Am plecat!

Hey everyone!
Voiam sa va zic ca sunt plecata in urmatoarele 4 zile,la Alba-Iulia.Ma duc la un festival de dansuri folclorice(da,dansez:D)Deci cine e din Alba-Iulia ma gaseste pe acolo:))
O sa mai postez in timpul saptamanii urmatoare:)
Ah,si daca castig vreun concurs,ceva,sa anuntati si voi ca-s plecata.Va rog eu,ca nu o sa am acces la internet...:)
Plec acum ca trebuie sa-mi fac somnul de odihna,ca doar urmeaza nopti nedormite:))
Noapte buna!
~Law.

Cap 8:Not smart enough to understand her

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Capitolul 16

          Deci,scuze ca e cum e...Mai multe cuvinte gasiti la sfarsitul postarii.


          Emma

  Ma aflam in sala de asteptare a spitalului.Din nou.
  Mama lui Alec era aici de ieri,iar tatal sau trecuse si el pe aici.Acesta era general in armata si nu venea prea des acasa.Venise tocmai din Australia pentru ca sa-si vada fiul zacand pe un pat de spital.
  Alec nu dadea semne sa se trezeasca.Doctorul spusese ca trupul era acum sanatos,acum depindea de el daca se trezea sau nu.
  Eram ingrijorata.Ce faceam daca nu isi amintea ca il putusem vedea cat timp era fantoma?Daca isi amintea de viata lui anterioara si nu isi amintea de aventuriile ca fantoma?Eu cica eram iubita lui...
  In plus,Christian nu era de gasit.Unde tot disparea el?Ii spusesem ca o sa-l invii,fara sa ma gandesc...Daca nu voi gasi o vraja pentru asta?Va sta pe capul meu toata viata...Iar eu...imi voi plange de mila.
  -Doamna Northman?Fiul dumneavoastra s-a trezit!am auzit o voce zicand.
   Doctorul statea in fata noastra,iar doamna Northman il privea...cu acea privire de mama ce multumeste pentru ca a salvat viata fiului sau.Se ridica si se duse cu doctorul in salonul lui Alec.
  Dupa ceva timp,mama lui Alec se intoarse si zise:
  -Te cheama la el,zambi ea.
  Isi aminteste,atunci?am gandit bucuroasa.
  M-am ridicat imediat,scuturandu-mi putin picioarele,fiindca amortisera.Inainte sa intru in salon am simtit acea senzatie stranie cand era Chris prin apropiere si cand am intrat,Chris era chiar acolo!Iar Alec imi zambea.
  -Hei,ii zic eu,asezandu-ma pe un scaun.
  -Emma,zise el obosit.
  -Oh,deci iti amintesti de mine,am zambit la el.
  -Cum te-as putea uita?
  Imi atinse mana iar eu i-am strans-o.
  -A venit tatal tau,ii zic.
  -Serios?De abia astept sa il vad.
  Puteam sa-i vad fericirea in ochi asa ca zambetul mi se mari.
  -Si...zise el dupa un timp,daca tot suntem iubiti,ce-ai zice sa ne cunoastem mai bine?
  Si asta am facut tot restul zilei.A fost ciudat sa vorbesc cu el la inceput,dar m-am obisnuit.E un tip de treaba.Undeva,in mijlocul unei conversatii,Christian pleca.

  ~~~


  Ivy

  Am tras deodata cartea groasa din biblioteca si aceasta era sa ma darame de pe scara,din cauza greutatii ei.Am coborit de pe scara si am mers la o masa mai izolata chiar daca biblioteca era cam goala la ora asta.
  'Despre vrajitori si vraji' era titlul cartii.Ma gandeam ca avea sa ma ajute.Poate gaseam ceva in legatura cu vraja pentru Chris.
  Nu am cunoscut-o eu demult pe Emma dar simt deja ca trebuie sa fac orice sacrificiu pentru ca ea sa fie fericita.In plus,fusesem un timp prietena cu Chris si imi era dor de el.
  Am deschis cartea si praf se ridica cand am suflat spre ea.Am tusit si am dat la cuprins.Era impartita pe capitole.La inceput,putina istorie,ce nu prea ma interesa acum,apoi vraji.Tot soiul de vraji.De la vraji de memorie la vraji de iubire si tot asa.Vraji corporale cautam eu.
