J.N.5:Am I a killer?

           Chace


   Dimineata,am avut impulsul de a ma duce sa ma spal pe fata,cum faceam dupa fiecare somn.Dar acum nu dormisem deloc,fiindca n-aveam nevoie de odihna.
   Totusi,mi-am schimbat hainele,pregatit de o noua iesire.Am coborat in salon si nu era nimeni.Am auzit niste zgomote in bucatarie si m-am dus acolo.Mare greseala.
   Acolo era Mary,punand niste vase intr-o geanta.Am facut greseala de a inspira adanc si ea ma auzi si scapa o farfurie cand ma vazu.Se uita uimita si speriata la mine si eu ii auzeam inima batand furtunos 'Bum,Bum,Bum',parca spunand 'Vino,Vino,Vino!'
   -Mary,am spus printre dinti.Ce faci aici?
   Ea tremura vizibil si spuse incet:
   -Domnul Lockwood pleaca...Toti plecati.Plec si eu la mine acasa,domnule.
   Am dat din cap intelegator,straduindu-ma sa nu gust din mirosul imbietor.M-am miscat si Mary impietri in fata mea,in timp ce eu ii ridicam farfuria,acum ciobita.I-am dat-o fara sa o ating si acea apropiere ma facu aproape sa-mi pierd controlul.Dar nu am atacat-o.Mi-am muscat buza inferioara si m-am dat cativa pasi inapoi izbindu-ma de cineva.M-am intors pe calcaie si am vazut-o pe Amelie,zambind.Intinse mana,punand-o pe umarul meu si zise:
   -Esti asa de...mm...Om.Vad ca te controlezi destul de bine.
   Se uita dupa mine la Mary,ce inca statea inmarmurita si zise:
   -Poti sa pleci.Vom trimite un plic cu leafa ta.Hai,fugi.
   M-am uitat la parul zglobiu al femeii vampir ce dadea ordine.Parea asa de matasos invat voiam sa-mi petrec restul vietii jucandu-ma cu degetele in el.Mi-am controlat impulsul de a-l atinge.
   Am auzit cum Mary si-a ridicat geanta si cum a inchis usa in urma ei.
   -Asa,acum e bine.
   Amelie se uita cu ochii sai de visina in ai mei si zambetul i se mari.
   -Sunt asa bucuroasa ca mergem in Romania!Tu nu?
   Ma lua de mana si ma trase mai aproape de ea.
   -E un loc nou.Cand mai mergem la vanatoare?
   -In noaptea asta.O sa vezi ce frumos va fi.Este si luna plina!
   In timp ce vorbea,uitandu-se in sus la mine,ochii ii straluceau straniu.
   -Si al noptii aer..si vantul prin par trecand...si mirosul sangelui...ah,ce sete imi e!
   -Dar de unde stii ca-i frumos?
   -Peter m-a luat cu el.Da,stiu ce crezi.Eram om si el vana.Dar el e asa de batran!A fost uimitor!Hai,vino la o plimbare cu mine!
   Ma lua de brat,tinandu-se aproape de mine si am iesit afara,in gradina ce arata ca un mic parc.Acum puteam sa vad mai bine imprejurimile.Conacul se afla intre doua dealuri si in cea mai mare parte,era inconjurat protector de padure.In departare,se vedea un drum,dar nu era nici o miscare pe el.
   Parcul era mare si ajungea pana la padure.Era plin de flori si copaci tineri,iar mirosul era imbietor.
   -Nu-i grozav sa auzi si sa vezi totul?intreba Amelie respirand.
   S-a desprins de mine si incepu sa fuga la vale,cu mainile in aer,la fel ca un copil mic.
   Eu m-am aplecat sa culeg o margareta,apoi am fugit spre Amelie,ce se asezase pe iarba,intre o mare de flori multicolore.
   M-am asezat langa ea si i-am intins floarea.Ea o lua si o examina.
   -Nu-mi place,se stramba ea.
   Imi dadu floarea inapoi.
   -De ce?am intrebat lasand floarea in iarba.
   -E prea simpla.Pura...Mai degraba o vesnicuta,sa o tin langa mine pentru toata viata.
   Am tacut,lasandu-ma pe spate.Era greu s-o multumesti pe Amelie.
   Ea ofta si se aseza pe pieptul meu.Soarele iesi de dupa cei cativa nori si ne transforma pielea in mii de cristale.M-am uitat la ea.Era asa de frumoasa!
   Nu m-am putut abtine si i-am atins usor obrazul cu mana dreapta.Ea zambi si se intoarse sa ma priveasca,atingandu-ma si ea la fel.Intr-o singura secunda,se intinse si ma saruta suav pe obraz si apoi se ridica.
   -Ne vedem diseara,zise in timp ce alerga vesela spre conac.
   Am ramas acolo un timp,apoi m-am ridicat inca socat de ce se intamplase.Amelie chiar ma palcea.Asta era clar din faptul ca voia sa fiu vampir.Dar sa se afiseze asa?Era tipic ei..Si nici ca ma supara vreun pic.
   Am inceput sa ma plimb,intrand in padure.

