Capitolul 18

             Ivy

     Nici nu puteam spune ce anume ma durea exact.Tot corpul oare?Parca nici nu mai eram in corpul meu...
     Simteam ca ma pierd...Si totusi,inca eram prinsa in vraja.Cuvintele inca ieseau din gura mea,strigatoare si aproape de neinteles.Strigate se auzeau in jurul meu.Mi-am dat seama ca erau si ale mele printre ele.
     Am reusit cumva sa deschid ochii ce ii tineam inchisi strans.In fata mea,vedeam numai rosu.Ba nu,era portocaliu.Focul era portocaliu.Si era mult.Peste tot in jurul meu,in forma de cerc.Dar nu ma ardea deloc,ci doar ma incalzea intr-un mod bun.
                                  
     Puteam vedea o silueta dupa cercul de foc.Incerca sa ma ajute?Dar doar nu putea sa treaca prin foc...
     Brusc,mi-am amintit exact de ce eram aici,in foc.Faceam o vraja.Pentru Chris.Emma era si ea acolo pe undeva.Oare reusise vraja?Si-a capatat corpul inapoi?
     -Ivy!!
     Mi-am dat seama ca Emma ma striga de ceva timp,iar eu nu o auzisem.Dar nu ma puteam opri nicicum.Nici daca voiam.Parca o forta ma obliga sa continui.
     Ce facusem?Ma bagasem in ceva ce nu puteam controla.
     Dupa un timp,nu stiu exact cat,focul paru ca e doborat.Inca nu!Nu terminasem vraja inca!Focul pulsa in sus si in jos urcand pana la vreo 3 m,dar neranindu-ma pe mine.
     Eram deja coplesita..
     Odata ce inca tipam cuvintele vrajii,am simtit ceva nou.Un ajutor,poate?Cu noua putere aveam sa reusesc sa termin vraja.
     Dupa mult timp,am simtit cum vraja se apropie de sfarsit.Si cum eu ziceam ultimul cuvant,am simtit cum imi fug picioarele de sub mine,cazand.Focul disparu.

     Emma

     Eram eu suparata pe Chris,dar tot voiam sa il ajut.Asa ca am ascultat-o pe Ivy si m-am intins langa el.Statea rigid,uitandu-se la luna cu o privire pierduta.Acasa la mine imi spusese niste cuvinte grele...Despre mine si Alec...Poate ca acum regreta?
     Mi-am intins mana,dupa ordinul vrajitoarei si Chris ezita,dar privirea mea plina de incredere il facu sa-si puna mana peste a mea.Furnicaturi simteam in mana aceea si aveam si o senzatie apasatoare in piept.
     Trecand peste suparare,i-am zambit ca sa aiba incredere si el imi zambi inapoi dar nu cu zambetul lui obisnuit.Asta era un zambet chinuit.Se vedea ca ii era frica.Se citea in ochii lui asta.
     Ivy incepu sa spuna vraja in latina.Chris se misca,dar nu mult.
     Am simtit  putere misunand in jur.Puterea vrajitoarei.Dar a mea unde e?Ce ar trebui sa fac?Am inchis ochii si m-am relaxat,gandindu-ma la Chris.La cum speram sa-l pot atinge,sa-i aud inima,sa-l sarut...
     Si am simtit si puterea mea.Imi si imaginam cercul de foc al lui Ivy ca fiind puterea ei si in jurul meu formandu-se un alt cerc luminos,fiind puterea mea.
     Chris icni langa mine,iar eu am deschis ochii ca sa-l vad.Nici un cerc in jurul meu,dar in jurul lui Ivy,focul ardea ca si cum erau niste valuri pe timp de furtuna.
     Chris avea o fata schimonosita si transpira tot.Fantomele puteau transpira?Nu,el nu mai era fantoma.Dar nu era nici om inca.Era la mijloc.Era ca o umbra.
     O durere imi sageta in acelasi timp si capul si mana pe care mi-o atingea Chris.Am tipat.El a tipat.
           Ivy inca continua cu vraja,tipand cuvintele intr-un fel ce te speria.
     Deodata,incepu sa ploua.Sau oare mi se parea?Ploua tare,cu fulgere si tunete.Focul din jurul lui Ivy se inteti,in loc sa se stinga.Era inspaimantator.
     Pe langa durerea din mana,am mai simtit ceva.Atingere.M-am uitat uimita in jos,la mana,apoi la Chris.
     El...devenea mai vizibil.Vraja mergea.
     M-am ridicat repede in fund,inca tinand mana lui intr-a mea.
     Nu mai puteam fi atenta la mine,fiindca in clipa aceea o durere imi sageta si spatele,facandu-ma sa ma las inapoi la pamant.Chris tipa mai tare.Am tipat si eu.Si Ivy.Era o nebunie ce se intampla.
     -Ivy!i-am strigat numele in zadar.
     Ii tot strigasem in timpul vrajei.
     Acel foc o acoperise total.De abia o mai vedeam.
     Plangeam de durere.
     Am incercat sa scot telefonul din buzunar,durand mai mult fiindca ma durea tot corpul.Am apelat la tata si am reusit sa-i spun cateva cuvinte.A zis ca vine numaidecat.
     M-am miscat mai aproape de Chris si i-am strans mana.Era in plin chin.Avea ochii inchisi si vedeam lacrimi pe chipul sau palid.
    Fantoma mea.
    Privindu-l,am simtit cum cad in neant.


