Cap 19:Dezvaluiri

         [Nota:Scuze de intarziere....Am avut calculatorul stricat,sper sa intelegeti.Am continuat sa scriu pe un caiet si daca vreti capitolul 20(care e scris deja)mai repede lasati un comentariu aici!Sper sa va placa!]




         Jason

    Am condus ca un maniac spre cimitir.Am oprit in fata lui si am sarit din masina,inca incercand sa o sun pe Chloe.Am mers spre mormantul Annei dar nu aveam cum sa vad in intuneric.Apoi,printre sunetele facute de mine am auzit soneria telefonului lui Chloe.M-am luat dupa sunete si am gasit telefonul in iarba.M-am uitat in jur folosind lumina telefonului si am observat pe cineva cu mainile in buzunar privind intr-o groapa.OOOkkkaaayyy....Asta e ciudat.
    Voiam sa spun ceva dar vorbi el primul.Mi-am ciulit urechile ca sa aud.
    -O cauti pe Chloe?Dami voie sa ma prezint...Numele meu este Chace Westwick.
    El se intoarse si eu am venit mai aproape de el.
    -Ce stii de ea?
    -Toate la timpul lor,Sherlock.Lasa-ma sa-ti zic ceva intai.
Avea o infatisare sinistra.
    -Unde e Chloe?am repetat enervat.
    Tipul asta stia de ea,si asta nu era normal.
    -Biineee....daca insisti....Daca spui cuiva de mine,te ucid.Totusi,poti vorbi cu Chloe de mine.Ea mai are putin si stie totul.
    Sa ma ucida?Ce naiba...?Chloe stie totul?
    -E aici,pufni el si imi arata spre locul din fata lui.
    M-am apropiat si am vazut ca ceea ce imi arata era o groapa goala de mormant.
    -Nu e nimic aici.
    -Uite-te mai bine.
    -O Doamne!am zis cand am vazut o silueta in groapa-Chloe.
    -Nu e moarta,am auzit din spate si eu m-am intors.
    Tipul nu mai era acolo.Asta nu conta.Am sarit in groapa si i-am verificat pulsul.Huh...Avea cateva zgarieturi..Cred ca lesinase.Inima imi batea mai sa-mi sara din piept la gandul ca ar fi putut fi moarta.
    Am scos-o din groapa si am sunat imediat pentru o Salvare,apoi pe parintii ei.Am strans-o la pieptul meu,ca sa se incalzeasca,fiindca corpul ii era extrem de rece.Ce naiba cautase in cimitir?
   
    *
   
    Doctorii au dus-o imediat la Urgente,eu ramanand in sala de asteptare.Cu 10 minute in urma venisera si parintii ei.Explicatia mea suna cam asa:
    -M-a sunat si mi-a zis ca e in cimitir,ca se duce pana la mormantul Annei.Deodata s-a oprit din vorbit,si nu am mai auzit nimic.M-am panicat si am plecat imediat spre ea.Si am gasit-o acolo...
    Ma invarteam in cercuri nervos,pana ce tatal ei ma opri si ma izbise nervos pe un scaun.M-am uitat urat la el,dar ma gandeam ca si el era la fel de ingrijorat ca mine.

   


    Chloe


    Era dimineata.Stiam asta fiindca peste tot in jurul meu mirosea a cafea.M-am miscat in patul necunoscut si corpul imi pulsa de durere.Imi aminteam ca cazusem intr-o groapa de mormant.Imi amintesc vag cum se invartea personalul medical in jurul meu.Atunci nu intelegeam.Eu voiam doar sa dorm si ei faceau cea mai mare galagie din lume.Dar ei ma tratasera...de orice ravagii as fi facut corpului meu.
-Chloe?Te-ai trezit?am auzit vocea lui Jason.
El ce cauta aici?Doamne!Sper ca nu si-a petrecut noaptea aici!
Am deschis ochii si i-am inchis la loc cand am vazut soarele.L-am simtit pe Jason ducandu-se sa inchida jaluzelele.
  L-am vazut zambind deasupra mea si instinctiv,colturile gurii mele s-a miscat,provocand si o durere in acelasi timp.