   Calcam pe frunze uscate,probabil de anul treuct si acestea fosneau zgomotos.Peste tot erau crengi rupte si eu am inceput sa vad detaliile:langa un copac isi facuse azi noapte culcus o vulpe,pe altul erau urme de gheare de urs,iarba era mulsa pe alocuri,semn ca mancasera caprioarele de acolo,si tot asa.
   M-am asezat la umbra unui copac si m-am uitat in jur.
   Nu stiu cat timp am stat asa,cu ochii inchisi si meditand,dar stiu ca am simtit cand soarele se pregatea sa apuna.
   -Ce faci aici?
   Am tresarit si am deschis ochii ca s-o vad pe Amelie catarata intr-un copac,schimbata intr-un costum tare ciudat,ca de barbat.Avea pantaloni negri stramti pe picioarele ei frumoase si in partea de sus o camasa lunga si cu maneci de culoarea pamantului ud,ce era legata la brau cu o mica sfoara.Arata chiar dragut.
   -Iti place imbracamintea mea?intreba ea vazand ca ma holbez.
   Sari din copac ca o felina si veni spre mine,facnd o pirueta.
   -E...interesanta.
   -Stiu.Adica..M-am plictisit de rochiile mele grele.Asa ca i-am zis lui Mary,care se pricepe la de astea,sa-mi faca haine de brabat pe masura mea.Si uite asta a iesit,zambi ea.
   -Iti sta bine.
   -Stiu,zise ea.Mergem undeva sa ucidem?
   -Hai.
   M-am ridicat si ea incepu sa fuga.Eu m-am luat dupa ea,simtindu-i aroma dulce,specifica vampirilor.
   -Hai sa vanam un urs,i-am propus eu.
   -Nuuuu!am auzit-o zicand.Mmm ce miros!Nu simti?
   Se parea ca mereu uitam sa fiu atent la ce era in jur,cand era ea langa mine.
   Am inspirat si am simtit un miros delicios venind dintr-o parte a padurii.Mi-am grabit picioarele si am simtit-o pe Amelie oprind mai in fata.
   Un tipat sparse linistea serii si eu am ajuns unde era Amelie si inca o femeie.
   Amelie tocmai o tranti la pamant si o rani mai rau,suptand cu nesat din gatul fetei.M-am apropiat din cauza sangelui ce siroia di nrana deshcisa si am vazut fata speriata a lui Catherine,fata cu ochii albastri din biblioteca.
   -N-o omori!am zis fara sa vreau.
   Am ingenuncheat langa cele doua.Intre timp,Catherine se opri din tipat privind mirata la mine,in timp ce lacrimi siroiau pe obrajii ei.
   -Ah!zise Amelie intorcandu-se.Vrei s-o faci tu?Esti invitatul meu!
   -Poftim?Dar ea e...
   -Nevinovata?Da.Dar e si hrana ta.Si tu ucizi ca sa mananci.
   -Dar...
   -Haide...nu-mi spune ca nu vrei.Ochii tai sunt negri aucm-asta inseamna sete.
      Amelie atinse rana fetei cu degetul aratator si cel din mijloc si le duse la gura,facandu-mi si mai mult pofta de sangele fetei.Ah!Ce puteam face?Setea ma dobora.Monstrul iesea la iveala.
   'Imi pare rau',mi-am zis in gand sperand inutil ca ea sa ma auda.Catherine plangea.

    M-am uitat in ochii albastri si puri ai fetei care aveau sa vada lumina zilei pentru ultima data.Nu am stat sa ma mai gandesc.Mi-am infipt dintii in ea,hranindu-ma.Nu,nu puteam sa nu fiu un vampir.
     Cand am terminat,Amelie ma privi mandra.
   -Asa te vreau,zise ea si fugi inapoi spre conac.
   Am lasat corpul fetei pe pamant,fara nici o parere de rau,si am fugit dupa ea.De ce aveam impresia ca aveam sa-mi petrec si restul eternitatii fugind dupa ea?
   'Poate fiindca asa va fi?'
   O,Dumnezeule.Catherine.O omorasem pe Catherine,cea cu ochii albastri,asa de frumosi..si acum asa de fara viata.
   Ce fel de monstru am devenit?
   Am plecat din acel loc,lasand in urma o inima zbatandu-se pentru viata.Avea sa moara.Dar nu voiam sa fiu eu cel care ii aude ultima rasuflare si ultima bataie de inima.
   In schimb,am fugit dupa Amelie,femeia vampir ce imi placea si imi displacea in acelasi timp.

