Cap 19:Dezvaluiri

         [Nota:Scuze de intarziere....Am avut calculatorul stricat,sper sa intelegeti.Am continuat sa scriu pe un caiet si daca vreti capitolul 20(care e scris deja)mai repede lasati un comentariu aici!Sper sa va placa!]




         Jason

    Am condus ca un maniac spre cimitir.Am oprit in fata lui si am sarit din masina,inca incercand sa o sun pe Chloe.Am mers spre mormantul Annei dar nu aveam cum sa vad in intuneric.Apoi,printre sunetele facute de mine am auzit soneria telefonului lui Chloe.M-am luat dupa sunete si am gasit telefonul in iarba.M-am uitat in jur folosind lumina telefonului si am observat pe cineva cu mainile in buzunar privind intr-o groapa.OOOkkkaaayyy....Asta e ciudat.
    Voiam sa spun ceva dar vorbi el primul.Mi-am ciulit urechile ca sa aud.
    -O cauti pe Chloe?Dami voie sa ma prezint...Numele meu este Chace Westwick.
    El se intoarse si eu am venit mai aproape de el.
    -Ce stii de ea?
    -Toate la timpul lor,Sherlock.Lasa-ma sa-ti zic ceva intai.
Avea o infatisare sinistra.
    -Unde e Chloe?am repetat enervat.
    Tipul asta stia de ea,si asta nu era normal.
    -Biineee....daca insisti....Daca spui cuiva de mine,te ucid.Totusi,poti vorbi cu Chloe de mine.Ea mai are putin si stie totul.
    Sa ma ucida?Ce naiba...?Chloe stie totul?
    -E aici,pufni el si imi arata spre locul din fata lui.
    M-am apropiat si am vazut ca ceea ce imi arata era o groapa goala de mormant.
    -Nu e nimic aici.
    -Uite-te mai bine.
    -O Doamne!am zis cand am vazut o silueta in groapa-Chloe.
    -Nu e moarta,am auzit din spate si eu m-am intors.
    Tipul nu mai era acolo.Asta nu conta.Am sarit in groapa si i-am verificat pulsul.Huh...Avea cateva zgarieturi..Cred ca lesinase.Inima imi batea mai sa-mi sara din piept la gandul ca ar fi putut fi moarta.
    Am scos-o din groapa si am sunat imediat pentru o Salvare,apoi pe parintii ei.Am strans-o la pieptul meu,ca sa se incalzeasca,fiindca corpul ii era extrem de rece.Ce naiba cautase in cimitir?
   
    *
   
    Doctorii au dus-o imediat la Urgente,eu ramanand in sala de asteptare.Cu 10 minute in urma venisera si parintii ei.Explicatia mea suna cam asa:
    -M-a sunat si mi-a zis ca e in cimitir,ca se duce pana la mormantul Annei.Deodata s-a oprit din vorbit,si nu am mai auzit nimic.M-am panicat si am plecat imediat spre ea.Si am gasit-o acolo...
    Ma invarteam in cercuri nervos,pana ce tatal ei ma opri si ma izbise nervos pe un scaun.M-am uitat urat la el,dar ma gandeam ca si el era la fel de ingrijorat ca mine.

   


    Chloe


    Era dimineata.Stiam asta fiindca peste tot in jurul meu mirosea a cafea.M-am miscat in patul necunoscut si corpul imi pulsa de durere.Imi aminteam ca cazusem intr-o groapa de mormant.Imi amintesc vag cum se invartea personalul medical in jurul meu.Atunci nu intelegeam.Eu voiam doar sa dorm si ei faceau cea mai mare galagie din lume.Dar ei ma tratasera...de orice ravagii as fi facut corpului meu.
-Chloe?Te-ai trezit?am auzit vocea lui Jason.
El ce cauta aici?Doamne!Sper ca nu si-a petrecut noaptea aici!
Am deschis ochii si i-am inchis la loc cand am vazut soarele.L-am simtit pe Jason ducandu-se sa inchida jaluzelele.
  L-am vazut zambind deasupra mea si instinctiv,colturile gurii mele s-a miscat,provocand si o durere in acelasi timp.

