Cap 22:Toate se dezlantuie

  
    Chloe

    Mama lui Jason nu avusese dreptate.Dimineata,cand m-am trezit,ploua de mama focului.Furtuna a continuat toata ziua iar eu am fost nevoita sa raman in casa,si sa stau cu parintii,ceea ce a fost destul de distractiv,avand in vedere faptul ca am jucat remi.A fost destul de amuzant.
    Mai pe seara Jason ma chema la el acasa sa vedem un film,iar eu m-am imbracat repede.Am tras pe mine o pereche de blugi negri skinny,un hanorac cu mai multe culori,o esarfa si tenisi gri.

    Am luat o umbrela si am mers pe jos pana la Jason acasa.Nu voiam sa imi murdaresc masina,asa ca trebuia sa suport.
    15 minute mai tarziu,eram in casa familiei lui Jason,intampinata de prietenul meu.Nu era mare lucru sa te uiti la un film,intr-o zi ploioasa,important era cu cine te uitai.In privinta mea,ceea ce a urmat a fost minunat.Ne-am uitat la desene animate,fiindca Jason nu avea filme bune pe acasa,si uitase sa inchirieze.El recita o data cu personajele,ceea ce era amuzant.In concluzie,ne-am distrat ca doi copii mici.Ploaia nu se opri,iar Jason a tinut sa ma conduca,prin ploaie,spre casa.Ingramaditi sub o singura umbrela,iata-ne:doi nebuni.
    -Hai sa dansam in ploaie!zise deodata Jason avand un zambet smecher pe buze.
    -Aa..o sa racim...
    -Haide!Mereu mi-am dorit ca sa fac ca la televizor!!
    El facu ca un copil,parca rugandu-ma din ochi pentru o inghetata.Cum puteam sa refuz asa un chip angelic?
    Am dat din cap si el imediat a strans umbrela si m-a strans de talie,inspre el.Apoi m-a luat la vals,in plina strada.Erau oameni grabiti sa ajunga acasa,care se holbau la noi-unii zambeau si se opreau,altii se uitau urat si mergeau mai departe.

    Ploaia ne lovi si era o senzatie uimitoare,unica.M-am trezit zambind din toti dintii si l-am tras pe Jason,de am sarit in toate baltile,stropindu-ne hainele.Ce imi mai pasa ca voi raci?Imi pasa doar sa ma distrez cu persoana iubita.
    -Asta e grozav!am tipat la el.
    -Ti-am zis ca e o idee buna!zise inapoi.
    -Tu imi platesti spitalizarea daca racesc rau!i-am zis cand am simtit cand mi-e frig.
    -Cu placere,inchiriez si tot spitalul,rase el.
    Ne-am mai miscat putin apoi ne-am linistit,stand imbratisati.

    Ploaia nu avea de gand sa inceteze,iar noi cum tremuram deja de frig,ne-am despartit si am mers fiecare la casa lui.I-am dat umbrela lui fiindca avea mai mult de parcurs spre casa,iar eu doar o strada.O strada lunga si intunecata,daca tot veni vorba.Ma intrebam ce se intamplase cu toate acele becuri de pe stalpii de curent.
    Nu am zarit pe nimeni pana la mijlocul drumului cand am observat ca pe trotuar se afla un barbat cu o umbrela.Am inghetat in loc cand l-am recunoscut ca pe Chace Westwick,posibil vampir(nu pot spune sigur pana nu ii vad coltii sau ceva).
    Am vrut sa ma intorc si sa fug,dar mi-am zis ca nu avea rost.Ceea ce voia sa o faca,o va face oricum.Era un final epic pentru Chloe Masen.Omorata in ploaie dupa intalnirea cu iubitul ei.Oh,Jason!El va fi invinuit probabil!Ce prostie...Trebuie sa gasesc o tepusa pe undeva ca sa il termin pe nenorocit.Haide Chloe....concentreaza-te si gandeste!!Asa....Mergi cu pasi siguri,pretinde ca nu e acolo,langa locul pe unde ar trebui sa treci...Fii puternica!
    Eram pe la vreo 5 metri departare ,cand mi-am ridicat privirea spre el(nu m-am putut abtine)si acesta scoase un 'Oh' de mirare,apoi disparu.Pur si simplu.Mi-au trebuit inca douazeci de secunde ca sa-mi dau seama ca el chiar plecase de acolo si am fugit imediat in casa,apoi in baie.Acela a fost cel mai bun dus al meu.

