Capitolul 20

          Din perspectiva autorului

    Dupa ce Chris pleca cu tatal sau,plecara si fetele.
    In timp ce mergeau spre Londra,Emma si tatal ei vorbeau despre ce facura in cimitir.Tatal ei era foarte suparat pe ea fiindca nu ii spusese nimic.
    -Trebuia sa ma anunti.
    -Nu,tata...Trebuia sa o fac pe cont propriu.
    -Puteai sa te ranesti.
    -Stiu,dar sunt bine.
    Tacura amandoi.
    In 15 minute ajunsera acasa,iar Emma se retrase in camera sa.Nu apuca nici sa se schimbe de haine,ca suna la usa.Tatal ei raspunse,si ii striga numele apoi.
    La usa,era nimeni altul decat Alec.
    -Salut,zise ea invitandu-l sa intre in casa.
    El nu spuse nimic.Se dusera in camera ei,in timp ce domnul Black gatea ceva in bucatarie.
    -Ce faci...
    Emma nu apuca sa isi termine propozitia ca doua maini o prinsera de talie,intr-o imbratisare.Ea ii raspunse,strangandu-l si ea.
    -Ma bucur asa de mult ca esti bine,Emma.
    -Multumesc ca m-ai ajutat,ii spuse ea.
    Se desprinsera si se asezara pe pat.Emma incepu sa ii povesteasca despre Chris,ca nu isi amintea ca fusese mort si fantoma.Ii vorbea lui Alec de parca ar fi fost un prieten vechi,ceea ce nu era,dar nu conta asta.
    Mai tarziu,el s-a scuzat sa plece si Emma ramase singura cu tatal ei.Ea incepu sa isi faca curat in camera si ii lua ceva timp.Dadu de pozele cu mama si tatal ei cu acei necunoscuti.Dadu de poza cu Miguel Sanchez si isi aminti ca fusese vina tatalui sau nebun ca mama sa nu mai era printre ei.Daca l-ar fi avut vreodata in fata ochilor si-ar fi dorit sa-i traga o palma.
    Telefonul ii suna,scotand-o din reveria sa.Era Ivy.
    -Alo?
    -Hei Emma!Ma gandeam...
    -La ce?
    -Sa mergem la Green acasa,ca sa il vedem pe Chris.
    -De ce?
    -Umm...Sa ii dau temele cica...
    -Dar el pleaca oricum!Si-n plus,nu cred ca tata ma lasa asa de usor sa plec...
    -O sa te lase pentru o cauza nobila...Hai,ne intalnim la biblioteca!
    Emma lasa telefonul pe pat si se duse la tatal ei.Surprinzator,el fu de acord.Se imbraca repede intr-o pereche de blugi albastri si un tricou negru.Se duse la baie si era cat pe ce sa tipe cand vazu acolo o fetita.Arata cam de 6 ani,avea parul blond si ochii albastri,imbracata cu o rochita alba.Nu era nimic inspaimantator la ea,daca pe rochia ei nu se scurgeau suvoaie de sange venind de nu-stiu-unde.

