J.N.6:Puterea

           Chace

   Dimineata urmatoare,Amelie isi facea entuziasmata bagajele,umpland casa cu un cantec despre calatorii.Avea o voce foarte frumoasa ce puteam s-o ascult la nesafarsit,fara sa ma plictisesc.
   Urma sa calatorim cu trasura tot drumul.Vom schimba caii in orasele de pe drum si asa mai departe.Peter a spus ca nu e nevoie sa fugim pana in Romania.
   -Si cat stam acolo?
   -Cat vrem.Si daca vrei sa pleci-chiar de cred ca inca nu vrei sa faci asta-poti s-o faci.Nu te obliga nimeni sa stai cu noi.
   -Bine.
   Totul era gata.Trebuia s-o asteptam doar pe fata vampir.Inca o jumatate de ora trecu si Amelie cobori,urmata de Hector,un nou servitor ce avea sa conduca caii pe drumul cel bun.
   Hector nu stia ca eram vampiri si Peter spusese ca avea sa-l omoare daca banuia ceva.M-am concentrat pe chipul sau aspru,in timp ce ieseam afara spre trasura si parca am simtit ceva.
   Ne-am suit cu totii si in scurt timp porniram,lasand in urma conacul lui Peter Lockwood.
   Am cautat din nou acel ceva si l-am gasit.Si uite asa,printr-o mica apasare,am patruns in mintea omului.Ii auzeam vag gandurile,dar nu m-am concentrat pe ele,ci m-am retras imediat.
   -Stiu ca va suna ciudat,zic eu spre cei doi vampiri,dar ii pot citi cumva gandurile lui Hector.
   -Dar asta-i uimitor!zise Peter.
   -Ai o putere!Arata-ne.Poti sa-i spui sa faca ceva??
   -Incerc.
   M-am intors la mintea omului si am gandit 'Opreste brusc trasura'.Ma gandeam ca nu se va intampla nimic,dar trasura se opri.
   Vampirii ma aplaudara si Peter ii striga sa mearga mai departe.
   -Pot sa incerc si pe voi?intreb eu.
   -Pe mine.Dar ai grija,ca am secrete intunecate,zise Amelie si-n ochii ei plutea misterul.
   M-am concentrat doar la ochii ei rosiatici,incercand sa patrung in mintea ei.Cateva momente am stat asa,in liniste si l-am auzit pe Peter razand voios.Amelie zambi si ea.Am impins deodata,fortand mintea ei sa cedeze.Dar un zid invizibil ma bloca.
   -Au!Asta doare!spuse Amelie ducandu-si mainile la cap.
   M-am retras imediat.
   -Scuze,ii zic.
   -Dar asta e nemaipomenit!Probabil vei putea sa schimbi o minte daca vampirul e mai slab.Oh,asta demonstreaza cat de puternica e Amelie,zambi Peter la sfarsit.
   -Toti vampirii au puteri?intreb eu curios.
   -Nu,nu!Doar cei speciali!zise Amelie facandu-mi cu ochiul.
   I-am zambit ca raspuns.Cei doi pornira o discutie despre locul spre care ne indreptam,Romania si eu am ascultat fiecare cuvant.