  La una scria asa:
  'Nu poti readuce pe cineva la viata daca acesta e mort deja.Si chiar daca e fantoma,iti trebuie puterea a sute de vrajitori laolalta.
  O astfel de vraja te-ar putea omori doar daca ai spune primele cuvinte.'
    De unde fac eu rost de putere?Singura nu ma puteam descurca.Dar daca Emma avea acea putere si nu stia de ea?Adica trebuie sa fie un motiv pentru care Chris a mers la ea,in afara de faptul ca mama ei a fost vanatoare de fantome.
  Cum as putea sa aflu?
  Si sa spunem ca amandoua putem sa facem vraja.Dar cum ia forma corpul lui Chris?Adica doar a fost inmormantat...?O Doamne!Mormantul sau!Acolo trebuie sa facem vraja ca sa mearga.Asta voia sa spuna mama Emmei in visul ei...Trebuie sa incercam...Trebuie sa o sun pe Emma...


N.A:Au trecut doua saptamani de cand am postat celalalt capitol si cred si eu ca aveati asteptari cu acest capitol...Dar pur si simplu nu am putut.Probabil nu ma mai atrage asa mult ca la inceput...Dar am sa o sfarsesc totusi...Pentru cei care mai citesc...
       Prostiile de mai sus nici nu ar trebui sa se numeasca 'capitol'...dar ce sa-i faci...
       Am vrut sa postez azi ca sa va dau cadou de ziua mea de nume;))Mda,ma cheama si Giorgiana.(si da,e cu 'i',ciudat,nu?)
       S-ar putea,dar nu promit,ca maine sa postez la una din celelalte doua povesti,dar nu e sigur...
       Gata,va las...
       Si va rog,dati si voi un comentariu,in legatura cu povestea..ce credeti despre ea...Sa stiu si eu...
       See yaa!:*

Concurs5

Buna!!
Blogul Ratacitori in lumea cartilor organizeaza un concurs aniversar cu ocazia implinirii a sase luni de existenta!Va invit sa dati click fiindca sunt niste premii grozave de castigat:

1.Seria 'Micutele Mincinoase' de Sara Shepard.

2.Seria 'Jocurile Foamei' de Suzanne Collins(hardcover).

3.Cartea 'Umbra noptii' de Andrea Cremer.

Leapsa

Buna noapte,dragi cititori:)
Acum am venit de la Inviere si am intrat si internet repede:))
In continuare,o leapsa minunata de Paste de la Adriana si fetele de pe Walking on letters


1.Un banc cu iepurasul.


Un iepuraş la Aprozar.
- Daţi-mi un litru de morcovi!
- Vrei să spui 1 kg.
- Nu, eu vreau un litru!
- Ori nu eşti normal, ori vrei să-ţi baţi joc de mine! Nu ceri corect, nu te servesc!
A doua zi la fel a treia zi la fel... a cincea zi:
- Daţi-mi un kilogram de morcovi!
- Ei, zise vânătoarea fericită, vezi că poţi? Sticlă ai?...


2.Eu am o traditie in familie de Paste, fiecare isi alege cate un ou pe care il ciocneste, iar daca nu se sparge, il pastreaza si mai da cioc cu el. Astfel, la final, ramane un singur ou invingator. E un fel de concurs. Voi ati facut asta vreodata.


Da,cand eram mai mica si imi placea tare mult cand castigam:))
Dar acum fac asta mai rar;;)


3.Mie nu prea imi plac ouale, dau cioc, le sparg, si le las sa le manance altcineva. Voi mancati toate ouale pe care le ciocniti?


Cand mi-e foame le mananc,cand nu,nu:))Il pun pe tata.


4.La noi e traditia sa iti cumperi haine noi pe care sa le imbraci in prima zi de Paste. Altii au adoptat traditia cu daruirea cadourilor de iepuras. Voi pe care din ele o tineti?


In prima zi de Paste,dimineata,mama pune un ou rosu intr-un vas cu apa si pune niste bani acolo..si fiecare ne spalam pe fata cu apa de acolo...Mai nou ne lasa si bancnote pe langa:))


5. Mergeti sa luati lumina in noaptea de Inviere?


Da,tocmai de acolo am venit..
Merg in fiecare an.


6.Eu anul asta am impartit: stau in noaptea de Inviere cu prietenii si in ziua de Paste cu familia. Voi cu cine va petreceti sarbatorile?


