Cap 7:Let's play a game

            Chace
            [1760]
  
   -Haide,Westwick.E chiar in fata!tipa din fata mea Stefan.
   -Ia-ma usor!Sunt incepator,ii zic eu ajungandu-l in cele din urma.
   Am ramas inmarmurit la privelistea din fata mea,unde se intindea o vale larga,inchisa alocuri de cioturi inalte de munti,acoperiti la varfuri de zapada.Jos,la sute de metri departare,puteam vedea o padure deasa,de pini,iar,si mai jos,pe dealuri,erau campuri pline de flori multicolore ce suflau parca viata...Muntii dadeau un aer rece peisajului,ca si cum l-ar distruge imediat.
   -Ei..ti-am zis ca Romania e frumoasa,zise Stefan de langa mine.
   -Da,asa e.
     Stefan venise dimineata la mine si ma invitase la aceasta mica plimbare,ce s-a dovedit a fi o fuga uimitoare printre copaci,urcat pe stanci si altele.
   -Dar stii ce e mai bun in Romania?intreba Stefan uitandu-se cu un zambet pe fata in departare.
   -Ce anume?
   -Ursii,zambetul i se largi spunand asta.Vino cu mine,Chace.
   Stefan sari in gol,spre valea imensa,desfacandu-si mainile,la un vultur in cadere.Fara sa ma gandesc,am facut la fel.Senzatia era uimitoare.Nu imi era frica sa ma lovesc de ceva-acum eram invincibil.Nemuritor.
   Pamantul se apropia din ce in ce mai mult,si l-am vazut pe Stefan aterizand gratios pe campie,apoi ridicandu-se,silueta sa fiind ca o statuie.Eu l-am urmat 5 secunde mai tarziu.Am aterizat pe picioare,la fel ca el,dar eu am mai facut cateva tumbe,fiindca nu aveam prea mult control pe noul monstru ce eram.Stefan rase de mine.
   -Acum mergem spre pesteri.De abia astept sa te vad cum ii rezisti unui urs,rase el.
   'Si eu de abia astept'am gandit eu.
   Alergand,printre copaci,l-am intrebat pe Stefan:
   -De cand esti vampir?
   Surprins,el rase.
   -De cand??Pustiule,eu sunt de cand a fost faurita lumea...Am peste doua mii de ani...Ti-as putea fi...Dumnezeu!rase el la urma.
    Am ras si eu la asta.
   -De cand il cunosti pe Peter?
   -De mult timp...E un vampir de treaba,sa stii.Te-a si transformat...el nu prea transforma oamenii,sa stii.
   -De ce?
   -De unde sa stiu?Omul e un mister nedeslusit...
   Am tacut in timp ce urcam niste stanci,fara sa obosim deloc,desigur.Stefan imi facu semn sa tac si merse inaintea mea,spre intrarea unei pesteri.
   -Sa te las pe tine primul?se intreba el mai mult pe sine.
   Am mers inaintea lui.Trebuia sa-i demonstrez ca nu mi-e frica de ursi.Ca sunt un vampir adevarat...
   Si chiar inainte de a intra in pestera,ceva sari pe mine,doborandu-ma.De undeva,Stefan rase.Deasupra mea,se zbatea o felina,ce ma ataca cu ghearele ei.O puma.In Romania?Nu credeam ca 0 sa intalnesc aici...
   Felina ma musca zdravan de umar si eu m-am abtinut sa nu tip.Doar nu ma durea deloc.Am auzit un mormait,de urs,si am vazut cu coada ochiului cum Stefan se lupta cu un urs.Asta ma facu sa actionez si eu.Am apucat felina de un picior,luand-o de pe mine,si pozitionandu-ma pe ea,pregatit sa ma hranesc.Se zbatea,saraca,dar nu avea nici o sansa impotriva unui vampir.Apuca sa-mi zgarie fata,inainte ca eu sa-mi infig dintii in gatul ei.Nu era la fel ca sangele de oameni,dar era pe aproape.
   Cand am terminat,m-am ridicat si am observat ca Stefan ma privea amuzat,asezat pe un urs mort.
   -Tie iti trebuie exercitiu,zise el.
   Am incuviintat uitandu-ma la hainele mele.Erau murdare,pline de sange si rupte de la ghearele felinei.
   -Hai sa mergem la castel,ii zic eu.
   -Ti-e dor deja de amica ta?
   -Poftim?
   -Haide,stiu ca o simpatizezi.Se vede in ochii tai.Totusi,ea...e cam ciudata.
   -Se poate...
   Am coborat stancile facand salturi uriase,apoi am luat drumul spre castel.

