Capitolul 11

    Emma

Am iesit din sala de sport si apoi de pe terenul scolii.Ultima ora aveam chimia si fusesem anuntata ca nu facem ora,din cauza dezastrului ce se facuse in urma aciidentului de la ora lui Ivy.
Am simtit telefonul vibrand in buzunar si i-am raspuns lui Ivy.
-Unde esti,fata?intreba ea.
-Ma duc acasa.De ce?
-Ai uitat cumva ca trebuie sa-mi zici ceva?
-Ah...nu.
-Ha!Te-am vazut!Nu te misca de acolo sau iti zbor creierul!zise amenintator si inchise.
Am vazut-o iesind din scoala si fugind spre mine.
-Hai la Starbucks.Am nevoie de o moca.
Am incuvintat din cap.Ea m-a luat de brat si am mers tacute spre cafeneaua de peste drum.Ajunse inauntru,ne-am asezat pe o canapea.O chelnerita veni si noi am dat comanda.
Ivy dadea frenetic din picior si eu mi-am fixat privirea spre altceva.Uram la nebunie acel tic.
Uitandu-ma pe acolo,am vazut un tip,ce statea intr-un colt.Era imbracat intr-o pereche de blugi albastri si un tricou pe care scria numele cafenelei.Dar ceva nu se potrivea.
Tipul,cu parul blond si ochii caprui arata dezorientat.Se uita la fiecare om ce trecea pe langa el si incerca sa atraga le atentia.Si toti se comportau de parca nu-l vedeau.Si chiar nu o faceau.Eram singura care il vede.
Tipul imi intalni privirea curioasa si isi dadu seama ca il puteam vedea.Oh,la naiba!
-Bine...Pamantul catre Emma!zise Ivy aruncandu-si mainile prin fata mea.
Am incercat sa-i spun ceva dar fantoma blondului mi se puse in fata si zise,exasperat:
-Ma vezi!Ma vezi!
Chelnerita sosi si ea cu cafelele si eu am sorbit lacoma dintr-a mea,nebagand in seama fantoma de langa mine.
-Deci ce spuneai mai devreme?intreba Ivy dintr-odata relaxata.
-Chiar vrei sa ma repet?intreb eu iritata vazand cu coada ochiului cum fantoma inca spunea 'Ma vezi'.Era cumva pe modul 'Repeat' sau ceva de genul?
-Deci chiar vezi fantome?intreba aplecata peste masa.
Bravo,vrajitoareo!M-ai dat de gol!
-Ha!tipa blondul asezat pe un scaun langa masa.Stiam ca ma vezi!Stiam eu...
-Da,Ivy.Si tu esti vrajitoare,ii zic eu taios.
-Poftim?De unde stii asta?
-De la o fantoma,soptesc eu.
-Mm...facu ea ganditoare lasandu-se pe spate.Asta ar avea sens pentru bunica...Stii,mereu imi spunea povesti faine...
-Hei zise iar blondul apropiindu-se de mine.De ce nu vorbesti cu mine?Chiar nimeni nu mai vorbeste cu mine?Oare chiar am murit??
-Este o fantoma chiar langa mine,zic eu oftand amarata.
Ametisem in tot dialogul asta.
-Serios?Cum arata?
Mi-am dat ochii peste cap si am zis:
-Arata ca cineva normal.
-E frumos?
-Te aude si el,sa stii.
-Si ce zice?
-Nimic.
Fantoma blonda era ocupata cu...mine.Ma studia cu o privire curioasa,ca a unui copil mic,din cap pana-n picioare.
-Stii ca mirosi frumos?intreba blondul incercand sa-mi atinga mana,dar trecu prin ea.
-Mi s-a mai spus,soptesc amintindu-mi de cealalta fantoma sacaitoare.
-Cum il cheama?intreba Ivy band din cafea cu nesat.
-Alec Northman,ii repet dupa ce-mi zice blondul.
Fantoma Alex era entuziasmata ca vorbea cu mine,si continua sa-si treaca mana prin masa si inapoi curios.
-Ce amator!zice vocea lui Chris de udneva si l-am vazut stand in dreapta mea.
"Grozav,acum am doua fantome pe cap."
Alec Northman isi ridica privirea si-o intalni pe a lui Chris.
-Si tu ma vezi?intreba el.
-Nu,ma!Suntem amandoi fantome!
Eu mi-am dat ochii peste cap.
-Siii,zise Ivy.De cand stii ca poti vedea fantome?
-De cand am venit in Londra,zic eu uitandu-ma cu coada ochiului la Chris.
-Mmm...facu ea plictisita.Trebuie sa-mi povestesti...Dar tre sa plec acum..zise ridicandu-se.
-Da unde te duci?
-La mall cu verisoara mea idioata.
-Sa te distrezi!zic eu iesind cu ea din cafenea.
Cele doua fantome ne urmara.Chris tocmai ii vorbea despre mine lui Alec.
-Vezi sa nu,pufni ea.E o idioata si mama ma obliga sa merg cu ea...
-Atunci,succes!
Ivy lua un taxi si pleca.Am chemat si eu unul ca sa ma duca acasa.
-Si acum stie si tacsu,zise Chris din drepata mea,spre Alec,cel din stanga mea.
Nu-i priveam deloc din cauza soferului.
-Si oare chiar se poate?
-Pai o sa vedem...Eu sper.Oricum,daca nu se poate,am sa raman aici,ca fantoma a ce am fost candva.Nu simt deloc atractie ca sa dispar de aici.
Mm...Poate simte atractie pentru altceva?Pentru altcineva?
-Eu nu simt nimic,zice Alec.
M-am uitat la Chris,prefacandu-ma ca ma uit pe geam si i-am vazut expresia hotarata-maxilarul inclestat si ochii ii luceau de albastru lichid,dar rece.
-Chiar nu-ti mintesti nimic?intreba el.
-Nu.E clar ca am lucrat la Starbucks....dar nu stiu cum am murit.
Mmm,facu Chris neinteresat.
Numai dura mult ca taximetristul opri in fata blocului meu.I-am dat bani si am iesit,ducandu-ma spre casa.
Ajunsa inauntru,alaturi de cele 2 fantome,si fara tata,m-am dus lacalculator si am tastat Alec Northman,Londra.
-Ce faci?intreba fatoma blonda suflandu-mi in ceafa.
-N-ai spus sa te ajut?
-Si tu ajuti pe oricine?pufni Chris sarind pe biroul meu.
-Deci nu mai vrei ajutorul meu?ridic eu o spranceana la el.
El isi dadu ochii peste cap si se apropie de ecranul calculatorului.
-Ia uite,ma!Esti mort de-a binelea!zise Chris atingand ecranul cu degetul fantomatic.
-Fantoma idioata!Asta e din 1880,nici strabunica lui nu era nascuta pe atunci!
-Pai scrie si 'Starbucks' atunci,zise Chris.
-Bine.Acum.
Am tastat numele cafenelei si am intrat pe site-ul lor.Si l-am gasit pe Alec la lista de angajati.
-In concediu medical?!am zis toti 3 deodata.
-Si acum ce facem?intreba Alec ingrijorat.
-Vrei sa spui ce fac eu!
-Da,scuze..
Asa...uite si o fantoma politicoasa.Ma intreb cum a murit...

N.A:Va rog sa comentati!Parerea voastra conteaza cel mai mult!>:D<