-Cate rani am?
Vocea imi era ragusita,asa ca mi-am dres glasul.Jason arata obosit.Purta un tricou simplu cu niste maimute pe el si blugi jerpeliti,gauriti in genunchi.Da...stilul lui.
-Ai genunchii juliti,zgarieturi pe maini si in plus....
El si-a intins mana sa-mi mangaie obrazul si am vrut sa fac acelasi lucru cu mana mea dreapta,dar cand am ridicat-o am simtit durere si am observat ca era in ghips.
-Si ti-ai rupt mana..
-Auci...m-am plans eu.
Simteam nevoia sa izbucnesc in plans.De ce mi s-a intamplat mie asta?Nenorocitul de Chace s-a intors...Ce fericire!am gandit sarcastic.
Mi-am inghitit lacrimile si m-am uitat la iubitul meu.
-Cum?
-Ehh pai....ai cazut pe ea..
-Ohh!
Chipul sau deveni serios si ma intreba:
-Cine e Chace Westwick?
Imaginea unui tip brunet,cu ochii negri imi aparu in fata.
-Ce stii tu de el?
-Ei bine...Cand am ajuns la cimitir,l-am intalnit pe el.El ti-a facut asta?Te-a impins?a intrebat nervos.
-Nu...Daca ma gandesc mi bine el doar m-a facut sa fug de el si asa am ajuns intr-o groapa.
-Dar cine e?De unde te stie?
-Ai spus cuiva de el?
-Nu mai raspunde cu intrebari!!Si nu..nu am zis nimanui.
-Bine,treci mai aproape!
Jason isi apropie chipul de al meu si am soptit cuvintele la urechea lui.
-Cred...de fapt sunt sigura ca el e ucigasul Annei.
Expresia lui Jason arata uimire si eu am inceput sa-i povestesc totul.Incepu a intelege de ce eram in unele zile suparata...de ce eram cum eram.Mi-a spus si el ce i-a zis Chace.Terminaseram de vorbit cand cineva batu la usa.Erau mama si tata.
-O scumpo!Esti bine?
Au stat o ora intreaga ascultandu-mi relatarea.Excluzand desigur tot ce tine de Chace Westwick.Jason pleca acasa sa faca un dus si se intoarse o ora dupa plecarea parintilor.Nu ma plictisisem,fiindca venise o asistenta sa ma verifice si sa-mi scoata perfuzia ce o aveam.Ramase cu mine fiindca avea pauza si am inceput sa palavragim.O cheama Arlene,are 28 de ani,un sot dragut si o fetita de 5 ani.Mi-a aratat si poze.Ea a plecat si nu cum mult dupa aceea veni si iubitul meu.Mi-a zis ca l-a sunat pe Eric si el a spus ca vor veni mai pe seara sa ma vada.Eram incantata ca ii pasa cuiva de mine,inafara de familia mea.
-Deci Chace asta....Ti-a trimis poze...te-a hartuit?
-Da...Cred ca vrea sa ma ucida.
De fapt eram sigura ca asta ii era scopul.Reactia lui Jason fu aia sa stranga din pumni.  
-Daca voia,erai ucisa demult.Adica...se vede ca e puternic...Ce asteapta?
-Poate e unul din acei criminali care trebuie sa-si cunoasca victima inainte.
-Poate nu e om....
La aceste cuvinte am amutit amandoi.Linistea nu a durat mult fiindca aparu Arlene cu pranzul meu.M-am fortat sa ma ridic in fund,si in ciuda protestelor mele vigilente,Jason m-a hranit ca pe un copil mic,cu lingurita.Supa era cum ar fi trebuit sa fie o supa dintr-un spital.Naspa...Am mancat cateva linguri,dar dupa ce iesi Arlene,m-am repezit la prajiturele date ca desert.Erau mult mai bune decat supa.
Restul zilei m-am uitat la televizor si am vorbit cu Jason despre orice altceva inafara de Chace Westwick.
Era 8 seara cand pe usa mea se furisau Eric si Elizabeth.Am fost uimita sa-i vad fiindca eu credeam ca se incheiasera orele de vizita.Pe Jason il mai lasa o ora.[A vrajit-o pe doctorita cu zambetul ei,mai pe scurt.]
-Chloe!strigara amandoi.
-Ce ti s-a intamplat?Scuipa tot,domnisoara!
Am spus povestea pentru a treia oara si apoi ma asaltara cu intrebarile.
-Nu cumva te-a impins cineva?
-Nu stiu,i-am raspuns lui Eric.
Ei schimbara priviri si eu am devenit suspicioasa.Ei stiau ceva.
Am decis sa le spun adevarul.
-Poate...am vazut pe cineva.
-Cum arata?se repezi Lizzie.
Reactia ei imi spunea multe.
-Cred ca eram tare confuza...Cimitirul te face sa te simti nebuna chiar...
-Cum arata?a insistat ea.
Jason se uita la mine confuz,intrebandu-se ce fac.
-Par inchis la culoare,ochii la fel...Era imbracat intr-un costum.
Ei schimbara iar priviri intre ei.
-Ce stiti voi,totusi?
-Ei bine...incepu Eric.
-Eric nu!
-Eric da!a zis Jason serios.
Mie imi venea sa rad,dar doar am zambit la incercarea lui.Elizabeth i-a soptit ceva si oftara amandoi.
-Il cunoastem....El e...o ruda indepartata a noastra.Numele lui e...
-Chace Westwick,am completat eu.
Se holbara amandoi la mine si au intrebat de unde stiu.
Cum astazi e ziua dezvaluirilor,le-am spus si lor.Aveam incredere in ei si nu aveam nici un motiv sa le ascund asta,daca si Jason stia.S-au aratat interesati de povestea mea,punand intrebari.Dar aveam impresia ca stiau deja.
Atunci cand ma uitam mai bine la cei doi si amintindu-mi de chipul lui Chace,am descoperit ca aveau ceva asemanator.Erau diferiti de ceilalti.M-am oprit din vorbit la gandul ca ei nu erau oameni.Era oare posibil?

Cap 18:Fallen

[Nota:A venit octombrie si am scris un nou capitol.
Hope u like it!Read and comment! ]

Chloe

   -Eu ar trebui sa plec,i-am zis la ureche lui Jason.
   El a mormait si mi-a strans talia mai tare.
   -Nu vreau sa se termine ziua asta.
   -Tu nu vrei?!zic eu.Sa vedem...Am primit o masina,haine gratis,'te iubesc-uri' in public si o cina pe acoperisul unui mall....Nici eu nu vreau sa se termine.
   A mai trecut o jumatate de secunda si Jason ne-a despartit corpurile.
   -Bine.Tot ce vrei de ziua ta,zambi la mine.
   Mi-a luat mana,frecandu-ma usor cu degetul mare stiind ca imi era frig.Mai devreme mi-a dat sacoul lui ca sa mai stau.
   Jason a facut cu mana chelnerului de mai devreme si am plecat pe unde am venit.Toate magazinele din Mall erau inchise,excluzand salile de cinema.Am iesit pe usile mari si ne-am indreptat spre masina mea.
   -Stii,am zis eu.Ar trebui sa fie ziua mea mai des.
   -Ar fi grozav.Pacat ca nu suntem in Tara Minunilor.
   -Asta chiar ca e pacat....
   Am urcat in masina si Jason langa mine.Drumul spre casa lui Jason a fost linistit si rapid.Cand sa iasa din masina mi-a zis 'Noapte buna' si m-a sarutat.Si-a facut griji de cum o sa ajung acasa dar i-am zis ca il voi suna cand voi fi in pat.
   Am oprit la un semafor,si chestia era ca acel semafor era chiar langa casa Annei.Am indraznit sa privesc in dreapta,si am vazut lumina aprinsa.Nu prea imi placea ca era cineva in acea casa....dar macar ii cunosteam.
   Am apasat pe acceleratie cand am vazut marele verde si m-am speriat cand am vazut mai indepartare,pe sosea,pe cineva,stand in mijlocul strazii.Cred ca imi mintea imi juca feste.Am dat faza lunga si nimic...Am apasat pedala de acceleratie mai tare ca sa ajung repede acasa.
   Am parcat in fata casei mele,m-am dat jos din masina,activand alarma,si am fugit in casa.Ma dureau picioarele din cauza ca mersesem mult fara nimic in picioare,doar ciorapii ce ii aveam.Acestia,o data negri,acum erau un alb murdar la talpi.
   Ajunsa in camera mea,m-am trantit in pat si am dormit ca un copil mic.Somn mult si plin de vise.

   *

   Dimineata am fost trezita de sonerie.Trebuia sa ma duc eu fiindca stiam ca nu era nimeni acasa.M-am sinchisit sa cobor scarile,m-am uitat pe vizor si nu era nimeni.Am deschis usa si acolo erau pantofii mei de aseara cu un biletel.
   Am zambit cand am vazut scrisul mic a lui Jason.Scria:
   'Ti-am zis ca iti voi da papucii...si nu ma refer la expresia aia!Te iubesc!!'
   Tipic lui.Macar mi-am recuperat pantofii.
   Am intrat inapoi in casa,m-am schimbat in haine de casa,dupa ce am facut baie,apoi m-am dus in bucatarie.Mama imi lasase un teanc de vase in chiuveta,trebuia sa dau cu aspiratorul,si sa sterg praful prin toata casa.Aa da!Sa fac curat in dressing...Mda...Nu e asa mult,am gandit sarcastic.Ia te uita ce e pe frigider!O lista lunga de cumparaturi....
   M-am apucat de treaba,sperand sa termin repede.