-Cate rani am?
Vocea imi era ragusita,asa ca mi-am dres glasul.Jason arata obosit.Purta un tricou simplu cu niste maimute pe el si blugi jerpeliti,gauriti in genunchi.Da...stilul lui.
-Ai genunchii juliti,zgarieturi pe maini si in plus....
El si-a intins mana sa-mi mangaie obrazul si am vrut sa fac acelasi lucru cu mana mea dreapta,dar cand am ridicat-o am simtit durere si am observat ca era in ghips.
-Si ti-ai rupt mana..
-Auci...m-am plans eu.
Simteam nevoia sa izbucnesc in plans.De ce mi s-a intamplat mie asta?Nenorocitul de Chace s-a intors...Ce fericire!am gandit sarcastic.
Mi-am inghitit lacrimile si m-am uitat la iubitul meu.
-Cum?
-Ehh pai....ai cazut pe ea..
-Ohh!
Chipul sau deveni serios si ma intreba:
-Cine e Chace Westwick?
Imaginea unui tip brunet,cu ochii negri imi aparu in fata.
-Ce stii tu de el?
-Ei bine...Cand am ajuns la cimitir,l-am intalnit pe el.El ti-a facut asta?Te-a impins?a intrebat nervos.
-Nu...Daca ma gandesc mi bine el doar m-a facut sa fug de el si asa am ajuns intr-o groapa.
-Dar cine e?De unde te stie?
-Ai spus cuiva de el?
-Nu mai raspunde cu intrebari!!Si nu..nu am zis nimanui.
-Bine,treci mai aproape!
Jason isi apropie chipul de al meu si am soptit cuvintele la urechea lui.
-Cred...de fapt sunt sigura ca el e ucigasul Annei.
Expresia lui Jason arata uimire si eu am inceput sa-i povestesc totul.Incepu a intelege de ce eram in unele zile suparata...de ce eram cum eram.Mi-a spus si el ce i-a zis Chace.Terminaseram de vorbit cand cineva batu la usa.Erau mama si tata.
-O scumpo!Esti bine?
Au stat o ora intreaga ascultandu-mi relatarea.Excluzand desigur tot ce tine de Chace Westwick.Jason pleca acasa sa faca un dus si se intoarse o ora dupa plecarea parintilor.Nu ma plictisisem,fiindca venise o asistenta sa ma verifice si sa-mi scoata perfuzia ce o aveam.Ramase cu mine fiindca avea pauza si am inceput sa palavragim.O cheama Arlene,are 28 de ani,un sot dragut si o fetita de 5 ani.Mi-a aratat si poze.Ea a plecat si nu cum mult dupa aceea veni si iubitul meu.Mi-a zis ca l-a sunat pe Eric si el a spus ca vor veni mai pe seara sa ma vada.Eram incantata ca ii pasa cuiva de mine,inafara de familia mea.
-Deci Chace asta....Ti-a trimis poze...te-a hartuit?
-Da...Cred ca vrea sa ma ucida.
De fapt eram sigura ca asta ii era scopul.Reactia lui Jason fu aia sa stranga din pumni.  
-Daca voia,erai ucisa demult.Adica...se vede ca e puternic...Ce asteapta?
-Poate e unul din acei criminali care trebuie sa-si cunoasca victima inainte.
-Poate nu e om....
La aceste cuvinte am amutit amandoi.Linistea nu a durat mult fiindca aparu Arlene cu pranzul meu.M-am fortat sa ma ridic in fund,si in ciuda protestelor mele vigilente,Jason m-a hranit ca pe un copil mic,cu lingurita.Supa era cum ar fi trebuit sa fie o supa dintr-un spital.Naspa...Am mancat cateva linguri,dar dupa ce iesi Arlene,m-am repezit la prajiturele date ca desert.Erau mult mai bune decat supa.
Restul zilei m-am uitat la televizor si am vorbit cu Jason despre orice altceva inafara de Chace Westwick.
Era 8 seara cand pe usa mea se furisau Eric si Elizabeth.Am fost uimita sa-i vad fiindca eu credeam ca se incheiasera orele de vizita.Pe Jason il mai lasa o ora.[A vrajit-o pe doctorita cu zambetul ei,mai pe scurt.]
-Chloe!strigara amandoi.
-Ce ti s-a intamplat?Scuipa tot,domnisoara!
Am spus povestea pentru a treia oara si apoi ma asaltara cu intrebarile.
-Nu cumva te-a impins cineva?
-Nu stiu,i-am raspuns lui Eric.
Ei schimbara priviri si eu am devenit suspicioasa.Ei stiau ceva.
Am decis sa le spun adevarul.
-Poate...am vazut pe cineva.
-Cum arata?se repezi Lizzie.
Reactia ei imi spunea multe.
-Cred ca eram tare confuza...Cimitirul te face sa te simti nebuna chiar...
-Cum arata?a insistat ea.
Jason se uita la mine confuz,intrebandu-se ce fac.
-Par inchis la culoare,ochii la fel...Era imbracat intr-un costum.
Ei schimbara iar priviri intre ei.
-Ce stiti voi,totusi?
-Ei bine...incepu Eric.
-Eric nu!
-Eric da!a zis Jason serios.
Mie imi venea sa rad,dar doar am zambit la incercarea lui.Elizabeth i-a soptit ceva si oftara amandoi.
-Il cunoastem....El e...o ruda indepartata a noastra.Numele lui e...
-Chace Westwick,am completat eu.
Se holbara amandoi la mine si au intrebat de unde stiu.
Cum astazi e ziua dezvaluirilor,le-am spus si lor.Aveam incredere in ei si nu aveam nici un motiv sa le ascund asta,daca si Jason stia.S-au aratat interesati de povestea mea,punand intrebari.Dar aveam impresia ca stiau deja.
Atunci cand ma uitam mai bine la cei doi si amintindu-mi de chipul lui Chace,am descoperit ca aveau ceva asemanator.Erau diferiti de ceilalti.M-am oprit din vorbit la gandul ca ei nu erau oameni.Era oare posibil?