   ~~~
   [Inapoi in prezent,1967,unde Chace se afla in parcul Mansfield,New Jersey]

   O cioara zbura dintr-un copac in altul,eu urmarind-o cu privirea.ce n-as fi dat sa pot zbura si eu asa.Sa fiu liber.Ce nebunie!Sa-mi doresc sa fiu o cioara.Ha,ha!
   William venea spre mine fericit.
   -Chace,prietene!E chiar minunat pe aici!
   -Nu-i asa?i-am zambit in timp ce se aseza pe banca,langa mine.
   -Ce facem azi?intreba el interesat.
   -Pai,am fost invitati la un bal,la familia Kenway.Mergem?
   -Pai da.Mai iesim si noi din rutina.Dar cu Elizabeth cum ramane?Nu cred ca e pregatita..
   -O sa vina cu noi.Niciodata nu va fi destul de pregatita.
   El dadu din cap usor,urmarind aceeasi cioara,ca si mine.

   Mai pe seara,dupa ce am venit de la vanatoare,am facut amandoi baie si ne-am imbracat.Eu aveam un costum vechi,negru,iar William unul maro.Aratam amandoi de-ai vremii.
   O trasura veni sa ne ia.Elizabeth iesi din casa si eu am fost surprins s-o vad atat de frumoasa.Adica,este vampir,ca si noi,dar era si sora lui Will si Will arata si el fantastic.E ca o mostenire de familie,incepand de la mine-straunchiul.
   -Vin si eu!zise ea voioasa tragand de rochia vaporoasa.
   -Esti sugura,surioara?
   -Da,William.
       S-a urcat si ea,ajutata de mine,si am pornit spre conacul familiei Kenway.Ajunsi acolo,un slujitor de-al casei ne lua hainele lungi de toamna,iar noi am intrat.Camera de bal era plina de oameni si am sfatuit-o pe Elizabeth sa-si tina respiratia cat de mult poate.
   -Domnule Westwick,bine a-ti venit,ma saluta doamna casei,Adele Kenway.
   -Bine v-am gasit,frumoasa doamna,zic eu politicos sarutandu-i mana,ea tresarind la raceala pielii mele.Dati-mi voie sa-i prezint pe varul meu,William si tanara aceasta este sora dumnealui,Elizabeth.
   -Ma bucur sa va cunosc,sper sa va distrati.
   Si cu asta pleca.
   Ne-am asezat tustrei la o masa si ne-am uitat in jur.Mie imi era cam sete,chjiar de vanasem doar cu 3 ore in urma.In seara asta aveam sa mananc si eu o fata de pe aici.
   Ma uitam dupa o posibila victima,cand am simtit mirosul placut,al unui alt vampir.Cat pe ce sa nu o recunosc.Blonda,scunda cu zambetul de copil si avand ochii aceia ciudati,de un negru intens-de parca ii era sete tot timpul.

                                            [Ea e Blonda,nu va zic numele inca...,scuzati ochii]

                                                          [si zambetul ei]

    Am traversat camera sa ajung la ea.
   -Chace,buna!Ce mai faci?intreba ea cu un zambet fals pe fata.
   -Eu bine.Inca esti suparata pe mine?
   -Normal ca sunt!Toata viata te voi invinui.Dar acum,hai sa dansam!zise ea si ma lua de brat ,spre locul unde dansau oamenii.
   Mi-am pus o mana pe talia ei subtire si in cealalta ii tineam mana firava.
   -Dansezi destul de bine,Chace.
   -Multi ani de experienta,i-am zambit eu.Si de cand ma tutuiesti tu?Nu ca m-ar supara sau ceva...
   -Oh..de cand vreau si de cand pot.Numai am nici un stapan acum.
   -Pe cont propriu,huh?
   -Sunt inca femeie.Am si un om langa mine,ca sa nu trezesc suspiciuni.
   -De ce?
   -Pe vremurile astea,o femeie singura este socotita drept vrajitoare.Si nu vreau sa ma tot mut dintr-un oras intr-altul...
   -Te inteleg.Ce-ai mai facut in ultimii ani?
   -Am calatorit cu trenul.A fost o aventura adevarata.
   -Intreaga viata e o aventura,ii zic zambind.
   -Asta asa e.
    Melodia energica de pian se termina si noi am iesit pe terasa.Am stat in tacere,pana cand,de undeva de jos,se auzira voci:
   -Dansezi bine,domnisoara Westwick.
   -Multumesc,domnule Kenway.A fost o placere.
   -Doresti sa ma insotesti la o plimbare?
   -Desigur.
   Elizabeth mergea la brat cu un om,parand foarte fericita,ducandu-se spre gradina conacului.
   -Aceea era cu tine,nu?intreba de langa mine blonda.
   -Da,e Elizabeth West-,de fapt Bennet,sora lui William..Poveste lunga..
   -Fac parte din familia ta,sa inteleg.
   -Da.
   -Ah!Pana la urma ti-ai pastrat din rude.Felicitari!
     Eu i-am zambit.
   -Te-ai luat dupa Lockwood.
   Am dat din umeri.El o transformase pe nepoata lui,Amelie,iar eu pe nepotii mei.
   -Chiar,l-ai mai vazut?
   -De atunci,cu tine,nu.
   -Probabil e ascuns intr-una dintre casele lui uriase...
   Am auzit rasete.Elizabeth chiar se distra cu acel om.Deci poate nu mai trebuie sa-i port de grija acum.
   -Auzi,dar cu Amelie ce s-a intamplat?Unde e?
   -Nu-mi pasa nici de-ar fi moarta,ucisa de Volturi,ii raspund blondei.
   -Deci nu-ti mai pasa...Dar totusi...ea te-a distrus.Nu vrei sa te razbuni?
   -Dar cum pot distruge ceva ce inca iubesc?oftez eu.
   Blonda ma atinse pe brat si zise:
   -Iubindu-ma pe mine.

   ~~~
   [1760]