 
   Elizabeth

   -A implinit 18 ani.Ma intreb de ce nu ne-a scos si pe noi afara,am zis jucandu-ma cu parul meu,stand in poala lui Eric.
   -Poate a vrut sa fie doar cu iubitul ei.Stii cum sunt fetele.
   I-am simtit pieptul vibrand de la ras.
   -Mda stiu.Dar voiam o oportunitate sa ii dau cadoul.
   -Off Lizzie...Si ce-o sa-i zici cand te intreaba de unde stii?
   -Aa...Exista Facebook..Twitter.....Tumblr..
   -Am verificat pe toate.
   -Eii mai taci!Imi distrugi mie sperantele,am zis pe un ton glumet,ca sa nu se supere.
    Eric isi baga capul in ceafa mea,si saruta locul,prin multimea de par.Senzatia era de nepretuit.
   -Ce facem cu Chace?Nu l-am mai vazut de vreo doua saptamani,schimba el subiectul.
   -Poate a hotarat s-o lase in pace.
   -Si noi de ce mai stam aici?a intrebat relaxat.
   -Stii deja de ce.Si in plus,imi place de ea,e un om cool.Si are stil,am zambit pentru mine gandindu-ma la discutiile mele cu ea despre haine.
   Avea cam aceleasi gusturi ca mine.Am fost intr-o zi in camera ei si am descoperit Raiul pe Pamant.Are o multime de haine.Mi-a spus ca Anna era o maniaca a cumparaturilor.S-a molipsit de la ea.
   -Si mie...
   -Parca ar face parte din familie,am glumit eu.
   -Intr-un fel...face,a zis Eric iar eu i-am dat dreptate.
   -Ar trebui sa o supraveghem si azi?Are de facut treaba....Nu cred ca va avea de a face cu supranaturalul in asta...
   -Nu...Ne mai trebuie si noua timpul nostru.Will intelege acum,stii?rase el si,intr-o secunda era peste mine,pe podea.

                                                      

   Chace Westwick[C.W.]


                     

   I-am urmarit atent pasii ducand sacii negri de gunoi la strada.S-a uitat in jur,privind,si atunci am apasat butonul,facandu-i o fotografie.Inca vreo trei pana sa intre in casa.Am ascultat cu atentie pasii ei prin casa.A facut curat in bucatarie,a sters praful cantand pe muzica celor de la Paramore,apoi a dansat,dand cu aspiratorul.S-a dus sus sa se schimbe,apoi a plecat spre Supermarket sa cumpere...chestii pentru oameni...Ce stiu eu?
   Am intrat in magazin dupa ea.Cum nu are simturi de vampir,nu ma poate simti.Dar simplul fapt ca m-a mai intalnit si inainte,o face sa se uite in jurul sau.Eu mereu ma ascund dupa un raft,ceva.Intre timp i-am facut o sumedenie de poze.
   Eu nu eram deghizat sau ceva...Nu aveam nevoie.Ma miscam repede....Doar pe camere cred ca ma vedea cineva.
   Lipsisem aceste saptamani fiindca hotarasem sa o las putin in pace.Doar putin...Astazi,are 18 ani si o zi.O sa-i dau un mic cadou.
   A iesit din magazin,indreptandu-se spre masina ei noua.Nimeni nu stia ca eu am facut tot posibilul ca parintii ei sa-i cumpere o masina.Ca eu le dadusem banii.'Dar cine sa stie?Nu prea am prieteni...'am gandit amar.
   Cine are nevoie de prieteni cand poti face si poti avea totul?Eram vampir...aveam vreo 250 ani...si m-am distrat la viata mea.Nu-mi pasa de nimic,traiam in propria lume,construita de mine.Incepusem sa fac chestii ca ce i-am facut Annei de vreo 15 ani,dincoace.Pana acum,Will nu m-a oprit niciodata.Eu il transformasem pe Will.El era un fel de...var de-al cincilea pentru mine.
   De cand fusesem eu transformat,ma puteam controla in jurul oamenilor.Mi-am urmarit familia decenii intregi.Si asa am ajuns la Will si Elizabeth.Ii indrageam pe amandoi,urmarindu-i de la distanta.Mereu eram strainul din oras,dorit de fetele de vita nobila,iar eu mereu profitam de asta,sugandu-le sangele intr-o noapte cu luna plina.Nu ma detestam pentru ce eram,dimpotriva.Iubeam sa fiu mai puternic decat oamenii....sa pot fugi repede ca gandul,sa omor animale doar infingandu-mi dintii in ele si mai era si farmecul asta care il aveam asupra femeilor.
   Revenind la prezent....Chloe rasufla usurata apasand butonul masinii de spalat.Cu asta terminase-aproape-treaba.Mai avea sa le scoata dupa o ora,cand aveau sa fie gata.
   Ii facusem poze toata ziua.Am parasit casa ei si am mers sa le developez.Dupa ce le-a scos,am scris pe fiecare in parte cuvintele:'La multi ani' si m-am semnat cu numele intreg Chace Westwick.Ce imi mai place ce fac...


   Chloe

   M-am trantit pe canapeaua din living.Eram obosita.Parintii mei ajunsesera de mult si au luat cina,pe care EU am pregatit-o,si s-au dus la culcare.Era 9 seara.
   Suna la usa si m-am ridicat sa deschid.
   Deschid usa-nimeni.Ma uit in jos,si acolo era un pachet impachetat pe care scria Chloe Masen.Poate o fi alta surpriza de la Jason.Am luat pachetul si m-am dus in camera.
   Am desfacut ambalajul,si cutia era plina de poze.Poze cu mine,de astazi.Eu acasa,ducand sacii de gunoi,eu spaland vasele,eu la Supermarket...Si....O Doamnee!!Pe spatele fiecareia scria acelasi mesaj:

'La multi ani.
Chace Westwick.

P.S:Nu ma ura,scumpo!'

