Cap 9:Werewolves

            Chace

    [1760]

    Peter nu veni inapoi in acea seara,ci in dimineata urmatoare.Catherine era de brat cu el,si era vesela.
    Cand ne-am adunat cu totii in camera mare,Peter zise:
    -Amelie,Chace.Catherine va sta cu noi un timp.Stefan,Vladimir...Poate?
    -Desigur,zise Vlad,zambindu-i larg Catherinei.
    Si ea ii zambi inapoi.
    La mine nu se uita deloc.De parca nici nu eram in camera.Eram ignorat,si nu-mi placea asta.
    -Vino,am sa iti arat camera.
    Vlad o lua de brat si iesira amandoi din camera.
      Am iesit si eu din castel,fugind in padure.Nimeni nu ma urma.Era ciudat ca imi doream ca Amelie sa fi venit dupa mine?Poate era.
    M-am oprit din fuga in mijlocul padurii.Imi venea sa tip,ca sa ma descarc cumva.Cred ca in sfarsit cedasem psihic.Prima data,aflu ca exista fiinte ce beau sange pentru a trai;apoi ma transform eu intr-un astfel de monstru;apoi,ca sa mi se demonstreze cat de rau pot fi,am fost 'pus' sa ucid o fata nevinovata.Si acum,totul devine si mai complicat cand apare ea,transformata in vampir.
    In plus,nici familie nu mai aveam.Nu ca aveam si inainte...
    Si Amelie...Ea ce planuri avea oare cu mine?
    Mi-am pus mainile in par si am icneput sa trag de el.Nu se rupea.Normal ca doar sunt nemuritor,invincibil.
    Am cazut in genunchi si am ramas acolo pentru mult timp.
                                
    ~


    [1967]

    Urlete de varcolaci se auzeau in padure.
    -Ce cauta ei aici?se intreaba Catherine.
    -Lizzie si acel baiat,Kenway,am zis eu si m-am intors sa ma duc dupa Will,dar acesta tocmai venea spre noi.
    -Lizzie nu e de gasit.
    -Sunt varcolaci aici,ii zic.Haide,Will.Blondo,tu ramai aici.
    -Nu.
    -Nu era o intrebare!ii zic eu iritat.
    -Am spus ca vin!imi zice ea privindu-ma serioasa.
    -Bine...am cedat eu.
    Nu puteam sa ii rezist.
    Am inceput sa fugim in padure,si pe drum o vad pe Catherine aruncandu-si pantofii pe undeva,ca sa alerge mai bine.Will isi arunca sacoul prin iarba.Se pregatea de lupta,sau ce?
    Ne-am luat dupa urlete si am ajuns intr-un desis.
    In mijloc,se aflau Elizabeth si Kenway si in jurul lor erau 5 varcolaci,sub forma umana,ce purtau doar niste pantaloni scurti.In jurul nostru,ne inconjurasera varcolacii sub forma animala.
    Daca nu ar fi fost omul lui Lizzie,ne-ar fi atacat de mult.El se afla in fata vampirei,si dupa bataile inimii,era speriat.
    Dintr-un salt,am ajuns in fata amandurora.
    -Suntem in trecere,am marait la cel ce parea varcolacul alfa.
    -Nu aveti voie aici,marai el inapoi,facand un pas spre mine.Ce aveti de gand cu el?intreaba aratand cu degetul spre Kenway.
    -Nimic important,ii zic.
    Patrund repede in mintea varcolacului alfa si descopar ca nu stie sa-si apere mintea.Nu ii citesc gandurile,fiindca ii apartin doar lui,ci ii transmit doar 3 cuvinte:'Trebuie sa ma duc acasa.'El o sa creada ca sunt gandurile lui si poate o sa plece si o sa ne lase in pace.
    -El nu stie nimic,il aud pe Will,ce era langa mine acum.
    Catherine inainteaza cu un pas si ea,sa fie mai aproape de mine.
    -Vreau sa plecati imediat de aici,ne zice tipul.
    -Asa facem,ii zice Catherine.
    -Dar,mai zise el.Ce o sa faceti cu omul?
    -Il lasam aici,zice Will.
    -Dar el deja banuieste ceva...
    -O sa-l fac sa uite,ii zic.
    -Juri?
    -Da.
    -Bine atunci,noi ne retragem.Daca unul din voi mai se afla pe aici in zori,il omoram.
    Kenway tremura in spatele meu.
    Varcolacul alfa se retrase,si ceilalti dupa el.Am stat cu totii nemiscati,ascultand cum pleaca toti.
    De indata ce nu i-am mai auzit,m-am repezit la Eric Kenway,strangandu-l de gat,si in acelasi timp ridicandu-l.
    -Ce naiba faci?protesta Lizzie uitandu-se infiorata ba la mine,ba la om.
    O mana imi atinse bratul.Era Catherine,ce ma privea putin speriata,dar incerca sa ascunda asta.
    -Opreste-te,imi zise ea incet.
    Nu am ascultat.
    Mi-am concentrat puterea spre om si am vazut in ochii sai caprui teama.Eram gata sa intru in mintea lui,sa umblu pe terenul sau,sa-i schimb gandurile,cand am primit o palma peste fata.Asa de puternic,incat ma facu sa-l scap pe Kenway.
    M-am intors uimit spre Catherine.
    -De ce ai facut asta?
    -Fiindca trebuie sa inveti si sa mai asculti!replica ea.
    M-am uitat in jur.Si Will si Elizabeth se aflau langa om,ce era cam lesinat acum si Catherine ma privea siret,cu mainile in sold.
    -Atunci ce facem?intreb.
    Lizzie se intoarse spre mine,ochii sai stralucind ciudat,de tristete si rugatori.
    -Pot sa iti cer ceva?ma intreaba ea icnet,vocea tremurandu-i.
    -Da.
    -Poti sa il transformi?
    -Da,dar...
    El nici macar nu era cosntient,nu stia de vampiri..Nu stie cum o sa fie,cat de dureroasa e transformarea...
    El ar fi trebuit sa fie constient,sa ii explicam totul.Cel mai important era sa fie alegerea lui...
    Nu ca la mine,Will,Catherine sau Lizzie.
    Pentru mine,daca as fi putut alege,nu m-as fi transformat.Dar eu am preferat sa fiu vampir,in loc sa fiu acum o gramada de oase,in pamant.
    Pentru mine,a fost mai bine sa fiu transformat.Asta ma caracterizeaza pe mine.Cand eram om,nu ma vazusem niciodata in viitor,ca fiind batran si ramolit.Sau eu,cu copii si nepoti...Deloc.
    Eu fusesem nascut sa fiu transformat in vampir.Dar oare Eric Kenway este?
    Elizabeth se apropie de mine si imi atinse fata cu mainile sale.Ma ruga.Fara vorbe.
    Stiu deja ca am acceptat...Dar voi fi in stare?

             ~

             Yey!In sfarsit am scris si la povestea asta!
             Sper sa va placa!:)