Chapter 3:Bad angel

           
                                                


             Din perspectiva autorului

   -Tu de ce ai Cazut?
   -Nu trebuie sa iti spun tie!ii spune Vivian ridicandu-se.
   -Haide...Stai jos.Nu te poti descurca fara mine!
   -Ce spui acolo?Pot sa ma adaptez si fara ajutorul tau!zise ea nervoasa.
   'Nici macar nu ar trebui sa vorbesc cu el!Damnatii erau considerati cum ar fi ucigasii in lumea umana...'
   -Nu sunt atat de rau,ii zice Atheron.Stai jos.
   Ea se aseza,dar nu stiu de ce.
   Un chelner veni si puse pe masa doua cafele.Vivian se uita lung la cutia rotunda de cafea.
   -Haide,bea.E chiar buna,ii zise el.
   -Esti pe deplin om acum,sau ce?
   -Nu o sa mai vad niciodata Cerul...Eu doar ma adaptez in lumea asta.Bea.
   Vivian lua cutina in mana si o duse la gura,band.Surprinzator,era buna.
   -E buna.
   -Cea mai buna cafea.
   'Vorbeam dspre cafea cu un Damnat.O,Doamne!'
   -Deci ce ai patit de ai Cazut?il intreba ea curioasa.
   -Daca tu nu-mi zici,nici eu nu iti spun.
   Vivian pufni enervata.Nu avea sa obtina nimic asa.Dar de ce voia sa obtina ceva?Atheron era un Damnat.Cine stie ce rau a facut inainte de l-au pedepsit asa...
   -Haide,nu mai fi asa.As putea fi singurul tau prieten de pe aici.
   -Sau dusman,i-a replicat ea.
   -Sau dusman,repeta el.
   Se auzi un sunet lung,tipator si enervant si multi oameni se ridicau de la mese.
   -Ce-i asta?
   -Soneria,dragul meu inger.
   S-au ridicat si au mers inapoi in liniste,spre facultate.
   Vivian arunca o privire spre orar si vazu ca urmatorul curs era de fapt o fereastra.Si Atheron vazu si el.
   -Ha!facu el.Acum esti obligata sa stai cu mine!
   -Ba nu!Tu nu ai ora?
   -Probabil,dadu el din umeri.Dar nu-mi pasa.Ce vrei sa facem.
   -Noi,nu facem nimic.Eu,ma duc sa mananc ceva.
   -Mancare.Corect.
   Vivian se intoarse sa mearga spre un restaurant ce-l vazuse mai inainte,iar Atheron o urma indeaproape.
   -Auzi?intreba Atheron.
   -Ce e?
   -De ce nu ma accepti pur si simplu?
     Atheron ii atinse bratul.
   Atingerea sa o infiora pe Vivian.Primul impuls fu sa il dea la o parte,dar atingerea era asa de unica.Nu mai simtise niciodata asa ceva.
   Vivian se gandi la tipul ce ii era sortit si isi scutura bratul,eliberandu-l.
   -Nu pot.
   Ajunsesera la restaurant si se asezara la o masa.Atheron comanda si pentru ea.
   El nu renuntase la subiect.
   -Iti faci griji ca o sa stau in fata destinului tau?
   -Sincer?Da.
   -Si daca se dovedeste ca am legatura cu el?
   -Nu are cum,ofta Vivian.
   Ea trebuia sa recunoasca ca si-ar fi dorit mult ca el sa faca parte din viitorul ei.
   Mai tarziu,cand veni mancarea,se apucasera amandoi sa manance,linistea asternandu-se.
   El o privea intens,facand-o pe Vivian sa se intimideze.Nu indraznea sa se uite in ochii lui,ca daca se uita sigur se ineca in ei.
   -Stii...ii zise el peste un timp.
   -Ce?
   -Esti foarte frumoasa.
   'Wow,ce direct.'
   -Mm...mersi.
   Se lasa linistea iar.Atheron continua sa o priveasca.
   'Ce schimbare,se gandi Vivian.Saptamana trecuta locuiam in Ceruri.Eram cu cei de seama mea.Acum,langa mine e un Damnat.O ruda.Intr-un fel face parte din familie.Un renegat.Dar e langa mine...'
   -La ce te gandesti?o intreba el.
   -La tine,recunoscu ea.
   -Ce dragut.Parca voiai sa ma eviti.
   -Da,dar tu nu vrei..
      -Normal ca nu,zambi el.Deci te-ai decis?
   Vivian ofta si zise:
   -Bine...
   Zambetul lui Atheron i se mari.
   -Sa facem ceva astazi,ii propune el.
   -Ce anume?
   -Pot sa iti arat ce e frumos pe aici.
     -Ok.

   *

   Dupa ce terminara orele,Atheron o urma pana acasa si o astepta in fata blocului,cat timp ea se schimba.
   'Nu mai pot sa dau inapoi'gandi ea.
   Se schimba repede intr-o rochie alba,cu diverse flori pe ea,si-si lasa parul liber,ca sa ii acopere cicatricile in forma de C.
              
   Iesi din apartament si merse spre Atheron,ce astepta pe o banca.Isi suflecase blugii ce-i purta,dezvaluindu-si gleznele bronzate.
   'Arata bine'recunoscu Vivian.
   'Ce draguta e'gandi si el ridicandu-se.
   -Haide,ii spuse.
   O luara la pas usor,iar Atheron incepu sa ii vorbeasca despre viata sa de aici,cum s-a adaptat,cum si-a facut prieteni si cum a incercat din puteri sa uite ca a fost odata in Ceruri,nereusind.
   Atheron vorbea deschis in fata ei,avand incredere in ea.Vivian nu ii spuse nimic,ea doar ascultandu-l atenta,neputand sa vorbeasca despre ea.De obicei,ea nu era deloc vorbitoare.Nu ii placea sa vorbeasca despre ea.
   -Unde mergem?intreaba Vivian vazand ca nu se mai opreau.
   -Mai avem putin.Mergem in Central Park.
   -Un parc?
   -Da,imi place mult acolo.
   Mai mersera timp de 5 minute,cand ajunsera in parc.
   Vivian se minuna de frumusetea locului.Parcul era aglomerat,dar era bine asa.
   Cei doi mersera pana la un lac,unde se oprisera pe o banca.Pe lac,erau barcute mari,cu oameni in ei,dar si barcute mici,facute de copii.Erau si rate acolo,pe care oamenii le hraneau,iar pe uscat erau porumbei.
   Vivian se uita la barcute.Ei i-ar fi fost frica sa se dea intr-una din ele.
   Un porumbel se apropie de picioarele sale si ea reusi sa-l atinga.
   'Ce frumosi sunt' gandi ea.
   -Vrei sa facem o plimbare cu barca?o intreba Atheron,aratand spre lac.
   -Nu,mersi.
   -Haide,e chiar placut.
   Atheron o privea iar intens,cu ochii stralucitori,si o facu sa fie de acord.
   'Ce tot imi provoaca Damnatul asta?'se gandi Vivian ridicandu-se.

           ~~~

           O,Doamne!In sfarsit am reusit sa scriu si la povestea asta...Nici nu stiti cat m-am chinuit cu ea...Pur si simplu ma blocasem...
          Daca  citeste cineva asta...Poate lasa si un comentariu cu o parere,incurajurare etc...De asta am nevoie acum...
           O seara buna!