   Am inghetat in fata cuvintelor.Nenorocitul avea un nume.Era chiar acel Chace din jurnalul Annei.
   Nu puteam sta,asa ca am hotarat sa reactionez.
   Nervoasa,am aruncat la nimereala niste haine pe mine si am iesit afara.Parintii nu mi-au zis nimic,poate crezand ca ma duc la o tura cu masina noua ce o aveam.Asa...buna idee-masina!Am condus pana la cimitir.In cimitir erau multe lumini pe la morminte si am mers printre ele si cu ajutorul luminei Iphone-ului meu.
   Aerul era rece,si batea un vant usor de vara.Era straniu.Mi-am pus gluga de la hanoracul ce il aveam,in cap si am mers mai departe.Numai ca m-am oprit cand am vazut crucea familiara si pe cineva stand aplecat acolo,aprinzand o luminare.Acel cineva era un barbat.Nu stiu daca ma auzise icnind dar sigur m-a auzit cand am zis:
   -Hei,tu!
   El s-a intors si am zarit doi ochi negri,pe o fata palida,inconjurata de par negru.Acesta a zambit intr-o parte si s-a ridicat.Mda...l-am visat pe tipul asta.
   Picioarele mi se oprisera si le-am fortat sa se miste ca barbatul sa nu plece.Acela-era ucigasul prietenei mele.
   -Stai!am tipat in linistea noptii.
   El a luat-o asa de repede prin morminte ca de abia i-am vazut umbra miscandu-se.Cand am ajuns la mormant,m-am uitat prin jur,si am apelat repede la Jason.Vocea imi tremura cand am vorbit cu el.
   Am ocolit mormintele cu grija,incercand sa-l gasesc pe Chace.
   -Jason?
   -Chloe?Ce s-a intamplat?intreba simtindu-mi panica.
   -Sunt in cimitir...E cineva aici..
   -Poftim?Ce faci acolo??
   -El...vino,te rog!O sa...
   Telefonul imi fusese smuls din mana si am privit cum lumina se indeparta,cazand.
   -Buna Chloe.
   M-am speriat cand l-am vazut pe Chace Westwick in fata mea.
   -Chace...am zis eu.
   -In persoana...Ar fi bine sa fugi,Chloe.
   Cand am auzit asta,m-am intors si am fugit,neluand seama pe unde o iau.Dupa un timp m-am oprit sa iau aer si din fata mea iesi Chace.
   Am dat sa fug inapoi cand nu am mai simtit pamantul sub picioare...Am aterizat pe ceva tare si rece-Pamantul.Deodata s-a facut intuneric,eu ramanand cu imaginea lui Chace,deasupra mea,privindu-ma.
                                 

Cap 17:Am 18 ani.

-Dupa 2 saptamani-


Chloe.


Au trecut doua saptamani de cand ma intalnisem cu El.De atunci cand lesinasem.Dar nici aceste amintiri nu pot distruge fantezia zilei de astazi.
In aceste doua saptamani am fost in sfarsit in vacanta.C.W. nu mi-a mai dat nici un mesaj,nici un semn de viata;si asta era extraordinar.Dar nici asta nu e motivul fericirii mele.De fapt...Azi implinesc 18 ani.In sfarsit...Imi imaginasem ziua asta impreuna cu Anna de la vreo 13 ani.Dar acum pot sa mi-o imaginez cu Jason.
Am coborat din pat cu zambetul pe buze si m-am dus la baie.Am facut cel mai bun spalat pe dinti de care sunt capabila,si m-am dus in dressing sa ma imbrac cu ceva.
Mi-am ales o rochie galbena,pana la jumatatea coapselor,larga,cu manecile pana la cot.Am mai imbracat niste ciorapi negri iar in picioare am incaltat niste uimitori pantofi cu toc.Sau mai bine zis sandale.Mi-am pieptanat parul,m-am machiat putin si eram gata.

Am coborat jos in bucatarie,unde erau mama si tata.Alex si Louise plecasera acum doua zile,dar eu imi primisem cadoul care consta in cativa bani si o geanta de la Louis Vuitton,pe care o ador.

-Neatza!
     -Chloe!La multi ani!
     Mama veni sa ma imbratiseze.
     -La multi ani!imi zise si tata.
     Amandoi ma priveau entuziasmati si nu m-am putut abtine sa intreb:
     -Ce?Ce e?
     -Avem o surpriza pentru tine!
     -Aaa...
     -Vino afara!
     Mama ma lua de brat si m-a condus spre usa ce dadea afara.Mi-a pus mainile pe ochi,ignorand protestele mele si mi-a dat drumul cand am simtit aerul de afara.
     -O-M-G!am silabisit eu.

     Si am tipat.In fata mea era un Pontiac,decapotabil,galben.Extraordinar de frumos..si cred ca foarte foarte scump.Mi-am imbratisat parintii scurt,si am insfacat cheile din mana tatei,neascultand ce zicea el de 'Ai grija cum conduci!' 'Nu condu bauta!'Si alte 'blablabla-uri'.
     M-am urcat in masina si am condus prin oras,apoi spre casa lui Jason.
     Am parcat in fata casei lui si l-am vazut pe afara udand niste flori.El nu ma vazuse inca si eu am claxonat.
     -Hei frumosule!Vii la o plimbare?am intrebat.
     -Nu...eu...s-a oprit cand s-a uitat mai bine si m-a recunoscut.Chloe?
     -Dap,am zis accentuand 'p'-ul.
     A venit in fuga,sarind peste portiera direct pe locul copilotului.
     -La multi ani!
     M-a sarutat si mi-a intins un trandafir alb.

     -Mersi,am zis intr-un zambet.Cred ca il rupsese acum.
     -Faina masina.Parintii?a ridicat o spranceana la mine.
     -Da.Unde mergem?
     -La mall.Azi esti rasfatata,imi zise smecher facandu-mi cu ochiul.
     -Ok.Esti sigur?Eu pot devora magazine intregi,l-am amenintat eu.
     -Meriti totul,Chloe Masen,zise mangaindu-mi obrazul drept.
     Ochii lui straluceau,si zambetul lui eclipsa soarele.Mi-am dat seama ca si el ramase hipnotizat si ne-am revenit amandoi.Am zambit unul la altul,ca niste prosti,si m-am intors la locul meu,luand-o din loc.
     -De ce ma duci la Mall?
     -Pai nu am avut timp sa-ti cumpar cadoul.
     -Nu trebuie sa-mi iei un cadou.Un trandafir e de ajuns.
     -Nimic nu e de ajuns,a zis el si in clipa aceea stiam ca il iubeam.
     Felul cum stia sa ma faca sa zambesc mereu,sa uit de toate....El era totul pentru mine in clipa de fata.
     -Si in plus...continua el intr-un zambet.Am o gramada de surprize pregatite pentru astazi.
     -De abia astept,atunci.

     *


     Am luat pranzul la un restaurant de pe acolo,el platind totul.Am incercat sa protestez dar mereu cand voiam sa ii zic ceva,ma saruta.Si-a facut obiceiul asta,care nu imi displacea deloc.
     Am mers prin toate magazinele de firma-Guess,H&M,Kenvelo etc,si din fiecare mi-a cumparat minim un articol.Era smecher.Vedea ca ma uit la ceva cu interes si dorinta si el imediat se ducea la vanzatoare.Nu voiam sa par profitoare dar daca el voia....Eu sa nu-i respect dorinta iubitului meu?Azi e ziua mea.Condamnati-ma daca fac ceva gresit!
     Am facut o pauza si am mers sa vedem un film.
     Cand am iesit din sala,m-a intrebat ce urmeaza.Am dat din umeri si el m-a trimis la sala de biliard si bowling,zicand ca se duce sa ia doua sucuri.Da sigur!
     Jason s-a intors,si se vedea pe fata lui ca planuia ceva.Am dat start unui joc de bowling,apoi biliard.Ne-am mai plimbat prin Mall,pierzand timpul impreuna.Eram in centrul Mall-ului,si am vazut o cabina pentru poze si l-am tras pe Jason acolo.
     -Haide!Vreau amintiri!i-am zis.
     El protesta putin dar s-a lasat.
     Ne-am strambat la camera ca niste copii,am zambit,ne-am sarutat pana ce am auzit o melodie.Una pe care o indrageam mult.

