Louise

Louise

luni, 19 septembrie 2011

Cap.16:Just...you.

     Chloe.


     Eric si Lizzie s-au asezat la masa cu noi si am mai stat cu ei pana mai tarziu.Pe la 10 a trebui sa plec fiindca ma chemase mama acasa,nu stiu din ce motiv,dar am plecat,insotita de Jason.
  Nu am mai stat mult si m-am bagat la somn.


     *
  Am tras patura peste mine,ca sa evit lumina soarelui diminetii.Dar ia stai asa...parca am dormit prea putin.Am mormait si am scos capul de sub asternut,doar ca sa vad ca eram in camera mea,si ca lumina venea de afara.Dar numai ca nu era soarele.Era altceva.




      Curioasa,m-am dat jos din pat si m-am dus la geam.Acea lumina venea din padurea de langa casa mea.Parca hipnotizata,am coborat scarile si am iesit din casa,in papuci de casa si in pijamale.
  Am observat ca afara inca era noapte.Nici un soare.Doar acea lumina spre care ma indreptam eu.Crengile uscate se crapau in urma pasilor mei,si de undeva din padure s-a auzit un urlet.Am tremurat,dar nu numai de frig.Pielea mi s-a facut de gaina si am inceput sa imi frec bratele,pentru a ma incalzi.Mergeam,ma mai impiedicam de vreo radacina,si lumina era tot mai puternica.Nu intelegeam dorinta asta subita de a merge spre lumina.Dar apoi mi-am dat seama.Cand erai mort trebuia sa mergi spre lumina.Iar picioarele mele mergeau ca telighidate.Nu vreau sa mor!Sau sunt deja moarta?

  Picioarele mi s-au oprit,si mi-am dat seama ca eram in mijlocul luminei.Apoi o lumina puternica aparu,de ma facu sa inchid ochii,si m-am trezit pe un platou de filmare.Sau ce o mai fi.Erau oameni necunoscuti peste tot,facand poze unor modele,iar eu nu paream la locul meu.M-am invartit putin pe acolo doar sa descopar ca peisajele se schimba in continuu,si ca acum sunt pe holul scolii mele,la panoul de onoare,unde eram si eu si Anna.Toate pozele s-au incetosat,ramanand doar eu cu ea.


       Peisajul se schimba repede si acum eram la Starbucks,cu Anna.Fusesem de multe ori pe acolo cu Anna.In locul zambetului Annei,aparu zambetul lui Elizabeth,si langa ea Eric,tot cu un ranjet.Am disparut si de acolo,ajungand tot in padure.De data asta,nici o lumina.
       Doar frig si intuneric.Mult prea intuneric.De abia vedeam la doi metri.Am incercat sa imi misc picioarele dar imi erau ca paralizate.Dupa un moment,in care era liniste deplina,am inceput sa aud tot felul de soapte.Incercam sa inteleg ce spuneau.Padurea se invartea in jurul meu,iar eu ameteam tot mai mult.Nu stiu cum le-am miscat,dar mi-am dus mainile la urechi ca sa acopar zgomotele.In fata mea,miscandu-se in jurul meu,era chipul Annei,insangerat si deformat.M-am speriat si mai tare.
      Apoi am auzit un tipat strident.
      Era deja prea mult pentru mine cand m-am trezit in patul meu,pe intuneric,cu toata familia adunata in jurul meu.
      Alex era deasupra mea si ma tinea de brate.
      De abia atunci mi-am dat seama ca eu tipasem tot timpul.
      -Shhh!Esti bine!Shhh!incerca mama sa ma linisteasca.
      M-am linistit in bratele fratelui meu,si mama mi-a adus un pahar cu apa.Am baut din el cu insetare.
      -Ai visat urat scumpo?
      -Cel mai urat,am tremurat amintindu-mi fata Annei.
      Mai tarziu le-am zis alor mei ca se pot duce la culcare,ca ma descurc singura.Dar nu am mai dormit in continuare,ci mi-am scos o carte sa citesc,incercand sa ignor soaptele ce inca se auzeau in capul meu,la fel de zgomotoase ca si niste claxoane.
      Nu era un cosmar obisnuit,si eu stiam asta.Nu puteam sa ignor moartea Annei ca si cum ar fi fost normala,pentru ca nu a fost.Ea a fost ucisa de cineva.Treaba mea acum,era sa aflu cine era.Si acest C.W?Un criminal obisnuit ar deranja prietena cea mai buna a victimei doar pentru ai da niste bilete si niste poze?          Desigur,doar ca sa o terorizeze,si apoi ca sa o omoare.




