Capitolul 17

           Ivy

   Am plecat de la biblioteca spre spital intr-un suflet.Am luat-o pe Emma intr-un salon gol si i-am povestit totul.
   -In seara asta?o intreb eu apoi.
   -Sigur.De ce sa mai pierdem timpul?
   Se vedea ca era toata entuziasmata.
   Isi lua ramas bun de la Alec si veni cu mine afara.
   -Si,cum facem?
   -Eu ma duc acasa sa ma schimb,tu la tine,imi raspunde.
   -Ok,sa nu-l uiti pe Chris!
   -Daca il gasesc,ofta ea.
   Am urcat intr-un autobuz.Soarele deja apunea,iar vremea era buna.Ajunsa acasa,m-am schimbat in ceva in care sa ma simt mai comod apoi mi-am scos cartile din ghiozdan ca sa fac loc la urmatoarele:multe lumanari,2 carti cu vraji,o sticla de apa si un pulover in cazul in care mi se facea frig.
   Am deschis geamul larg ca sa aerisesc camera si am vazut ca luna era deja sus,in forma primului patrar.
   Un vant adia usor iar cerul era colorat intr-un albastru inchis,dar senin.Noaptea parea perfecta pentru o plimbare in cimitir.
   Am iesit din camera si am dat nas in nas cu maica-mea.
   -Unde te duci fara sa spui?intreba ea uitandu-se curioasa la ghiozdanul meu.
   -Acum voiam sa vin la tine.Ma duc la Emma Black,noua colega.
   -Ce sa faci?ridica ea o spranceana.
   -Sa dorm la ea.In plus,avem de lucrat la un proiect impreuna,mintii eu.
   -Si de ce crezi ca-ti voi da voie?intreba ea deja cu un ton mai sus si cu mainile in sold,impunatoare.
   -Te rog,mama,zic eu recurgand la trucul cu ochii de catelusi.
   -Ivy...
   -Te rog,repet eu batand din gene.
   Daca asta reusea la baieti,poate reusea si la mame.Si a reusit!
   -Bine,ofta ea.Dar maine o sa ai niste treaba in plus de facut.
   -Ok.
   Am iesit repede din casa ca sa nu ii dau cumva sansa sa se razgandeasca.
   Am apelat la Emma.
   -Ne vedem la cimitir?
   -Da,dar trebuie sa il gasesc pe Chris.
   -Nu-l gasesti??
   -A disparut...
   -Mm..Tu cauta-l.Eu am sa astept.
   -Ok.
   Am asteptat iar autobuzul care stiam ca ma va duce la cimitirul aflat aproape de iesirea din oras.Veni repede.
   Stand pe scaun,am scos cartea mai mare cu vraji si am inceput iar sa citesc.Am memorat imediat cuvintele vrajii,chiar de erau lungi si greoaie.Latina nu era o limba asa de frumoasa.
   Banuiesc ca faptul ca am lumanari si 2 carti cu vraji la mine ma fac vrajitoare.Deci bunica nu era nebuna pana la urma.Si oare asta insemna ca si mama era/este vrajitoare?Si nu mi-a zis nimic nicioadata..Nu ca as fi crezut-o,dar totusi..
   Am aruncat o privire pe geam si am vazut ca ajunsesem.Am coborat,iar soferul imi zise:
   -Domnisoara,sunteti sigura ca aici vreti sa ramaneti?Nu mai vine nici un autobuz.
   -O sa chem un taxi,multumesc.
   Autobuzul pleca si eu am ramas singura.Am inspirat,ca sa imi fac curaj si am pasit in spatiul cimitirului.Era un loc ce iti dadea fiori,mai ales noaptea dar voi supravietui.
   Trecu ceva timp pana ce i-am gasit mormantul lui Chris.Erau sute de oameni ingropati aici.
   M-am asezat pe pamant,in fata pietrei lui si am inceput sa scot ce aveam in ghiozdan.Am asezat lumanarile in jurul meu,intr-un cerc si am deschis o carte ca sa fac o vraja,ca sa exersez putin.Am bolborosit niste cuvinte in latina,miscandu-mi mana spre lumanari si toate lumanarile se aprinsera deodata,ramanand aprinse in ciuda vantului.

   Pentru umratoarele 20 de minute,am exersat vraji simple da rnu foarte complexe ca sa nu-mi ia din putere.
   Peste inca 10 minute,ajunse si Emma.O auzisem ca vorbea-deci il gasise pe Chris.
   -In sfarsit ati ajuns!zic eu cand se aproprie de mine.
   Ea de abia respira si isi freca bratele,probabil ii era frig.
   -Nu mai pot.Sunt o gramada de fantome aici.Imi vorbesc...
   -Serios?
   -E un cimitir doar..
   -Bine,hai la treaba.Unde-i Chris?
   -Chiar aici,se holbeaza la mormantul sau..Nu,Chris..Unde vrei sa stea?
   Vorbea si cu mine si cu el..Asta chiar ca era ciudat.
   -Intinde-te acolo,zic aratand spre locul de langa piatra.
   M-am uitat la Emma,ce privea cum se misca Chris.Ea avea cearcane proeminente,parul ciufulit dar in ochii ei sclipea ceva.Se vedea ca era fericita.
   -Si acum?intreaba ea privind spre mine,ce inca eram asezata intre lumanari.
   -Aseaza-te langa el,ii zic.
   -Sa ma intind?
   -Da,Emma.
   Ea pufni nervoasa dar se intinse.De ce era oare nervoasa?Ii spusese ceva Chris?
   -Si acum?
   -Relaxeaza-te.Relaxati-va amandoi.
   -Dar sunt.
   -Ba nu esti.Taceti amandoi si faceti ce va spun,le poruncesc.
   Se lasa linistea si eu mi-am inchis ochii,relaxandu-mi putin muschii.Dupa cateva minute,Emma zise ca sunt gata.
   -Asa...Acum,tineti-va de mana.
   Nici eu nu stiu de unde a venit asta dar poate ca va ajuta.
   -Cum sa ma tin de mana cu o fantoma,Einstein?
   -Tine-o intinsa iar el s-o tina peste a ta!
   -Bine...
   Dupa cateva secunde,am tras aer puternic in piept si cuvintele iesisera din gura mea,facand lumanarile sa se miste ba in sus ba in jos.
   Si atunci,am inceput sa simt cu adevarat.Puterea..O prezenta,sau mai multe?Oare cate fantome erau in jurul meu acum?
   M-am concentrat asupra Emmei si spatiului gol de langa ea,continuand sa spun cuvintele.
   Dar deodata,am simtit cum imi scade puterea,cum ma slabeste.Emma tipa in acelasi timp,dar eu nu m-am oprit.
   Sangele imi curgea siroaie din nas.
   Simteam o durere.
   Ce se intampla?

N.A:
I'm back!!
Hehe:>
Sper ca v-a placut.Lasati va rog si un comentariu,ca vad ca tot fac multe vizualizari dar nici un comentariu nu imi lasati...:(
Sa stiti ca am inceput o noua poveste dar nu o voi posta aici din cauza ca e fanfiction,despre trupa mea preferata,One Direction.Se numeste 'More than this' si este pe wattpad.Click aici
Cam atat am avut de zis...O zi buna!:*