     M-am uitat la Jason si el zambea mandru.Am iesit de acolo,trasa de Jason si mi-am vazut fata pe un ecran enorm.Mai jos de poza scria:Te iubesc,Chloe Masen.

     Am ramas mult timp holbandu-ma la cele doua cuvinte,incat nu am observat ca multi se uitau la mine.
     M-am intors spre Jason si el a facut o plecaciune invintadu-ma la dans:
     -Dansezi?
     De ce nu?
     -Ok,am zis eu.

     Nu mai aveam voce.Eram asa de emotionata...Mi-am ingropat fata in el si,stiind ca va ajunge la urechile lui,am zis in soapta:
     -Si eu te iubesc.

     Cand s-a sfarsit melodia m-am uitat din nou la ecran si acum era scris 'La multi ani!'
     Atunci a fost momentul cand am sarit la gura lui Jason,sarutandu-l.Cei din jurul nostru au inceput sa aplaude.Ma simteam mandra de iubitul meu.Mi-a facut o surpriza foarte placuta.
     -Ai fost genial,i-am zis lui Jason dupa ce am plecat de acolo.
     Pe ecrane inca era afisata poza mea,si primeam prea multa atentie de cat eram eu obisnuita.
     -Si inca nu e tot.
     -Ce?
     Ne-am asezat pe o banca,la etajul 4 si mi-a zis:
     -Poti sa ma astepti aici putin?Nu intarzii.
     Am oftat.
     -Cate mai poti sa imi dai?
     -Ti-as da si luna de pe cer.
     M-a sarutat scurt si a luat-o pe scarile rulante,fugind pe ele,fara sa astepte sa coboare ele.L-am urmarit cu privirea pana ca a dat un colt.Imi rodeam unghiile de nerabdare si bateam din picior frenetic.
     In sfarsit,cand a ajuns,toate capurile s-au intors spre el.M-a uimit.Jason purta un costum negru,cravata neagra si camasa alba.Simplu.Dar pe el statea fabulos.

             El imi zambi inca de departe si cand a ajuns langa mine,mi-a luat mana,ridicandu-ma de pe banca.
     -Jason...De ce esti intr-un costum?
     -Ma duc la un eveniment.
     -Serios?Ce eveniment?
     -O cina cu o domnisoara frumoasa.Vii?
     Zambetul mi s-a extins pe toata fata si am acceptat,dand din cap.
     M-a condus inainte,spre scari si am continuat sa urcam,pana ce am ajuns la o usa ce scria 'Interzis'.
     Jason a dat sa intre dar l-am oprit.
     -Nu vezi ce scrie?
     -Oo te rog...si-a dat el ochii peste cap.In seara asta avem voie.
     El a deschis usa si vantul mi-a ciufulit parul.Eram pe acoperisul Mall-ului.
     -Ce facem aici?
     -Te-am adus la cina,a zis relaxat mergand pe acoperis ca si cum ar fi mers pe strada.
     Eu ma agatam de bratul lui pentru supravietuire.
     Afara se intunecase demult si batea un vantulet cald de vara.
     -Pam-pam-pam!!facu Jason aratand cu mana inspre o masa.

     Masa,insotita de doua scaune,era asezata putin mai la adapost.Jason m-a condus acolo,mi-a tras scaunul apoi s-a asezat si el.Un chelner a venit si a aprins lumanarile ce erau pe masa,facand atmosfera romantica.Ne-a pus vin in pahare si am ciocnit cu Jason.
     -Multumesc,i-am zis.
     -Cu cea mai mare placere.
     Lumina lumanarilor il facea mai sumbru,aratos,si ii dadea un aer misterios.
     Uitandu-ma in jurul meu,mi-am dat seama ca de aici se vede o panorama fabuloasa a orasului.Era locul perfect.Chiar nu stiu cum a facut Jason toate astea,dar il iubesc pentru tot ce a facut.
     -Mai am ceva pentru tine,mi-a zis mai tarziu.
     Ochii mi s-au facut cat cepele si el doar a zambit.
     -Scuza-ma,dar nu accept sa se cheltuiasca atat de multi bani pe mine,domnule!
     -Prea tarziu..Doar nu vrei sa o arunc nu?
     Mi-a intins o cutiuta si eu l-am luat.Ce puteam face?
     Am deschis capacul si acolo era un lantisor,cel mai probabil din aur,la capatul caruia era agatata o cheie enorma.

     -O cheie?
     -Cheia inimii mele,a zambit el.
     Am zambit si eu si l-am lasat sa mi-l puna la gat.Era un cadou superb.
     Mai tarziu,dupa ce am mancat,dansat,facut glume,razand de pozele facute la Mall,Jason se ridica brusc si incepu sa tipe:
     -La multi ani,Chloe Masen!!
     M-am ridicat,razand si am incercat sa il opresc dar el tot tipa.Cred ca era deja miezul noptii.Deodata s-a oprit uitandu-se in zare,la oras,si s-a descaltat de pantofii negri ce ii purta.
     -Ce naiba faci?am ras eu de el.
     El se ridica si veni spre mine.
     -Hai sa ne aruncam papucii,zise serios.
     Eu am izbucnit in ras.
     -Esti nebun?Pantofii astia sunt foarte scumpi!
     -Ti-i aduc eu inapoi!Promit.
     Facand fata aceia de catelus nu l-am putut refuza.
     El zambi mandru si s-a aplecat descheindu-mi pantofii.Fiuu...era mult mai bine fara tocuri.
     -Vrei sa faci tu onorurile?m-a intrebat dandu-mi un pantof.
     M-am invartit,si tipand am aruncat un pantof.Au urmat ceilalti si apoi multe rasete.Ce nebuni mai suntem.Chiar ma intreb ce spun oamenii despre cei doi nebuni de pe acoperisul mall-ului.Eu as fi geloasa pe ei ca sunt atat de fericiti in bula lor proprie.
     Si eu chiar sunt fericita.

Cap.16:Just...you.

     Chloe.


     Eric si Lizzie s-au asezat la masa cu noi si am mai stat cu ei pana mai tarziu.Pe la 10 a trebui sa plec fiindca ma chemase mama acasa,nu stiu din ce motiv,dar am plecat,insotita de Jason.
  Nu am mai stat mult si m-am bagat la somn.


     *
  Am tras patura peste mine,ca sa evit lumina soarelui diminetii.Dar ia stai asa...parca am dormit prea putin.Am mormait si am scos capul de sub asternut,doar ca sa vad ca eram in camera mea,si ca lumina venea de afara.Dar numai ca nu era soarele.Era altceva.

