Capitolul 6

    Emma


    Mi-am facut de lucru cu parul cand toate privirile s-au atintit asupra mea.
    -De ce ai facut asta?intreba Ivy ridicandu-se.
    -Ti-a fost frica?intreba razand unul dintre baieti.
    Mi-am dat ochii peste cap si am zis,cat se poate de calma:
    -Sunt doar prostii.Hai sa dansam!
    Toti m-au ascultat si am iesit din camera.In timp ce ceilalti s-au cuplat sa danseze pe o melodie lenta,eu am mers in bucatarie sa beau un pahar cu apa.Nu mi-a luat mult timp sa-i simt din nou prezenta in ceafa mea.Acea prezenta stranie,care acum imi dadea si un fior mai diferit pe care nu l-am recunoscut.
    M-am intors pe calcaie dand in nasul fantomatic al lui Christian,care parea ca ma mirosea.
    -Ce-i?am intrebat inchizand usa de la bucatarie,stand in ea ca sa nu vina nimeni.Ma miroseai cumva?
    El isi dadu ochii peste cap.Mda,adolescentii adorau sa faca acest lucru.O simpla rotire a ochilor rezulta sa fie un raspuns pentru asa de multe probleme...
    Frica din mine se evaporase deodata si ma simteam mai increzatoare ca niciodata.Asa si trebuia-eram in bucatarie,la lumina,cu o fantoma,nu cu zeci.
    Paru stanjenit cand spuse:
    -Mirosi placut...A flori...
    -Ala e parfumul meu,am zis ridicand o spranceana.
    Nici nu ma intelegeam pe mine.De ce vorbeam asa colocvial cu el?
    -Nuu...Nu el...Mirosi a viata.
    Eu eram vie,el era mort,era logic sa miros asa.
    -Cum de poti sa ma mirosi?
    -Fiindca nu sunt cu adevarat plecat de aici.Pot sa miros,pot sa simt,dar nu urmeaza nimic dupa asta.O chestie fara urmari.Adica doar pentru moment.
    -Mm...Si de ce ai zis ca mama e vanatoare de fantome?Ea era o femeie simpla nu putea sa....
    -Da crezi ca eu stiu de ce a fost cine a fost?Eu doar am aflat asta.Intreaba-l pe tatal tau!zise poruncitor.
    -Nu o sa-l intristez pe tata iar doar fiindca o fantoma pe nume Christian Green imi spune sa il intreb de mama!am zis eu putin nervoasa,asezandu-mi rochia.
    -Poti sa-mi spus Chris,zise el calm,in ciuda nervozitatii mele.
    -Bine.Buna Chris...Cum pot sa te readuc la viata,chiar daca as vrea?
    -Nu vrei?se incrunta el.
    -Nici macar nu te cunosc!l-am acuzat eu peste muzica ce se auzea de pe partea cealalta a usii.
    -Nici macar nu vrei sa incerci?intreba el uitandu-se la mine trist.
    Oo Doamne!Cum putea sa arate atat de inspaimantator si atat de frumos in acelasi timp?Si totusi,un val de compasiune stranie curgea prin mine.
    -Poate.Dar nu mi-ai spus de ce.
    -De ce,ce?si incrunta el.
    -De ce vrei sa invii?Adica...Daca ai murit,inseamna ca Domnul a avut un motiv bun sa te ia..
    -Nu intelegi.Simt ca nu mi-a venit ceasul.De asta sunt aici,stand cu tine.
    -Oh,am zis nestiind ce altceva sa spun.
    Voiam sa intreb ceva,cand cineva dadu buzna in bucatarie,doborandu-ma.Era Ivy,desigur.Statea in locul unde statea mai inainte Christian si eu l-am simtit pe acesta in spatele ei.
    -Ce faci aici?intreba ea ajutandu-ma sa ma ridic.
    M-am uitat inspre Chris si acesta zise:
    -Cauta informatii despre mama ta.Te rog.Si nu ma mai respinge.
    Apoi disparu.
    -Beam niste apa,i-am raspuns eu lui Ivy.
    Ea ridica o spranceana la mine iar eu am dat din umeri.
    -Mmm...hai ca ii fac sa plece pe astia.Ma cam doare capul.Ma ajuti?
    -Ok.
    ''Si nu ma mai respinge'.De ce pentru mine suna atragator,in loc de ingrijorator?

    *

    Sambata m-am trezit tarziu,mirosind oua prajite.Tata gatea.
    -Buna dimineata,scumpo,zise el cand am intrat in bucatarie.
    M-am uitat la el cu o spranceana ridicata.Era cumva sarcastic cu mine?Era deja ora pranzului.
    -Neatza..
    M-am asezat la masa si el mi-a pus o farfurie in fata.
    -Arata delicios,i-am zis.
    -Asa ar si trebui sa fie,zise el mandru.
    In timp ce mancam,ma gandeam daca sa il intreb de mama sau nu.Si am hotarat ca nu.Mai intai aveam sa umblu prin cutia adusa cu lucrurile mamei.Ar trebui sa aiba ceva acolo.
    Cu toate ca nu credeam asta,informatia trebuia verifcata.
    Si oricum.Nu rezistam la doi ochi albastri,care ma urmau peste tot.

   _____________________

     V-a placut?
     Stiu ca e cam scurt,dar atat pot scoate de la mine...sper ca inca mai e cineva pe aici.:D