga si sa nu zboare.Acolo Sus,nu isi folosise picioarele decat pentru aterizare si mersul prin casa.
Nu dura mult si ajunse la strada si zari un autobuz venind.Ea vazu ca era scris pe el 'New York' si incepu sa faca semne cu mana sa opreasca.Acesta opri si ea urca,aruncand mai multi dolari decat trebuia in mana soferului.Nu spuse nimic in timp ce se aseza pe primul loc liber ce il vazuse.
Autobuzul era imbacsit si de abia aveai loc sa te misti si sa respiri.Vivian stramba din nas si isi tinu respiratia atat cat putu-descoperi ca nu putea sa nu respire mai mult de un minut,pe cand acolo Sus,dura mai mult timp.
Se uita pe geam si vazu ca se apropiau deja d eoras.
'Si aici incepe noua ta viata,Vivian',gandi ea.
In timp ce autobuzul intra in aglomeratul New York,Vivian se uita in sus,la cer,si i se paru ca vede privirea tatalui ei pierduta printre nori.Asta ii dadu putere si stia ca se va descurca cat de cat.
Ce-i un inger si ce-i un om...?


        ***


        N.A:
        Hey!!
        Scuze ca nu l-am mai postat aseara,peste acea 'juma de ora',dar a venit fratemiu peste mine:))....
        Ma grabesc acum ca trebuie sa ma intorc la citit 'Printul mecanic' de Cassandra Clare,fiindca mai am cateva pagini si nu mai pot de nerabdare sa aflu ce se intampla....
        Astept pareri despre noua poveste!
        O zi buna tuturor!:*

7 comentarii:

LoStInDr3aMs spunea...

deci!!!!!!!!!!!!!1imi place asa mult!!!!!!!!!!e incredibil,extraordinar,minunat,frumos,interesant!
e o idee asa buna...cum ti-a venit?de ce toata lumea are idei asa bune,si eu nu????????????dar totusi ma bucur pentru tne.esti o scriitoare extrem de buna.
asa deja aberez..............ce vroiam sa te intreb?????aaaaaaaaaaa......da.cand mai postezi?stiu sunt o sacaitoare.si mai stiu ca mai alte doua ficuri.imi este mila de tne(nu o lua in nume de rau)pentru ca stiu ce simti.am si eu o groaza de idei.,...dar n-am timp.pe tine te admir pt curajul de care dai dovada pt ca te-ai apucat de trei ficuri.iti tin pumnii ca sa reusesti.
bafta in continuare!:X

Law spunea...

mersi mult!
nici eu nu stiu de ce m-am mai apucat de o a treia poveste..:))

Stephany spunea...

Vai ! Nici nu ma gandeam ca va fi atat de interesanta ! Sincer acuma . Ma gandesc ce va face in continuare ? Unde va sta ,si ce va face ? Va merge la scoala ? Si daca da , atunci cred ca se va comporta super ciudat in comparatie cu restu l .
Of ! Vreau sa stiu ce se va intampla in continuare . Cand vei mai posta urmatorul capitol ?

Anonim spunea...

Super tareee capiroluul`<3:o Decii ai inspiratsia de a scrie`.. imi esti un model in asta`:*:*

Anonim spunea...

Foarte tare .. cand pui next-ul???
este foarte interesanta:x

dya spunea...

Super,super!O idee minunata!:*:*

Lauraღ spunea...

In primul rand...spun cu sinceritate regretele mele privind faptul ca deabia acum ti-am descoperit cu adevarat blogul.Celelalte ficuri scrise de tine nu le-am citit,insa o voi face.
Acum revenind la acest fic.E o idee geniala.Unica. Pot zice.
Mi-a placut tare mult primul capitol.Felicitari! :*