Louise

Louise

duminică, 12 februarie 2012

Capitolul 8

    Emma

    M-am uitat un timp pe fereastra,la traficul londonez,la oamenii grabiti,apoi din nou la Christian.El se uita la poza ce o tineam in mana.
    Mama zambea fericita,imbracata intr-o rochie de mireasa,tata era cu un brat pe talia ei,zambind,si in stanga mamei statea bunica mea.Asemanarea era izbititoare.Nu o cunoscusem niciodata,dar vazand aceasta poza,mi-as fi dorit sa o cunosc pe mama mamei mele.Fiindca o mai vazusem.Dar nu in viata.Ci ca fantoma.S-a intamplat acum vreo 2 ani,la ziua mea de 15 ani.Credeam ca era o inchipuire...mie nu imi aratase nimeni chipul bunicii mele.
    Uitandu-ma prin cutia asta,am descoperit ca mama avea secrete.Multe.Si,intr-o masura,cred ca tata stie de ele.
    -Scrie ceva pe aia!zise Chris si eu m-am grabit sa ma uit.
    Era o poza cu un barbat,cam de aceiasi varsta cu tata.Pe spate era scris:'Jack Horner'-cel mai bun om pe care l-am cunoscut.'
    Era scris cu cerneala,si am recunoscut scrisul mamei.Amandoua faceam o coada mai lunga la sfarsitul unui cuvant.De fapt,eu il furasem de la ea.
    -Crezi ca ar trebui sa cautam pe Google?am intrebat eu.
    -Cred ca mai avem informatii chiar aici,zise aratand spre cutie.
    Avea dreptate.De abia acum observasem ca pe aproape toate fotografiile cu acei necunoscuti scria cate ceva.Nume.Si acele nume aveau sa ma duca undeva,nu?

    ~Peste 2 ore~

    -Renunt!zise Chris facand niste foi de pe patul meu sa zboare.
    -Cum ai facut asta?
    -Nu stiu,dadu el din umeri privind cum foile aterizau inapoi pe covor.
    Am cascat,strangand foile.
    -Continuam maine?intreba el aplecat deasupra mea.
    Mi-am ridicat capul intalnindu-i chipul fantomatic si i-am raspuns,ignorand senzatia ce o aveam:
    -Nu stiu.Aici sunt doar persoane necunoscute.
    El doar mormai deasupra mea.
    -Ai tu vreo idee?am intrebat asezandu-ma pe pat.
    Se aseza pe covor cu picioarele impreunate,si se uita la mine printre gene.Cum poate sa aiba acel efect asupra mea cand e doar o fantoma?Cred ca am innebunit.
[Christian Green,dar incercati sa vi-l imaginati cu ochii si mai albastri]



    -Poti sa-l intrebi oricand pe tatal tau.
    -Usor de zis,am zis incercand sa ignor lucirea din ochii lui albastrii.
    -Si la fel de usor de facut,mai zise el cu un zambet pe buze.
    Am ramas cateva secunde blocata pe imaginea sa,apoi m-am ridicat brusc.
    -Cred ca trebuie sa pleci.
    -Unde?
    -Nu stiu.Dar eu vreau sa dorm.
    -Dormi,atunci.
    -Nu pot cu tine aici.
    -In ultima saptamana ai dormit,iar eu am fost tot timpul in camera,privindu-te.
    -Fantoma perversa,am zis incet,pentru mine,dar in interior gandindu-ma cum m-a vazut el pe mine.Aveam prostul obicei de a ma intoarce pe toate partile cand dormeam.
    El mormai ceva ininteligibil si eu am decis cu greu sa-l ignor,ducandu-ma sa ma schimb.Mi-am luat o pereche de pijamale pe mine si mi-am desprins parul.Cand am iesit din baie,el inca era pe covor.
    Am stins lumina si m-am bagat sub asternuturi.L-am auzit pe Chris zicand de undeva din stanga mea.
    -Pot sa stau langa tine?
    Am icnit ca arsa incercand sa il vad.
    -Sunt chiar aici!zise acesta din stanga patului.Chris era intins langa mine!
    -E intuneric,Einstein,nu te pot vedea!
    -Bine deci pot?
    -Doar sa nu ma atingi!am zis fara sa ma gandesc.
    -De parca as putea,ofta el si eu am inchis ochii.
    Timp de vreo jumatate de ora nu am putut adormi.Stiind ca stai in pat cu o fantoma...De fapt,era doar chestia ca stiam.De simtit,nu-l simteam deloc.Poate doar acea mica prezenta,si acea senzatie ciudata din mine...dar asta este pentru ca m-am obisnuit cu el deja.
    Zeci de intrebari mi-au invadat mintea in tot acest timp.O sa reusesc sa-l fac sa revina la viata?O fi mama vanatoare de fantome?Este el real?Sunt eu o vanatoare de fantome?Nu stiam nimic cu adevarat.Si de asta aveam nevoie de raspunsuri.
    Am adormit cu gandul la tata.Aveam sa-l intreb,in cele din urma.Sper doar sa nu ma creada nebuna.

    __________

N.A:Ma simt cam naspa ca pun capitole asa scurte.Scuze...Am sa incerc sa scriu mai mult...
Vine si actiunea,in curand.:D
Apropo,ce parere aveti de personaje?

4 comentarii:

LoStInDr3aMs spunea...

ce dragutz e el........il iubesc:x:x:x o astfel de fantoma tot sa vrei sa te bantuie:)):)) si sa te mai si roage s-o ajuti sau sa doarma cu tine:x:x:x deja gandesc prea departe,nu????:)):)):))
in orice caz splendit ca de obicei...abia astept sa-l invie ca se infiripe ceva real intre ei...ca acum ei nu se pot atinge:( cred ca ei i-ar placea dak el ar fi om...dak o hipnotizeaza ca fantoma...cum va fi cand va fi om????
deci te rog adu continuarea mai repede;;)

Raluk spunea...

ce dragutz :X:X .. ii asa de scump el... Doamne :X
Chiar dak capitolele tale is scurte, dar is foarte frumoase foarte interesante.. stii, scurt si la obiect :X Nu incerca sa scrii mai capitolele mai lungi, asta-i darul tau sa scrii putin, dar foarte bun :X
Bafta! :*:*:*

Stephany spunea...

Mi-a placut , insa as fi vrut sa aflu mai multe :(
Personajele sunt super ok , si chiar faci o treaba buna . Cum a spus si Raluk ! :)

dya spunea...

Ce pot sa spun?Imi place,place,place!:):)Si ce fantoma!Imi plac mult personajele!:*:*