      Curioasa,m-am dat jos din pat si m-am dus la geam.Acea lumina venea din padurea de langa casa mea.Parca hipnotizata,am coborat scarile si am iesit din casa,in papuci de casa si in pijamale.
  Am observat ca afara inca era noapte.Nici un soare.Doar acea lumina spre care ma indreptam eu.Crengile uscate se crapau in urma pasilor mei,si de undeva din padure s-a auzit un urlet.Am tremurat,dar nu numai de frig.Pielea mi s-a facut de gaina si am inceput sa imi frec bratele,pentru a ma incalzi.Mergeam,ma mai impiedicam de vreo radacina,si lumina era tot mai puternica.Nu intelegeam dorinta asta subita de a merge spre lumina.Dar apoi mi-am dat seama.Cand erai mort trebuia sa mergi spre lumina.Iar picioarele mele mergeau ca telighidate.Nu vreau sa mor!Sau sunt deja moarta?

  Picioarele mi s-au oprit,si mi-am dat seama ca eram in mijlocul luminei.Apoi o lumina puternica aparu,de ma facu sa inchid ochii,si m-am trezit pe un platou de filmare.Sau ce o mai fi.Erau oameni necunoscuti peste tot,facand poze unor modele,iar eu nu paream la locul meu.M-am invartit putin pe acolo doar sa descopar ca peisajele se schimba in continuu,si ca acum sunt pe holul scolii mele,la panoul de onoare,unde eram si eu si Anna.Toate pozele s-au incetosat,ramanand doar eu cu ea.

       Peisajul se schimba repede si acum eram la Starbucks,cu Anna.Fusesem de multe ori pe acolo cu Anna.In locul zambetului Annei,aparu zambetul lui Elizabeth,si langa ea Eric,tot cu un ranjet.Am disparut si de acolo,ajungand tot in padure.De data asta,nici o lumina.
       Doar frig si intuneric.Mult prea intuneric.De abia vedeam la doi metri.Am incercat sa imi misc picioarele dar imi erau ca paralizate.Dupa un moment,in care era liniste deplina,am inceput sa aud tot felul de soapte.Incercam sa inteleg ce spuneau.Padurea se invartea in jurul meu,iar eu ameteam tot mai mult.Nu stiu cum le-am miscat,dar mi-am dus mainile la urechi ca sa acopar zgomotele.In fata mea,miscandu-se in jurul meu,era chipul Annei,insangerat si deformat.M-am speriat si mai tare.
      Apoi am auzit un tipat strident.
      Era deja prea mult pentru mine cand m-am trezit in patul meu,pe intuneric,cu toata familia adunata in jurul meu.
      Alex era deasupra mea si ma tinea de brate.
      De abia atunci mi-am dat seama ca eu tipasem tot timpul.
      -Shhh!Esti bine!Shhh!incerca mama sa ma linisteasca.
      M-am linistit in bratele fratelui meu,si mama mi-a adus un pahar cu apa.Am baut din el cu insetare.
      -Ai visat urat scumpo?
      -Cel mai urat,am tremurat amintindu-mi fata Annei.
      Mai tarziu le-am zis alor mei ca se pot duce la culcare,ca ma descurc singura.Dar nu am mai dormit in continuare,ci mi-am scos o carte sa citesc,incercand sa ignor soaptele ce inca se auzeau in capul meu,la fel de zgomotoase ca si niste claxoane.
      Nu era un cosmar obisnuit,si eu stiam asta.Nu puteam sa ignor moartea Annei ca si cum ar fi fost normala,pentru ca nu a fost.Ea a fost ucisa de cineva.Treaba mea acum,era sa aflu cine era.Si acest C.W?Un criminal obisnuit ar deranja prietena cea mai buna a victimei doar pentru ai da niste bilete si niste poze?          Desigur,doar ca sa o terorizeze,si apoi ca sa o omoare.




    *


    5 ani mai tarziu,singura fara Anna.Nu mi-as fi imaginat niciodata asa ceva.Stand asa,leganandu-ma in vechiul meu leagan....imi amintesc si rad de una singura.
    5 ani mai devreme.Eram cu Anna in acelasi loc.Venea la mine cu bicicleta si mereu ii auzeam vocea cantand.La vreme aceea ii placea sa cante,si ea canta oricand si oriunde.
    -Hei Chloe!
    Buclele ei blonde straluceau in lumina soarelui de vara,si dintii ei,cu unul mai putin,erau intr-un zambet enorm.
    -Anna!am zis eu entuziasmata fugind in intampinare.
    S-a dat jos de pe bicicleta ei roz,si-a scos casca tot roz si a intrebat tot zambitoare:
    -Ce facem?Ne jucam cu papusile?
    -Daa!am tipat eu.Stai sa le aduc.
    Atunci ne-am jucat vreo doua ore,pana a venit tata acasa.L-am rugat sa ne faca vant in leagan si el a acceptat bucuros.Nu stiu nici acum ce s-a intamplat atunci,dar fiind leaganul in prea mare viteza,ne-a aruncat pe mine si pe Anna la pamant,noi aterizand una peste alta.Nu am tipat,si nici nu am plans de durere.Ci ne-am uitat una la alta si am inceput sa radem.Tata ne-a dus la spital,dar noi parca eram sedate de dinainte.Eu m-am ales cu o contuzie la incheietura,zgarieturi in coate,iar Anna si-a belit nasul,si tot la fel,zgarieturi peste tot.
     Pentru noi a fost amuzant.Iar pentru mine a devenit o amintire placuta.
     Mi-am ridicat privirea spre padurea de langa casa.Cate ascunde...
     Deodata,s-a pornit un vant puternic care imi arunca parul in toate partile.M-am ridicat,si uitandu-ma mai bine spre marginea padurii am vazut pe cineva.
     Nu m-am gandit la ce fac,si am fugit spre acel loc.Cand am ajuns acolo,nu mai era nimeni.
     -Chloe.
     M-am intors de unde venea vocea de barbat dar nu era nimeni.
    -Sunt aici.
    M-am intors in cealalta parte si iar nimeni.Intre timp,vantul se potoli si acum era o liniste deplina.
    Am mers cativa metri pana sa aud inca acea voce de barbat,putin ragusita,dar sunand placut.
    -Aici.
    M-am intors iar,si nimeni.
     -Aici.
     Isi batea joc de mine.Ale naibii filme politiste,ca acum traiam intr-unul!
    -Nu,nu acolo.Aici.
     Dupa ce m-am invartit un timp am tipat de nervi:
    -Cine naiba esti si ce vrei de la mine?
     O atingere pe umarul meu m-a speriat si m-am intors,dand fata in fata cu...ei bine...nu stiu.Doar ce am inceput sa tip,si el mi-a pus mana pe gura.Ma uitam speriata la el.