    Emma nu apuca sa ii spuna nimin ca fetita disparu.
    'Credeam ca am scapat de fantome'gandi Emma.
    Peste 5 minute iesi si ajunse la biblioteca repede.Ivy era deja acolo si pornira amandoua spre casa Green.
    -Cum sunt parintii tai?o intreaba Emma pe Ivy.
    -Bine,dadu Ivy din umeri.S-au impacat.Mi-au perchizitionat totusi camera si mi-au luat toate cartile de vraji...
    -O sa ti le dea inapoi doar...
    -Mda,peste 10 ani...
    In cateva minute ajunsesera la profesor acasa,si le raspunse tocmai acesta.Le invita in salon si-l striga pe Cris.
    -Salut!le zice el si se asezara toti pe canapea,si fotolii.
    -Hei!spuse Emma,uitandu-se prin camera.
    -Ti-am adus temele,zise Ivy.
    Ea scoase din ghiozdanul ce-l avea o tona de carti si caiete.Chris se infiora.
    -Ok...Cat am lipsit?3 ani?In plus,nu o sa mai stau pe aici cat sa mai dau pe la scoala...
    -Nu conteaza...zise Ivy.Ma duc sa il intreb ceva pe domn profesor...
    'Mda,multumesc,Ivy...'gandi Emma.
    -Si...zise Chris.De cand esti in oras?
    -Am venit cu o saptamana inainte de inceperea scolii.
    -Aha...Stii,mai zise el privind-o drept in ochi.Imi pari cunoscuta...Ne-am mai intalnit?
    'Da,tu erai fantoma...Erai mort,apropo.'
    -Nu cred.
    -Nu vreau sa par ciudat...dar sunt serios...
    Emma doar dadu din cap.Se uita la el.Avea acelasi par frumos,aceiasi ochi albastri in care te pierdeai,acum fiind atat de luminosi....Schimbat la el era fata,acum fiind mult mai rosu in obraji.Aratand viu.
    'Era mai frumos acum' recunoscu Emma.
    Ivy intra in camera.
    -Domnul Green ne-a invitat la cina.Ramanem,da?
    -Sigur...
    Pleca iar.
    Emma se gandi la posibilitatea ca planul lui Ivy sa mearga.Adica,se vede ca Chris o recunoaste,dar nu isi aminteste de unde anume o cunoaste.Poate daca i-ar spune adevarul...
    'Mda,m-ar crede nebuna.'
    Chris o intreba de ce era ea si Ivy in spital si Emma trebui sa nascoceasca o poveste,cat se poate de non-fantastica.
    Iata cum a inceput:
    -Pai...Aveam noi doua chef de putina aventura si la ce se gandeste Ivy....Sa mergem in...aa...cimitir.
    -De ce?
    -Are Ivy ce are cu cimitirul si noaptea...Voia sa vada daca o sa ii apara vreo fantoma in fata...Niste mituri...Mergem noi cat mergem si am cazut.
    -Unde?
    -Intr-o groapa de mormant,Ivy s-a lovit la cap,lesinand si eu l-am sunat pe tata....si ne-am trezit apoi la spital.
    -Ciudata aventura,ii zise.
    -Mda...
    Ivy vine in camera si ii cheama in bucatarie.Se asezara la masa.Domnul Green era in capul mesei,Ivy in dreapta lui,Chris in stanga si Emma langa el.Mancara friptura.
      Profesorul le vorbi ceva de niste teme viitoare la matematica si fetele doar ascultau si dadeau din cap.
    Dupa ce terminara de mancat,mersera inapoi in salon si au mai stat de vorba doar jumatate de ora.
    -Ei,cum a fost?o intreba pe drum Ivy.
    -Ii par cunoscuta...
    -Asta e de bine,zambi ea.
    -Mm...poate.
    Se despartira la aceeasi biblioteca unde se intalnira si pentru prima data si Emma merse spre casa ei.
    Era deja seara afara si pe unde mergea Emma,locul parea infiorator.
    In umbra,cineva ii urmarea miscarile in tacere.Pas cu pas.
    Emma se uita in spate cand auzi niste fosnete,dar nu-si vazu urmaritorul.Telefonul ii suna.Era tatal ei,sa vada pe unde e.
    -Acum vin,tata.Mai am vreo 5 minute.
    -Bine,ai grija.
    Mai merse Emma cat merse,si urmaritorul ei la fel,asteptand momentul oportun sa actioneze.Acesta veni mai repede decat se astepta.Erau amandoi pe o alee mai neluminata,exact ca in filme.
    Urmaritorul sari din ascunzatoare si o prinse cu o mana de gat,iar Emma ar fi vrut sa tipe dar nu avea cum.Gura ii era acoperita de cealalta mana a lui si simtea ceva reche pe gatul ei.Un cutit.

   'O sa mor'gandi Emma,apoi lesina.


~

Hei!!
Un nou capitol din aceasta poveste...Am complicat-o acum,ca deja devena plictisitoare pentru mine:))
Eu sper ca v-a placut!
Lasati un comentariu sa stiu ce credeti!;;)