Capitolul 22

    Autor

   A trecut o zi intrega de cand Emma fusese rapita.Tatal ei anuntase deja politia,dar era in zadar,nu aveau nici o pista.Vor trebui sa o astepte sa dea un semn.Asta daca va putea.Ceea ce sigur nu se va intampla.Domnul Black facea tot posibilul sa-si gaseasca fiica.

    Christian Green era si el ingrijorat pentru Emma,chiar daca nu isi amintea ce putea ea sa faca si cum il ajutase.

   Acum este iarasi seara si Alec si Ivy au gasit in sfarsit ceva ce i-ar putea ajuta sa  gaseasca pe prietena lor.

   -Cum functioneaza vraja asta?intreba Alec uitandu-se in cartea veche de vraji.

   Ivy isi ridica privirea dintr-o alta carte prafuita ca sa-l priveasca pe blond.

   -E o vraja de gasire.Ne trebuie un lucru de-al ei,si cuvintele trebuie spuse corect,ca altfel ne duce in alta parte..

   -O incercam?Alec ridica o spranceana intrebator.

   -Da,la miezul noptii,ii raspunde ea.

   -Peste o ora,atunci?

   -Da.

   In timpul acestei discutii,Christian Green visa.Si nu un vis obisnuit.Se vedea pe el,intr-o clasa goala.Acolo mai era si tatal sau,si multi elevi dar nimeni nu parea ca-l observa pe el.SI apoi,in vis aparu Emma.Ea se uita direct in ochii lui.

   -Poti sa ma vezi?sopiti Chris inaintand spre ea.

   Emma trecu pe langa el spre banca sa fara sa-l bage in seama.

   -Nu ma ignora si tu.De ce toata lumea ma ignora?Ce se intampla?

    Clasa disparu si ramasera acum doar el cu Emma intr-o camera ce parea a fi a unei fete.

   -O sa te ajut,ii spuse fata sincer si Chris simti cum un zambet i se asterne pe buzele sale.

   Atunci,Chris se trezi,foarte confuz.

   -Cu ce ma ajuta?gandi el cu voce tare.

   Si-a dat seama ca el o cunostea pe Emma de dinainte.Nu stia cum,dar era sigur ca se cunoscusera.Dar ce se intamplase de uitase?Din cauza accidentului?Si de ce trebuia ca el sa plece cu tatal sau din oras?Aici traisera asa de bine...Atatea intrebari fara raspunsuri.

   -Stiu cine are raspunsurile,zise el iar cu voce tare.

   Se ridica si imbraca o pereche de blugi si un tricou si iesi din casa in liniste,nevrand sa-i trezeasca suspiciuni tatalui sau.

   Chris se lasa condus de picioarele sale care pareau ca stiu unde merg.In scurt timp,batea la o usa al unei case care i se parea vag cunoscuta.Ii raspunse chiar Ivy,prietena sa.

   -Christian!!facu ea uimita.Ce faci aici?

   Ivy avea noroc ca in seara asta nu era nimeni acasa in afara de ea si Alec care planuiau gasirea Emmei.

   -Trebuie sa vorbesc cu tine.

   Alec aparu langa Ivy si cei doi se privira lung.

   -Te cunosc?intreba Chris incruntandu-se.

   -Nu,zise Alec prompt.

   O imagine aparu in mintea lui Christian.Era el si Alec intr-un restaurant si la o masa erau Emma si Ivy.

   -Ce amator!spuse Chris din amintire.

   -Si tu ma vezi?intreba Alec uimit.

   -Nu,ma!Suntem amandoi fantome!!zise Chris si actualul Chris isi aminti totul.

   Atat ii trebuise.Un click,si totul se declansase.Amintirile i-au revenit una dupa alta.

    Si-o aminti pe Ivy cum zacea in flacari,facand acea vraja,atingerea Emmei pe mana sa de fantoma,si apoi vesnica durere.El...inviase din morti?Emma reusise.

   Ivy observa schimbarile de pe fata lui Chris si il intreba:

   -Esti bine?

   -Nu,spuse Chris coplesit.Pot sa intru?

    Vocea ii tremura.Ivy ii facu loc.

   Christian se aseza pe canapea,respirand sacadat.

   Emma chiar reusise.Era din nou viu acum.Dar unde era Emma acum?

   -Mi-am amintit totul,sopti el celor doi.

   -Totul?intreba Ivy nesigura.

   -Totul-totul?intreba si Alec.

   -Ca am fost mort,apoi inviat de catre Emma si ca tu esti vrajitoare si ca tu ai fost si tu o fantoma o vreme..Mdaa..

   -Oh..facu Ivy.

   -Ce aveti de gand sa faceti?ii intreba Chris.

   Vazuse cartea groasa si veche ce o tinea Alec in mana si isi daduse imediat seama ca cei doi planuisera ceva.

   -O sa fac o vraja de gasire.

   -Si asta ne va duce la ea,spuse Alec.

   -Ok,vin si eu cu voi.

   -Poftim?Tu te de abia te recuperezi dupa..

   -Ii datorez asta,spuse Chris si cei doi tacura.

   -Ok,uite cum facem.

   Ivy incepu sa-i explice ce vor face.

   In partea cealalta de oras,Emma se trezise deodata.Tipul plecase odata cu apusul undeva si ea ramase singura.Dar nu putea sa scape.Ii facuse rani pe maini si picioare si era slabita.Nu mai bause apa de o zi intreaga.

   In fata ei statea iar acea fata cu ochii albastrii.Iar curgea sange din ea si asta o infiora pe Emma.Inchise ochii,sperand sa nu o mai vada.Nu spusese nimic pana acum acea fetita,iar Emma nu stia ce voia.

   Emma deschise iar ochii si fetita era aproape de fata ei acum.Isi ridica mana fantomatica si o trecu prin obrazul Emmei,aceasta simtind o senzatie stranie.

   -O sa te ajut,spuse atunci fetita si cand Emma se uita in ochii ei vazu cat de hotarata era.

   Fetita se intoarse si pleca spre usa pe care pe care iesi si rapitorul.

   Sangele ramase doar ca niste pete uriase pe podea,si dupa un timp disparusera.Emma scanci de durere.Avea impresia ca avea o coasta rupta fiindca respira foarte greu.Si asta,si din cauza funiei care o tinea legata de acel scaun.Taieturile o usturau foarte rau si capul o durea mai rau ca niciodata.In plus,ii era si frig.

   Se tot intreba de ce i se intamplase asta ei.Rapitorul ii parea cunoscut,dar nu stia de unde sa-l ia.

   Emma inchise ochii si si-a impus sa adoarma.

   'Macar daca mor,sa mor dormind.'isi zise.

~

Hey!!!

Am reusit in sfarsit sa scriu ceva la FVM,dar nu e cine stie ce...Cred ca vor mai fi doua capitole + epilogul.Cine mai citeste,vreau sa stiu??