     Avea ochii negri,intr-un mod ciudat indreptati spre rosu,fapt ce ma speria si mai mult la imaginea sa.De fapt,pielea alba si buzele rosii,nu il faceau chiar asa de speriat.Il facea frumos.
     A zambit si a deschis gura sa zica:
    -Ce vreau?Doar...pe tine.
     M-am holbat speriata la el si i-am indepartat usor mana,dandu-ma in spate.
    -Lasa-ma in pace!am tipat la el si am fugit spre casa.
     Nu am mai auzit nimic in urma mea,si m-am simtit usurata cand am ajuns pe peluza casei mele.
     Am rasuflat si am alergat spre usa.Nu am mai mers doi pasi ca m-am impiedicat de ceva si am cazut.Am vazut negru in fata ochilor.




     Jason.


     Azi ma intalneam in parc cu Chloe.Chiar imi placea ca faceam asta asa de des.Si daca ma gandesc mai bine....Chloe cam intarzie.Am apelat de 2 ori pe telefonul ei dar nu a raspuns nimeni.Nu era motiv de ingrijorare dar m-am ridicat si am luat drumul spre casa ei.
     Am batut la usa si mi-a raspuns fratele ei.
     -Aa buna..E Chloe acasa?Nu a raspuns la telefon si..
     -Nu te-a anuntat nimeni?
     -Nu.Ce s-a intamplat?
     Alex era ingrijorat si m-a ingrijorat si pe mine.
     -S-a impiedicat si a lesinat.E in pat acum.
     -Pot sa o vad?
     -Bine.Dar nu stai mult,zise impingandu-ma cu degetul aratator in piept.
     Mi-a aratat drumul si am batut la usa ei.
     -Pleaca Alex!Nu vreau fursecuri!am auzit un mormait.
     Am chicotit si i-am zis:
     -Nu e Alex.
     Am auzit cum s-a dat jos din pat,cum s-a impiedicat de covor si cum a impins clanta.
     -Hei!Intra.
     Zambea la mine.Era imbracata cu niste haine de casa,minuscule,care probabil constituiau imbracamintea ei pentru somn.
     Am intrat si m-am asezat pe patul ei.
     -Deci am auzit ca ai lesinat?
     S-a asezat langa mine.
     -Da...Fugeam si m-am impiedicat.Scuze ca nu te-am sunat,am uitat complet...
     -Nu-i nimic.Ma bucur ca esti bine.
     Mi-am pus un brat in jurul ei si am tras-o spre mine.
     -Da.Sunt bine...a zis ea visatoare.






[Nota:Scuze ca durat mult.Se vede ca inceput scoala;eram si in pana de idei.Sper sa va placa.A aparut poza personajului Chace.Enjoy and Comment!]

Alt blog

Buna!
Am creat un nou blog,de data asta pentru fanii Gossip Girl,si nu numai.Acolo voi posta traduceri sau scrieri facute de mine.Hope you like it!
Here:http://gglaw.blogspot.com/
Am postat deja primul one-shot.Enjoy!

Cap 15:Este imposibil sa fie posibil?

  Chloe.

   Fusese o zi foarte placuta cea de ieri.Eric si Lizzie sunt amuzanti si imi place sa petrec timpul cu ei.Si lui Jason la fel.
   Acum stau in pat incercand sa adorm.
   Dupa cateva minute de incercari inutile am aprins veioza si am luat jurnalul Annei de sub patul meu.

   'Draga jurnalule,

   Ma simt extraordinar de bine.Azi,de dimineata,mama m-a dus la scoala,dar eu am chiulit de la fizica si m-am dus in padure cu Will.Am stat si am vorbit o multime.Afara cerul era inorat dar nu si in sufletul meu.Will ma ajutase cu tema la engleza ce nu o facusem ieri si la ora am primit un A plus.Chloe s-a uitat suspicioasa la mine cand ne-am intalnit la ora de chimie,dar nu a zis nimic.Cand eram cu Chloe,uitam cu totul de Will,uitam sa-i zic chiar,iar cand eram cu Will eram intr-o bula invizibila.Si adoram asta.
   Si sa-ti mai zic ceva.Acum il astept pe Will.Mi-a zis ca vine pe la 20-21 sa ma ajute cu temele,in camera MEA.Nu stiam cum avea sa intre dar de abia asteptam sa il vad.Imi placea mult de baiatul asta si se vedea si ca el ma place.Si nici macar nu ne-am sarutat.Chace a fost destul de misterios cu privire la el,si eu nu m-am bagat in discutia lor cand s-au intalnit.E ciudat tipul.'

   ATAT.Doar atat.Am cercetat cu grija jurnalul si am descoperit ca fusese rupta o foaie de dinainte.De abia se mai vedeau cateva fragmente de foaie.Nenorocitul de C.W. rupsese foaia.Este oare posibil ca numitul 'Chace'sa fie C.W?C...de la Chace.Ar fi ceva.Sau poate ca e o alta modalitate a lui C.W. sa ma duca in eroare.
   Dar daca Chace era C.W...si Anna il cunoscuse totul s-ar lega.Si cine naiba era Will?De ce nu imi spusese si mie?Eram cele mai bune prietene ce ne spuneam absolut totul.In ziua aceea stiam ca nu venise la fizica si cand am acuzat-o ca a chiulit,mi-a zis ca i-a fost rau.Dar cum sa o cred cand ea radia de fericire din cauza acelui Will?Intr-un fel ma bucur ca si-a gasit pe cineva,dar daca acel cineva e un ucigas,nu e bine.Vrea sa aflu ce s-a intamplat cu adevarat.
   M-am scarpinat in cap si m-am dus la urmatoarea pagina.Aceasta era ciopartita si se vedeau doar cateva fragmente din ce scrisese Anna.Eram nervoasa incercand sa descifrez ce mi-a lasat C.W.

                                             

'Will

Azi am fost in padure cu Will si

Mi-a fost frig acolo si el mi-a dat geaca lui.Will era in tricou,dar desigur ca nu ii era frig.Era putin nervos ca nu a avut el ce sa imi dea.

Apoi au plecat si m-au lasat singura cu el,asa cum voiam de prima data.


Will mi-a spus ca voia sa imi marturiseasca ceva important.I-am zis ca il iubesc si ca orice mi-ar spune nu ar schimba nimic din ce simt.

Am fost uimita si ingrozita de ce era.Dar m-am obisnuit cu ideea.


El era           si eu reprezentam cea mai mare .

Am ramas calma cand s-a aratat in        .Era foarte frumos.

Mi-a mai marturisit ca el venise aici pentru mine,ca stia de mine de mai demult si ca ma asteptase.Din momentul cand mi-a zis secretul lui l-am adorat si mai mult si i-am zis ca nu a afectat cu nimic relatiei noastre.

Mi-a spus ca mai sunt multi ca el in lume si mi-a mai zis ca ma va apara orice ar fi.'