   *

   Cand am ajuns la castel,vampirii erau asezati in jurul unei mese,ce era plina de hartii,ce de fapt erau harti,probabil ale tarii.
   Eu cu Stefan oprisem la un rau,unde m-am curatat,si acum aveam hainele putin ude,asa ca m-am furisat in camera mea.Cand m-am intors,Vladimir tocmai ii explica ceva lui Peter.
   -Acum o luna,au venit Volturii aici la noi.Au vrut sa ne ia pe amandoi,dar noi desigur ca am refuzat.De mult timp ne au in vizor ei...Dar noi ii vrem morti.Cine nu ii vrea?
   -Abuzeaza de puterea lor...zise Stefan.Sunt nemilosi,isi omoara fratii.Noi n-am face niciodata asa ceva.
   -Atunci..de ce exista?intreb eu atragand atentia asupra mea.
   -Sunt prea multi.Au puteri ciudate...
   Discutia continua dar eu nu am mai vorbit.Ma uitam la Amelie,ce era asezata in fata mea.Astazi era imbracata cu o rochie noua,primita de la vampirii romani,probabil.Rochia era voluptoasa,de culoarea cerului,pe alocuri fiind cusute flori mari si albe.Arata perfect pe pielea ei alba!Parul ei lung,era cret si in ochii ei puteai sa te pierzi usor.Asa cum o fac eu acum.
   Ea imi zambi si se ridica dintr-odata.
   -Hai sa-ti arat ceva,Chace,imi zice ea.
   M-am ridicat imediat,nepasandu-mi de ceilalti.Sa creada ce o vrea.
   Amelie iesi din camera si apoi din castel,eu urmand-o.Merse spre unul dintre turnurile castelului si deschise o usa,ce ducea spre varful acestuia.
   -Ce e acolo sus?o intreb eu.
   -O sa vezi.
   Ea imi facu cu ochiul si intra pe usa.Am urmat-o,urcand scarile,ce duceau spre varful turnului,in aer liber.Amelie statea sprijinita de zidul de un metru,uitandu-se imprejur.M-am dus langa ea,imitandu-i pozitia.
   -Uite-te acolo,zise ea aratand cu degetul spre un loc din padure.Un luminis.
   Acolo,sute de pasari zburau,cantandu-si fericirea.Am zambit la ele.Mereu mi-am dorit sa fiu ca ele.
   -Ce zburdalnice mai sunt,zic eu vazand ca o randunica zbura in cercuri mici.
   -Cand eram mica,imi placea sa alerg dupa ele,rase Amelie,amintindu-si.
   -Acum ce te opreste sa o faci?o intreb.
   -Aa,facu e aganditoare.Nimic.
   -Haide!
   Intr-o secunda,o apuc de mana si o trag intr-o saritura spre pamant.Ea rase,strangandu-ma tare de mana.Am fugit spre luminis si pasarile la fel.Dar noi eram mai rapide decat ele.Am prins o randunica in mana si am mers spre Amelie.
   -Mersi,zise ea cand i-am dat-o.
    Ea zambi si ii dadu drumul.Se intoarse spre mine.
   -Esti asa dragut.
    Imi atinse mana,provocandu-mi un pic de placere.
   -Tu esti mai draguta,ii zic eu patetic.
   Zambetul i se largi si se ridica pe varfuri.

   -Stii ce vreau acum?intreba cu o privire smechera.
   -Ce anume?ii fac jocul zambindu-i stramb.
   -Asta,zise ea si in secunda urmatoare buzele sale fine le atinsera pe ale mele.

   Am prins-o de talie,ca sa fie mai aproape de mine si am adancit sarutul.Era minunat.Ea era minunata.


V-a placut?Lasati si un comentariu,va rog!!:)