J.N.1:Unde a inceput totul

    Chace

    Era toamna anului 1967 si eu rataceam pe undeva prin New Jersey.Tot imprejur era maro,si asta ma enerva la culme fiinfca imi aducea atatea amintiri de pe vremea cand eram copil si saream razand prin frunze.Ce bine era atunci.
    Nu-l uram pe cel care ma transformase in vampir,dimpotriva.Ii eram recunoscator.Pana la urma,a fost alegerea mea.
    M-am asezat pe una dintre bancile din parcul Mansfield si m-am trezit cu 200 de ani in urma.
    Eram ucenic la domnul William Smith,acesta fiind carturar.Pe atunci,nu aveai nimic de facut decat sa citesti.Nu faceam nimic altceva decat sa-mi pierd timpul.Eram fiul unei persoane importante din Anglia,si trebuia sa-l mostenesc pe tatal meu.Asta nu s-a intamplat fiindca aveam un frate mai mare-Richard,care a devenit rege dupa moartea tatalui nostru.
    Mama murise cu 15 ani in urma,cand a nascut-o pe sora noastra,Lisa,care a murit si ea mai tarziu de un soi de boala rara.
    Richard s-a insurat si eu am ramas langa ei la palat,alaturi de cativa veri de-ai nostri.
    Cum moartea mi-a rapit atatea persoane dragi,asteptam cumva sa ma ia si pe mine.
    Asta s-a intamplat intr-o noapte de vara,in anul 1760,pe cand ma duceam spre palat,pe jos.Era deja tarziu si nu era lume pe drum.Ii spusesem lui James,vizitiul nostru,sa nu vina dupa mine cu trasura in seara asta.Eram eu prea binevoitor...
    Am dat curba spre drumul batatorit care ducea spre palat si am zarit o trasura cu doi cai.Vizitiul statea drept,cu legaturile cailor in maini si nu facea nimic cat timp acestia se intindeau dupa iarba proaspata.
     Am vrut sa trec neobservat,fiindca cine stie cine erau acei oameni din trasura.Am auzit niste rasete si imediat s-a deschis o usa.Voiam doar sa ajung cat mai repede acasa dar politetea din mine m-a oprit.Am vazut un barbat de varsta mijlocie, cu parul blond putin lung care tinea in mana o palarie.Acesta intinse mana zambitor,si din trasura se intinse o mana alba,finuta,de fata.Aceasta avea sub pardesiul negru si lung,o rochie inchisa la culoare.Nu puteam sa vad care anume din cauza intunericului.Avea parul maro,cazand in bucle pe umerii ei,si acoperit de o palarie enorma.I-am zarit ochii verzi,care m-au apropiat mai mult de ea.
    M-am aplecat cum se cuvine,si ei facura la fel.
    -Eu sunt Chace Westwick,am zis sarutandu-i mana misterioasei femei.
    Acel barbat interveni si imi stranse mana:
    -Oh!Tu esti fratele regelui din acest tinut?Eu sunt duce de Walmington.Numele meu este Peter Lockwood si ea este Amelie Hayden Lovegood.Vad ca mergeti pe jos.Doriti sa va ducem acasa?
    Am acceptat politicos.Am intrat in trasura si Peter Lockwood striga la vizitiu sa porneasca.
    Ochii fetei ma fermecara de la inceput si trebuia sa profit de sansa asta,ca s-o cunosc mai bine.
    -Si,domnule Westwick.Sunteti insurat?
    -Nu doamna,i-am raspuns Ameliei zambind cu subinteles.
    Sunt liber si zburdalnic ca pasarea cerului,am completat in gand.
    Am observat ca pe locul de langa mine sa afla o sticla de vin si cateva pahare.
    -Oh...Sarbatoriti?am intrebat eu.
    -Da.Tocmai am castigat niste terenuri,a zis el.Doriti si dumneavoastra?
    Frumos lucru era sa accept,ceea ce am si facut.Vinul era bun,de anul trecut.Nu mai stiu exact ce am facut dupa asta.Nu stiu ce anume continea acel vin,dar ma fermecase,de nu mai stiam cine sunt.
    M-am trezit intr-o camera luminoasa.M-am ridicat ca sa o inspectez,dar soarele ce patrundea prin perdelele subtiri ma orbea.Obisnuindu-ma cu lumina,m-am uitat prin camera.Era mare,cu 2 geamuri enorme si patul pe care stateam la fel de mare.Camera avea un singur dulap,care se intindea de la geam inspre usa si o masa de lemn cu 2 scaune.
    In mintea mea incepeau sa se formeze franturi de amintiri.Imi rasuna in cap rasul cristalin al domnisoarei Lovegood,impreunat cu sunetul rotilor invartindu-se repede spre drumul spre palat.Dar imi dau seama ca nu am mai ajuns la palat.
    Aveam o durere in partea dreapta a capului datorita,cred eu,acelui vin.
    Mi-am fortat corpul sa se ridice din pat si am mers schiopatand prosteste spre usa.
    Am apasat clanta si am iesit intr-un hol larg si intunecat.Stai asa,era inca noapte?Nu se putea,fiindca tocmai ce vazusem soarele stralucitor.Ca sa-mi verific sanatatea mintala m-am intorse ca sa vad soarele stralucind in cele 2 geamuri.
    Mi-am continuat drumul,foarte confuz,si am observat ca erau geamuri in acea casa,dar erau acoperite de perdele inchise la culoare,groase-de aici lipsa luminii.
    Am dat peste un rand de scari care mergeau si in sus si in jos in spirala.
    Am coborat,inca ametit,cate o scara si am ajuns in ceea ce parea a fi un salon.Unul chiar vechi:mobilier vechi,o masa de decor,pe care se afla doar o vaza cu inscriptii antice,covoare facute de mana si 3 fotolii si un semineu ce pareau la fel de vechi.
    -Buna dimineata,am auzit o voce si mi-au trebuit cateva secunde ca s-o vad pe Amelie Lovegood asezata intr-unul dintre fotolii.
    Era schimbata intr-o rochie crem.La lumina slaba a camerei i-am putut vedea putin mai clar trasaturile.Era foarte frumoasa.
    -Buna dimineata,domnisoara Lovegood.
    -Poti sa-mi spui Amelie,zise facand un semn cu mana spre fotoliul de langa ea.
    -Unde sunt?am intrebat eu.
    -Iti spun imediat.Dar mai intai,am o propunere pentru tine.

   _______________
Aici este primul capitol din Jurnalul Nemuritorului.Aud pareri?;;)