   Eram...uluita.Si confuza.Fragmentele astea sunt destul cat sa inteleg ceva.M-am uitat la data din coltul drept unde se vedeau doar 4 cifre:'19.11.'Asta insemna ca era in noiembrie.Si la pagina anterioara era inceputul lui octombrie.Era confuz totul.
   Si faptul ca acel Will era ceva...Ma infricosa.Acel ceva ce era a ajutat la moartea ei.Eram nervoasa pe mine cu nu am stiut ca Anna avea pe cineva in secret.Eram prietena ei,trebuia sa stiu.
   Am auzit un ciocanit slab si am aruncat jurnalul in coltul intunecat al camerei.
   -Nu poti dormi,Gandacel?am auzit vocea fratelui meu si l-am vazut intrand.
   -Nu prea..
   -Ce te deranjeaza?Tipul ala,Jared?
   -E Jason!Si nu..Ma gandeam si eu..
   -La..ce ma gandesc eu ca te gandesti?intreba el incruntat.
   Era dificil ca sa vorbeasca el asa,am ironizat in gand.Dar totusi imi placea fata lui.Era asa simpatic.Doar suntem rude.
                                     

   -Durerea e inca prezenta,am oftat eu.
   'Mai ales ca adevarul incepe sa iese la iveala'
   -Off pustoaico..Vrei sa stau cu tine pana adormi..Sa iti zic o poveste poate?
   Am chicotit si i-am zis ca da.El se scarpina in cap si incepu:
   -Era odata o broasca fericita in lacul ei.....
   Ma abtineam sa nu rad.
   -Intr-o zi vine la ea o vrajitoare si ii promite ca o va transforma in om....
   Pana la urma am inchis ochii si am adormit.

   *
   Dimineata aveam o dispozitie buna.Am luat micul dejun cu familia in foisor.Tata a plecat la munca si mama a luat-o pe Louise la cumparaturi.Am ramas doar eu cu Alex,stand pe canapea,plictisiti.
   -Vrei sa jucam jocuri video?intreba el mai tarziu.
   Altceva nu aveam ce face asa ca am dat din cap.El a sarit entuziasmat si s-a dus sa caute un joc.
   Jucam NFS.Desigur ca el era mai bun ca mine,dar incercam si eu.Era amuzant.
   -Trebuie sa dai inainte si apoi frana,Chloe!
   -Tu esti baiatul aici,nu eu!am ras eu.Nu stiu sa fac...a...de astea!
   Si ne-am jucat jocuri video pana dupa amiaza,cand a venit mama si Louise si ne-au certat ca ne purtam ca niste copii.Hei!Eu inca sunt un copil!
   Oricum...Deja era timpul sa ies afara asa ca m-am dus sa ma schimb.
                               


   Am imbracat niste blugi scurti,un maieu colorat si o vesta gri larga.In picioare am incaltat niste sandale,parul l-am dat pe spate cu ajutorul unei bentite si mi-am mai pus si niste ochelari de soare,era totusi vara afara.
   Am iesit din casa mergand spre Starbucks Coffee,unde trebuia sa ma intalnesc cu Jason. 
                                 

   Am intrat inauntru si m-am asezat la o masa care avea canapea,ca sa il astept.Nu a durat mult ca isi facu aparitia,frumos ca intotdeauna.Isi trecu mana prin par,gest care il facea cand era emotionat sau nervos,am observat eu.Era entuziasmat de vreo ceva?Sau facea asa de fiecare data cand ma vedea?Ei bine uite ca imi pierd timpul degeaba.El a ajuns si s-a trantit pe canapea,langa mine.
   -Hei!i-am zis.
   El zambi si ma saruta.
   -Hei!
   Avea un zambet ce i se intindea pe toata fata.Era asa de dragut.
   -Ce doriti?a venit un chelner la noi.
   -Un frappuccino si..?
   -O ciocolata calda,am zis eu.
   Chelnerul pleca sa ne aduca comanda.
   -Serios?Sunt 30 de grade afara!rase Jason.
   -Si eu vreau ciocolata,fiindca o ador,am zis si l-am mangaiat cu degetul pe maxilar.
   Jason se incorda.Voia sa zica ceva dar veni chelnerul.
                                  
   -Multumim,i-am zis.
   -Acum flirtezi cu chelnerul sub nasul meu?ridica Jason o spranceana.
   -Ce spui acolo?Nu am facut nimic!
   -Da?Ia uite-te la el!arata spre o alta masa la care servea chelnerul.Acesta se uita drept la mine si imi facu cu ochiul.
   -Ha!Nu pot sa cred ca esti gelos!l-am acuzat.
   -Nu sunt...
   A vrut sa mai zica ceva dar l-am oprit eu cu un sarut.Putea fi asa de...iubit,cateodata.
                                

   *

   Ne-am asezat la unul din calculatoarele libere din cafenea si m-am jucat bubble trouble cu Jason,si apoi bomberman,unde m-a batut.Cred ca se mai juca si acum jocurile alea.Am ras pe seama lui dar nu s-a suparat.
   Am mai comandat niste cappuccino si niste fursecuri pentru mine.
   Ne-am dus inapoi pe canapea,la locul nostru si ne-am uitat la unul dintre cele 4 televizoare.Rula un episod in reluare din 'Gossip Girl'.Ii explicam lui Jason de ce Blair face ce face cu Chuck,fiindca el nu vazuse serialul,cand am auzit o voce cunoscuta salutandu-ne.
   In fata noastra erau Eric si Elizabeth.
   -Ce faceti?a intrebat ea zambitoare.
   -Bine,am zis la unison cu Jason.Pe aici.
   -Voi ce a-ti mai facut de ieri?am intrebat eu si ei doi au schimbat o privire.

   Eric.[Azi-noapte]

   -Pe bune?De ce ma lasi sa castig mereu?intreba Lizzie oprindu-se cu o mana sprijinita de un copac.
   Mi-am pus mainile in jurul ei si am tras-o spre mine.
   -Pentru ca te iubesc,i-am zis.
   -Da...si eu.Dar nu trebuie sa faci asta.
   Am oprit-o cu un sarut.
   Mereu facea asa,dar mie imi placea sa o las sa castige mereu cand ne intreceam.
   -Hai la vanatoare.Mi-e sete.
   Imi facu cu ochiul.
   -Ok,am inspirat aerul noptii.Asta e a mea,i-am zis si am fugit de langa ea intr-o secunda.
   -Oo!Tu nu ai facut asta!se planse ea fugind in spatele meu.
   -O sa-ti pastrez ceva!am ras eu si m-am dus spre locul de unde venea mirosul imbietor care provoca atata arzaciune in gatul meu.


Nota:Mi-ar placea ca fiecare care cititi ce scriu sa imi dati un comentariu.Poate capitolul acesta va place mai mult ca anteriorul.Acesta este ultimul din timpul verii,urmand sa postez cam cate unul pe saptamana in timpul scolii.Sper ca ma intelegeti.Hope you loke it!Law.