Capitolul 9

           


           Emma

   La miezul noptii m-am ridicat brusc in fund din cauza unui cosmar.
   -Hei,esti bine?intreba o voce din umbra.
     Fara sa-mi dau seama,lacrimi curgeau siroaie si am simtit o atingere slaba pe obraz.Ridicandu-mi chipul l-am vazut slab pe Chris,in lumina lunii.
   O visasem pe mama intr-o incapere intunecata,si plina de fantome-acele umbre negre aidoma celor de la petrecerea lui Ivy.Ea striga dupa ajutor,dupa mine si eu nu puteam sa ajung la ea.
   I-am povestit asta lui Chris si el m-a consolat cu vorbe linistitoare.Acea atingere de mai devreme imi staruia in minte.O fantoma nu putea sa atinga ceva.Dar el nu ma atinse.L-am simtit cumva in pielea mea.Patrunse prin mine.Era ciudat-dar ce nu e ciudat?-acum ca aflu ca mama ar putea fi vanatoare de fantome?
   -Culca-te la loc,zise Chris mai tarziu.
   Ce patetic!Plansesem in fata unui tip pe care de abia il cunosteam!
   -Bine,am suspinat eu.
   -Iti voi veghea somnul,mai zise acesta si toata noaptea am dormit bine.
   Dimineata m-am trezit singura in camera.Nu stiu unde disparuse Chris,dar eu aveam sa imi intreb tatal cateva chestii.Numai sa am curajul.
   Visul ma speriase la culme.Si acea atingere slaba a lui Chris...Imi dadea multe de gandit.
   Cand am intrat in bucatarie tata imi observa expresia si intreba:
   -Vrei sa-ti fac un ceai,scumpo?Nu arati prea bine.
   -Mmmmmdaa,am mormait asezandu-ma pe scaun.
   Tata se misca repede si in 3 minute aveam in fata mea o ceasca de ceai,si 2 felii de paine cu nutella.Asta mi-a schimbat imediat starea si am ajuns sa povestesc cu tata.
   -Si atunci?
   -Am ramas fara benzina,rase el.
   -Si ce ati facut?
   -Mama ta voia sa mearga acasa si a plecat pe jos.Iti dai seama ca m-am dus dupa ea.Am gasit in cele din urma un taxi si am ajuns acasa.
   -Si nu era suparata pentru masina?
   -Mai mult iubeam eu masina aia,rase el dezvaluindu-si dintii.
   Tata lua o gura din cafeaua sa si atunci i-am pus intrebarea:
   -Tata...mama era diferita de toate femeile,nu-i asa?
   El nu lua in considerare figura mea serioasa si raspunse amuzat:
   -S-a facut observata.M-a cucerit din prima.
   -Sii...am zis eu,era doar o fata obisnuita?
   -Nicidecum,rase el cu privirea in departari.
   Si atunci am stiut sigur ca mama era diferita.Ca cel mai probabil era vanatoare de fantome.Oare din cauza asta a murit atunci?am gandit trista.
   -Mama vedea fantome?am intrebat uitandu-ma in ochii tatalui meu.
   Fu surprins.Il prinsesem cu garda jos.
   -Poftim?intreba el.
   -Pentru ca vad si eu,am zis eu sigura pe mine dar in interior ardeam de emotii.
   Ramase o clipa cu gura deschisa uitandu-se la mine si eu i-am atras din nou atentia cu o miscare a mainii.El se uita la mine incruntat.
   -Esti..umm...sigura?
   -Da,tata.Acum imi poti explica de ce pot vedea fantome?
   -Ai vazut-o pe mama ta?intreba el ignorandu-mi intrebarea.
   Acum ca ma gandesc mai bine,nici macar nu ma gandisem sa o 'invoc' sau ceva de genul,pentru ajutor.Dar nici nu cred ca puteam fara ajutor.
   -Nu.Dar l-am vazut pe fiul domnului Green.
   Nu stiam ce ma apucase sa spun adevarul.Dar uite-ma.Spunandu-i propriului meu tata ca vedeam fantome.O sa am noroc daca nu o sa ma trimita la un sanatoriu.
   Dar el se uita la mine cu o privire uimita si totodata trista si scutura din cap.
   -Stiam ca va veni si clipa asta...
   Nu am spus nimic lasandu-l sa-si limpezeasca gandurile.
   -Mama ta a fost o vanatoare de fantome,si eu am ajutat-o cat am putut,zise dupa ceva timp.
   -Cum ai ajutat-o?
   -Primea mereu asa zise 'misiuni'.Era ceruta in diferite locuri ale statului pentru a elibera spiritele.Eu si ea faceam parte dintr-o asociatie secreta-A.P.S.-ce inseamna Ajutor Pentru Suflete.S-a dus acolo.Si eu am mers dupa ea.Si asta tu esti la fel ca ea,scumpo.
   -Si toate acele poze din cutia aia...?am intrebat eu gandindu-ma la ce spusese.
   -Prieteni ai fantomelor.Prieteni din agentie.N-am mai tinut legatura cu ei dupa ce ea...clatina din cap parca vrand sa nu fie adevarat.
   -Cum a murit mama?
   El imi intalni ochii si am vazut lacrimi in ai lui.
   -Intr-un accident de masina...provocat.
   -De cine?
   El respira de cateva ori si zise pe un ton amar:
   -Santiago Sanchez,zise el.A chemat-o pe mama ta pentru ca credeau ca casa lor era bantuita.Nu era asa.Dar in timpul in care ea a stat acolo,fiul sau s-a sinucis,nelasand nici un mesaj,nimic.Era un baiat de treaba.Si avea doar 14 ani.Sanchez a obligat-o pe mama ta sa il invie-lucru imposibil,desigur-si Samantha a venit acasa.Sanchez era nebun,cel mai probabil,si a urmarit-o.Sam traversa strada si atunci...
   Nu a mai putut spune nimic pentru cateva clipe si eu i-am strans mana ce o avea pe masa.
   Lacrimile lui curgeau incet pe obrajii ridati.
   -E in inchisoare pe viata acum.Nu am vrut sa-ti spun asta ca sa nu prinzi ura de mica,zise el.
   -Pe fiul sau il chema Miguel Sanchez?
   -Da,dar de unde stii?
   -Am vazut o poza.
   -Imi pare rau ca ai aflat abia acum.
   -Si mie.Dar acum...ma poti ajuta?
   -Cu ce?
   Am oftat.Urma sa-l intreb daca exista o cale pentru ce voia Christian.

           _____________________________________________

           N.A:Aici aveti un nou capitol.Sper sa va bucurati de el...Dati comentarii daca v-a placut!:D
           Povestea asta e scrisa si pe Wattpad,daca credeti ca va este mai usor acolo,cautati-ma ca ThatGiirl.*
           Pana data viitoare..:)
           ~Law.
       
          P.S.:Fac eu 9000 de afisari cu noul capitol?;;)