     Autor

     Domnul Black opri masina in fata lui Green si acesta intra,insotit de Alec Northman.
     -El ce cauta aici?intreaba Black pornind deja masina,ajungand imediat la 100 km/h.
     -Eram la spital din cauza unei contuzii.Cand m-ai sunat eram acolo si a auzit totul!
     -Baiete,zise Black amenintator uitandu-se la Alec prin oglinda retrovizoare.Daca spui cuiva de asta...
     -Nu o sa spun nimic.Vreau doar sa ajut.
      Tacura toti pana ajunsera la cimitir.Fiecare era incalcit cu gandurile lui.
     -Arde ceva acolo!zise Alec aratand cu degetul spre focul urias.
     -Si ce mare e!zise si Green si iesi din masina si fugind printre morminte.Ceilalti doi il urmara imediat.
      Cand ajunsera acolo,se ingrozira.
      Fiul domnului Green era in viata.Avea corp.Chiar de arata oribil-era plin de vantai si zgarieturi de parca avusese acum accidentul.Emma era lesinata langa Chris,iar Ivy,vrajitoarea,inca se afla printre flacari,incostienta.
      Nestiind ce face,Alec baga mana prin foc si reusi sa o traga pe Ivy din cercul de foc,acesta stingandu-se instantaneu,de parca Ivy era cel care il intretinea.De fapt,chiar era.
     -Sa mergem la spital!zise Black tinandu-si in brate fiica.
     -Nu!Nu putem in Londra.Cineva l-ar recunoaste pe Chris!zise Green.
     -Sa mergem atunci in Bromley!zise Alec avand-o pe Ivy in brate.
     Mersera la masina si de abia incapura cu totii in masina.
     -Vei fi bine,scumpo,ii sopteste Black fiicei sale cand ajunsera la spital 20 de minute mai tarziu.
     Toti 3 fusesera in cimitir inconstienti.Dar Christian parea cel mai ranit dintre toti.El avea o fata aproape cenusie,trasa si slaba si rani pe brate si picioare,ce erau deschise.Cei de la spital ii dusera imediat la urgente.
     Cei doi barbati si Alec se asezara pe scaune.Partea cea mai grea era asteptatul.




             ~~~


             In sfarsit am postat si acest capitol..De cand ma tin sa-l scriu:))
             Eu sper ca v-a placut,chiar de e asa cum e...Nu stiu daca mai scriu mult la povestea asta...Dar vad eu ce fac..
             Acea melodie imi place mie mult..Nu stiu daca se potriveste..
             Oh,si daca vreti urmatorul capitol mai repede,tot ce trebuie sa faceti este sa lasati comentariu.Stiti ce tare ma bucur cand primesc email-uri de la blog??Poate stiti...
             Gata,va las.Trebuie sa ma duc si eu la somn ca maine am scoala.
             Noapte buna,
                                   va ureaza Law.