   Am ajuns in Romania doua zile mai tarziu.Tot drumul am vorbit intre noi,iar Peter ne mai spunea din intamplarile lui ciudate.
   Romania era frumoasa.Chiar si noaptea.Acum mergeam printre munti,si acestia parca atingeau stelele,asa de inalti erau.
   Peste ceva timp,am vazut un castel.Era foarte mare,si arata chiar inspaimantator acum.
   -Acolo o sa stam?
   -Da.Vladimir locuieste dintotdeauna acolo,zise Peter.
   -Ce nume ciudat!
   -E romanesc.
   -Si sta singur in acest enorm castel?
   -Nu,e si Stefan.
   Ne-am dat jos si am mers cu totii inspre usa mare,de fier.Se auzira pasi si usa se deschise cu un scartait.In fata noastra stateau acum 2 vampiri romani.Ambi avand parul inchis la culoare,unul mai mult ca celalalt.
   -Lockwood!Ce bine-mi pare sa te vad!zise cel cu parul mai inchis la culoare,cu un accent ciudat,venind sa-i stranga mana lui Peter.Celalalt facu la fel.
   -Te asteptam de anul trecut pe aici.Cine sunt ei doi?intreba al doilea pe romaneste,eu neintelegand nici un cuvant.
   -Ea este nepoata mea,Amelie.Si el este Chace Westwick.Nou-nascuti,zise Peter tot pe romaneste.
   Al doilea tip se apropie de mine si imi stranse mana.
   -Eu sunt Stefan,zise el in engleza.
   -Io's Vladimir,zise celalalt.
   Ii sarutasera mana Ameliei si ne invitara apoi inauntru.Incaperea era luminata de lumanari pe alocuri,dar cu vederea mea vampirica vedeam destul de bine.Vladimir ne conduse spre camerel noastre.
   Amelie ramase undeva pe holul stang,in vechea camera a fostei sotii a lui Stefan,sau ceva de genul,iar eu in urmatoarea.
   Camera era mare si era plina de praf.Imi spusese Stefan ca nu tineau servitori oameni pe aici ca sa faca curat.'I-as omori din plictiseala,nu de sete',spusese el.
   M-am dezbracat de haina lunga si neagra si am asezat-o pe spatarul unui scaun.M-am intins pe pat si am inchis ochii.
   In doar o saptamana viata mi se schimbase asa mult...
   Nu stiam nici ce sa simt in legatura cu asta...
   Doar 2 ochi albastri ma bantuiau acum,facandu-ma sa ma simt vinovat.

           ***

            N.A:
            Sper ca citesc mai multi povestea!:)
             Lasati si voi o parere,va rog!:)