Stau si cu prietenii si cu familia.


Sa o preia cine o vrea!
Paste fericit tuturor!:*

Concurs4

Hei all!!
Concurs super pe Walking on letters.Nu ratati sansa de a castiga carti!!
Premiile:

Dati click pe banner-ul din dreapta!:)

Cap 7:Let's play a game

            Chace
            [1760]
  
   -Haide,Westwick.E chiar in fata!tipa din fata mea Stefan.
   -Ia-ma usor!Sunt incepator,ii zic eu ajungandu-l in cele din urma.
   Am ramas inmarmurit la privelistea din fata mea,unde se intindea o vale larga,inchisa alocuri de cioturi inalte de munti,acoperiti la varfuri de zapada.Jos,la sute de metri departare,puteam vedea o padure deasa,de pini,iar,si mai jos,pe dealuri,erau campuri pline de flori multicolore ce suflau parca viata...Muntii dadeau un aer rece peisajului,ca si cum l-ar distruge imediat.
   -Ei..ti-am zis ca Romania e frumoasa,zise Stefan de langa mine.
   -Da,asa e.
     Stefan venise dimineata la mine si ma invitase la aceasta mica plimbare,ce s-a dovedit a fi o fuga uimitoare printre copaci,urcat pe stanci si altele.
   -Dar stii ce e mai bun in Romania?intreba Stefan uitandu-se cu un zambet pe fata in departare.
   -Ce anume?
   -Ursii,zambetul i se largi spunand asta.Vino cu mine,Chace.
   Stefan sari in gol,spre valea imensa,desfacandu-si mainile,la un vultur in cadere.Fara sa ma gandesc,am facut la fel.Senzatia era uimitoare.Nu imi era frica sa ma lovesc de ceva-acum eram invincibil.Nemuritor.
   Pamantul se apropia din ce in ce mai mult,si l-am vazut pe Stefan aterizand gratios pe campie,apoi ridicandu-se,silueta sa fiind ca o statuie.Eu l-am urmat 5 secunde mai tarziu.Am aterizat pe picioare,la fel ca el,dar eu am mai facut cateva tumbe,fiindca nu aveam prea mult control pe noul monstru ce eram.Stefan rase de mine.
   -Acum mergem spre pesteri.De abia astept sa te vad cum ii rezisti unui urs,rase el.
   'Si eu de abia astept'am gandit eu.
   Alergand,printre copaci,l-am intrebat pe Stefan:
   -De cand esti vampir?
   Surprins,el rase.
   -De cand??Pustiule,eu sunt de cand a fost faurita lumea...Am peste doua mii de ani...Ti-as putea fi...Dumnezeu!rase el la urma.
    Am ras si eu la asta.
   -De cand il cunosti pe Peter?
   -De mult timp...E un vampir de treaba,sa stii.Te-a si transformat...el nu prea transforma oamenii,sa stii.
   -De ce?
   -De unde sa stiu?Omul e un mister nedeslusit...
   Am tacut in timp ce urcam niste stanci,fara sa obosim deloc,desigur.Stefan imi facu semn sa tac si merse inaintea mea,spre intrarea unei pesteri.
   -Sa te las pe tine primul?se intreba el mai mult pe sine.
   Am mers inaintea lui.Trebuia sa-i demonstrez ca nu mi-e frica de ursi.Ca sunt un vampir adevarat...
   Si chiar inainte de a intra in pestera,ceva sari pe mine,doborandu-ma.De undeva,Stefan rase.Deasupra mea,se zbatea o felina,ce ma ataca cu ghearele ei.O puma.In Romania?Nu credeam ca 0 sa intalnesc aici...
   Felina ma musca zdravan de umar si eu m-am abtinut sa nu tip.Doar nu ma durea deloc.Am auzit un mormait,de urs,si am vazut cu coada ochiului cum Stefan se lupta cu un urs.Asta ma facu sa actionez si eu.Am apucat felina de un picior,luand-o de pe mine,si pozitionandu-ma pe ea,pregatit sa ma hranesc.Se zbatea,saraca,dar nu avea nici o sansa impotriva unui vampir.Apuca sa-mi zgarie fata,inainte ca eu sa-mi infig dintii in gatul ei.Nu era la fel ca sangele de oameni,dar era pe aproape.