    *


    5 ani mai tarziu,singura fara Anna.Nu mi-as fi imaginat niciodata asa ceva.Stand asa,leganandu-ma in vechiul meu leagan....imi amintesc si rad de una singura.
    5 ani mai devreme.Eram cu Anna in acelasi loc.Venea la mine cu bicicleta si mereu ii auzeam vocea cantand.La vreme aceea ii placea sa cante,si ea canta oricand si oriunde.
    -Hei Chloe!
    Buclele ei blonde straluceau in lumina soarelui de vara,si dintii ei,cu unul mai putin,erau intr-un zambet enorm.
    -Anna!am zis eu entuziasmata fugind in intampinare.
    S-a dat jos de pe bicicleta ei roz,si-a scos casca tot roz si a intrebat tot zambitoare:
    -Ce facem?Ne jucam cu papusile?
    -Daa!am tipat eu.Stai sa le aduc.
    Atunci ne-am jucat vreo doua ore,pana a venit tata acasa.L-am rugat sa ne faca vant in leagan si el a acceptat bucuros.Nu stiu nici acum ce s-a intamplat atunci,dar fiind leaganul in prea mare viteza,ne-a aruncat pe mine si pe Anna la pamant,noi aterizand una peste alta.Nu am tipat,si nici nu am plans de durere.Ci ne-am uitat una la alta si am inceput sa radem.Tata ne-a dus la spital,dar noi parca eram sedate de dinainte.Eu m-am ales cu o contuzie la incheietura,zgarieturi in coate,iar Anna si-a belit nasul,si tot la fel,zgarieturi peste tot.
     Pentru noi a fost amuzant.Iar pentru mine a devenit o amintire placuta.
     Mi-am ridicat privirea spre padurea de langa casa.Cate ascunde...
     Deodata,s-a pornit un vant puternic care imi arunca parul in toate partile.M-am ridicat,si uitandu-ma mai bine spre marginea padurii am vazut pe cineva.
     Nu m-am gandit la ce fac,si am fugit spre acel loc.Cand am ajuns acolo,nu mai era nimeni.
     -Chloe.
     M-am intors de unde venea vocea de barbat dar nu era nimeni.
    -Sunt aici.
    M-am intors in cealalta parte si iar nimeni.Intre timp,vantul se potoli si acum era o liniste deplina.
    Am mers cativa metri pana sa aud inca acea voce de barbat,putin ragusita,dar sunand placut.
    -Aici.
    M-am intors iar,si nimeni.
     -Aici.
     Isi batea joc de mine.Ale naibii filme politiste,ca acum traiam intr-unul!
    -Nu,nu acolo.Aici.
     Dupa ce m-am invartit un timp am tipat de nervi:
    -Cine naiba esti si ce vrei de la mine?
     O atingere pe umarul meu m-a speriat si m-am intors,dand fata in fata cu...ei bine...nu stiu.Doar ce am inceput sa tip,si el mi-a pus mana pe gura.Ma uitam speriata la el.


     Avea ochii negri,intr-un mod ciudat indreptati spre rosu,fapt ce ma speria si mai mult la imaginea sa.De fapt,pielea alba si buzele rosii,nu il faceau chiar asa de speriat.Il facea frumos.
     A zambit si a deschis gura sa zica:
    -Ce vreau?Doar...pe tine.
     M-am holbat speriata la el si i-am indepartat usor mana,dandu-ma in spate.
    -Lasa-ma in pace!am tipat la el si am fugit spre casa.
     Nu am mai auzit nimic in urma mea,si m-am simtit usurata cand am ajuns pe peluza casei mele.
     Am rasuflat si am alergat spre usa.Nu am mai mers doi pasi ca m-am impiedicat de ceva si am cazut.Am vazut negru in fata ochilor.




     Jason.


     Azi ma intalneam in parc cu Chloe.Chiar imi placea ca faceam asta asa de des.Si daca ma gandesc mai bine....Chloe cam intarzie.Am apelat de 2 ori pe telefonul ei dar nu a raspuns nimeni.Nu era motiv de ingrijorare dar m-am ridicat si am luat drumul spre casa ei.
     Am batut la usa si mi-a raspuns fratele ei.
     -Aa buna..E Chloe acasa?Nu a raspuns la telefon si..
     -Nu te-a anuntat nimeni?
     -Nu.Ce s-a intamplat?
     Alex era ingrijorat si m-a ingrijorat si pe mine.
     -S-a impiedicat si a lesinat.E in pat acum.
     -Pot sa o vad?
     -Bine.Dar nu stai mult,zise impingandu-ma cu degetul aratator in piept.
     Mi-a aratat drumul si am batut la usa ei.
     -Pleaca Alex!Nu vreau fursecuri!am auzit un mormait.
     Am chicotit si i-am zis:
     -Nu e Alex.
     Am auzit cum s-a dat jos din pat,cum s-a impiedicat de covor si cum a impins clanta.
     -Hei!Intra.
     Zambea la mine.Era imbracata cu niste haine de casa,minuscule,care probabil constituiau imbracamintea ei pentru somn.
     Am intrat si m-am asezat pe patul ei.
     -Deci am auzit ca ai lesinat?
     S-a asezat langa mine.
     -Da...Fugeam si m-am impiedicat.Scuze ca nu te-am sunat,am uitat complet...
     -Nu-i nimic.Ma bucur ca esti bine.
     Mi-am pus un brat in jurul ei si am tras-o spre mine.
     -Da.Sunt bine...a zis ea visatoare.






[Nota:Scuze ca durat mult.Se vede ca inceput scoala;eram si in pana de idei.Sper sa va placa.A aparut poza personajului Chace.Enjoy and Comment!]

8 comentarii:

Nyx spunea...

:X Loooooove it:X
Chace:X Mda. cam asta ar fi. Genial, ca de obicei.
Tu particiia la concurs, pe Walking on letters?
Pupici!

Law spunea...

nu..

Anonim spunea...

Luvvvvv it!! Likeeeeeee

Gabriela spunea...

Foarte frumos...chiar impresionant:X
Foarte frumoasa postarea.Geniala:X
Te pwp:*

Anonim spunea...

UUUuuuuu ... Devine INTERESANT !!! :D
Stephany

Anonim spunea...

Imi place f f f f mult ficul asta.
Nu am comentat pana acum la nici un capitol pt ca acum m-am apucat de citit ficul si nu am avut rabdare sa stau sa sriu la fiecare capitol cate un comentariu.
Faci o treaba minunata cu ficul asta.
Mi se pare mie sau Chace e vampir?Trebuie sa astept si o sa vad daca am dreptate.
Astept nextul.

~Ciups`~ spunea...

Imi place mult ficul:x...
Succes la scris in continuare...:)

Suflet de curva spunea...

hmm, ma apuc sa te citesc din urma...