    *
   
    In aceeasi seara voiam sa citesc din jurnalul Annei.Dar nu am mai avut de unde...Chace rupsese restul paginilor,si eu ramasesem cu nimic!Speram doar ca Chace sa nu fi ars paginile,si inca sa le aiba.Supararea mi-a trecut repede fiindca deja ma obisnuisem ca Chace sa ma surprinda.Mai ales dupa intamplarea din aceasta seara.Credeam ca voi muri.10 minute dupa aceea,mi-am dat seama in ce pericol fusesem.Atunci nici nu reactionasem macar.Trebuia sa fug,sa sun pe cineva.Chiar daca nu stiam cat de puternic era Chace.Daca nu era Chace,acela care pleca,eram eu plecata demult de pe Pamant.
    Am incercat sa-mi schimb directia gandurilor spre ceva mai interesant.Si asta fiind Internetul.Am cautat toate cartile,serialele si filmele despre si cu vampiri.Dupa 20 minute de citit recenzii si de vazut trailere am renuntat.Nu stiam nimic sigur.Nu aveam decat sa ma duc la usa lui Eric si sa zic:
    'Hmmm...buna,scuze de deranj.Am venit sa va intreb daca sunteti amandoi vampiri.Chace este si el?Si muriti daca va infig o tepusa in inima?'
    Categoric nu!!Inca o data...DE CE??De ce mi se intampla mie toate?Cum am ajuns eu bagata intr-o poveste SF?

    *

    Visam ca eram in camera mea,si cantam la pian.Dar nu eram eu,cea de acum.Eram eu-la 11 ani.Imi aminteam perfect acea ziua.Peste cateva clipe urma sa incep sa plang ca nu stiam sa cant o melodie intreaga la pian.Mama va veni la mine si ma va imbratisa apoi va suna la usa.Dar nimic din toate acestea nu s-a intamplat.In schimb,fetita de la pian(EU)a inceput sa tipe dupa mama ei.Iesi din camera si fugi de acolo,afara,unde era acum iarna.Se opri in mijlocul strazii,in aglomeratia de masini si tipa mai tare.Incepu sa ninga,si fetita se uita in sus.Cand fulgii i-au atins fata,s-au transformat in sange si s-au scurs pe corpul ei.Si atunci m-am trezit in patul meu,transpirata,ciufulita si amortita.Am aruncat o privire la ceas-6 dimineata.Nu ma mai trezisem la ora asta de cand cu scoala.
    Am coborat din pat fiindca nu mai aveam cum dormi cu toate gandurile astea care ma asaltau.Am coborat si am mers in bucatarie.In toata casa era liniste.Nici macar parintii mei nu s-au trezit!
    Mi-am facut o cafea cu lapte si am iesit,infasurata intr-o patura,afara la leaganul meu.Am luat patura,fiindca imi simteam corpul ca si cum urma o raceala zdravana.(Doamne,sper sa nu!)
    Ploaia se mai potolise,acum doar picura putin.Nu era nimic,fiindca leaganul avea acoperis.Mirosea asa de bine afara.
    M-am uitat inspre cer.Parea ca soarele incearca sa-si faca drum printre nori.Am zambit.

    Azi va fi vreme buna.



    Chace Westwick
   
    In aceasta seara,o asteptam pe Chloe ca sa vorbim.Nu planuiam sa fac ceva important in seara aceasta.Nicidecum.Voiam doar sa stie ca pot,si ca o s-o fac.Desigur,ea nu stie ce o asteapta.
    Aveam cu mine o umbrela,fiindca era o adevarata furtuna afara.Si asta din cauza unui anumit Eric.Nu putea deloc sa se controleze. 
    Deodata am simtit in ploaie,un miros inconfudabil.
    -Oh...am facut cu voce tare.
    Eric il chemase pe Will in oras.Asta-i buna!Chiar nu pot sa fac nimic fara sa se bage ERIC in treburile mele?Ce idiot...
    Am facut stanga imprejur,am aruncat umbrela,in drumul meu si am fugit in padure.In 15 secunde am ajuns in locul unde se afla William,si l-am impins.
    -Ce faci aici?am zis incercand sa-mi tin vocea la volumul potrivit.
    -Intrebarea este ce faci TU aici!zise impingandu-ma la fel.Sa o lasi in pace pe Chloe!!aproape tipa el.
    Asta nu ma impresiona deloc.
    -Ai drepturi si asupra ei?Vrei cu doua?Ai tupeu,frate...am zis calm.
    -Nu sunt fratele tau,idiotule!
    -Hei!am zis idignat.Nu ma insulta!
    -SA O LASI IN PACE PE CHLOE!!!repeta el tipator.
    -Daca nu ce?l-am infruntat eu.
    Am ramas ochi in ochi si el izbucni deodata:
    -Ai luat deja viata unui om,nenorocitule.Esti un vanator dar nu trebuie sa faci asta.Si te previn,Chace!Vei avea de a face cu Volturii!!
    -Si?Ce pot sa imi faca ei?
    -Sa te elimine o data pentru totdeauna.
    -Ceea ce nu prea ti-ar placea nici tie,nici lui Elizabeth.
    -Cred ca o sa trec peste asta,mi-a raspuns.
    Si pana aici a fost cu bunul simt.Cat de cavaler fusesem,uite ca acum am sarit la el si i-am rupt un brat.Oh,nimic folositor,desigur.



    Nota:Din pacate acesta este un capitol mai scurt.Voi incerca sa postez repede.De acum,il aveti pe personajul William la Personaje.Aici:http://jurnaluluneifetemoarte.blogspot.com/2011/07/personaje.html
     Enjoy!!:D