   Cand am terminat,m-am ridicat si am observat ca Stefan ma privea amuzat,asezat pe un urs mort.
   -Tie iti trebuie exercitiu,zise el.
   Am incuviintat uitandu-ma la hainele mele.Erau murdare,pline de sange si rupte de la ghearele felinei.
   -Hai sa mergem la castel,ii zic eu.
   -Ti-e dor deja de amica ta?
   -Poftim?
   -Haide,stiu ca o simpatizezi.Se vede in ochii tai.Totusi,ea...e cam ciudata.
   -Se poate...
   Am coborat stancile facand salturi uriase,apoi am luat drumul spre castel.

   *

   Cand am ajuns la castel,vampirii erau asezati in jurul unei mese,ce era plina de hartii,ce de fapt erau harti,probabil ale tarii.
   Eu cu Stefan oprisem la un rau,unde m-am curatat,si acum aveam hainele putin ude,asa ca m-am furisat in camera mea.Cand m-am intors,Vladimir tocmai ii explica ceva lui Peter.
   -Acum o luna,au venit Volturii aici la noi.Au vrut sa ne ia pe amandoi,dar noi desigur ca am refuzat.De mult timp ne au in vizor ei...Dar noi ii vrem morti.Cine nu ii vrea?
   -Abuzeaza de puterea lor...zise Stefan.Sunt nemilosi,isi omoara fratii.Noi n-am face niciodata asa ceva.
   -Atunci..de ce exista?intreb eu atragand atentia asupra mea.
   -Sunt prea multi.Au puteri ciudate...
   Discutia continua dar eu nu am mai vorbit.Ma uitam la Amelie,ce era asezata in fata mea.Astazi era imbracata cu o rochie noua,primita de la vampirii romani,probabil.Rochia era voluptoasa,de culoarea cerului,pe alocuri fiind cusute flori mari si albe.Arata perfect pe pielea ei alba!Parul ei lung,era cret si in ochii ei puteai sa te pierzi usor.Asa cum o fac eu acum.
   Ea imi zambi si se ridica dintr-odata.
   -Hai sa-ti arat ceva,Chace,imi zice ea.
   M-am ridicat imediat,nepasandu-mi de ceilalti.Sa creada ce o vrea.
   Amelie iesi din camera si apoi din castel,eu urmand-o.Merse spre unul dintre turnurile castelului si deschise o usa,ce ducea spre varful acestuia.
   -Ce e acolo sus?o intreb eu.
   -O sa vezi.
   Ea imi facu cu ochiul si intra pe usa.Am urmat-o,urcand scarile,ce duceau spre varful turnului,in aer liber.Amelie statea sprijinita de zidul de un metru,uitandu-se imprejur.M-am dus langa ea,imitandu-i pozitia.
   -Uite-te acolo,zise ea aratand cu degetul spre un loc din padure.Un luminis.
   Acolo,sute de pasari zburau,cantandu-si fericirea.Am zambit la ele.Mereu mi-am dorit sa fiu ca ele.
   -Ce zburdalnice mai sunt,zic eu vazand ca o randunica zbura in cercuri mici.
   -Cand eram mica,imi placea sa alerg dupa ele,rase Amelie,amintindu-si.
   -Acum ce te opreste sa o faci?o intreb.
   -Aa,facu e aganditoare.Nimic.
   -Haide!
   Intr-o secunda,o apuc de mana si o trag intr-o saritura spre pamant.Ea rase,strangandu-ma tare de mana.Am fugit spre luminis si pasarile la fel.Dar noi eram mai rapide decat ele.Am prins o randunica in mana si am mers spre Amelie.
   -Mersi,zise ea cand i-am dat-o.
    Ea zambi si ii dadu drumul.Se intoarse spre mine.
   -Esti asa dragut.
    Imi atinse mana,provocandu-mi un pic de placere.
   -Tu esti mai draguta,ii zic eu patetic.
   Zambetul i se largi si se ridica pe varfuri.

   -Stii ce vreau acum?intreba cu o privire smechera.
   -Ce anume?ii fac jocul zambindu-i stramb.
   -Asta,zise ea si in secunda urmatoare buzele sale fine le atinsera pe ale mele.

   Am prins-o de talie,ca sa fie mai aproape de mine si am adancit sarutul.Era minunat.Ea era minunata.


V-a placut?Lasati si un comentariu,va rog!!:)