     V-a placut?

     Spuneti-mi ce credeti,de ar fi de bine ori de rau..omul are nevoie de critica!;;)

     [Law]

Leapsa

    Buna!Am primit si eu leapsa de la fetele de pe http://walking-on-letters.blogspot.com/
    So,there is:

    1. Daca vi s-ar propune sa va scrieti biografia, carui scriitor i-ati incredinta sarcina aceasta?
     Umm..Jane Austen!Daca ar mai exista.

    2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?

     Fiindca cu scrisul ei fabulos mi-ar face si mie viata mai interesanta:)

    3. Este sfarsitul lumii. Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o « urma» a umanitatii?

    Mi-as pune toata biblioteca daca as putea...Dar asa as pune doar cele douac arti din seria 'Dispozitive Infernale' de Cassandra Clare.O iubesc pe tipa asta:X

   4. Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte?

    As raspunde la scoala,pe sub banca,cand profesorul preda,dar nu prea relaxant...Dar intr-o zi de vara,stand la umbra unui copac merge.:D

   5. Dacă ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman, care ar fi acesta?

   Am urat eu cateva personaje,dar fara ele s-ar cam schimba totul...

   6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

    -

   7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ? 

   Muultiii,daca vreau neaparat cartea.Cartile ma fac cam...nebuna:))

    8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut, ce scriitor ati vrea sa intalniti ? 

    Um,Jane Austen.

     9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ? 

     'Tipo,esti prea tare!!!'

    10. Descrieti biblioteca visurilor voastre. 

      Sa fie mare!Cu rafturi lungi si loc,ca cartile sa se vada fiecare in parte.:X

      Si sa fie pe acolo un fotoliu foarte confortabil si o masuta unde sa pun cafeaua...in timp ce citesc.Ah,ce vise.

      Gen asta:

 

Leapsa merge mai departe la:

LostInDreams

Stephany[chiar de ai mai primit:))]

Nyx

Toti anonimii de pe aici si toti ce vad postarea!:)

Pa,pa!:)

Capitolul 13

          Emma  


Tata se afla la biroul sau si,asezat pe un scaun,langa el,se afla profesorul meu,tatal lui Chris-Domnul Green.Si radea.Ramasesem blocata in pragul usii dar mi-am dres vocea,spunand un 'Buna seara!'
Amandoi barbatii tresarisera,ridicandu-si fiecare ochii de la hartiile la care se uitau.
-Buna,scumpo!ma saluta tata.
-Buna,Emma,ma saluta si profesorul,uitandu-se ciudat la mine.
-Ce se intampla?zic eu,reusind sa ma misc si sa ma asez pe pat.
Amandoi tacura si eu am auzit vocea repezita a lui Chris,spunand:
-I-a spus!Te crede nebuna!Oare ce face acum?Comploteaza ceva?Sau ce..
Voiam sa-i spun sa taca odata,dar a tacut singur,cand tatal sau se incruntasi zise:
-E aici?Simt ceva ciudat.
-Cine sa fie aici?am intrebat prosteste.
Tata se uit la mine si eu mi-am dat seama ca i-a zis.
-Chiar credeti?intreb eu.
-Ma bazam pe asta,chicoti el.Il vei aduce inapoi?
-Nu stiu cum inca...
-Ma aude acum?intreba el uitandu-se prin camera de parca s-ar astepta sa-l vada.
-Da.
Chris se duse langa tatal sau si ii atinse usor obrazul.El nu simtitse nimic.
-Spune-i ca-mi pare rau ca am murit.Ca l-am lasat singur.
-Ii pare rau ca v-a lasat singur,repet eu.
-Dar nu m-ai lasat!Nu m-ai lasat deloc,Chris!zise el uitandu-se in camera ca un orb incercand sa vada ceva.Te-am avut mereu langa mine.Aici,zise punand mana pe inima.
-Mda,si eu.
Mi-am dat ochii peste cap la lipsa de sentimentalisme a lui Chris.
-Bine,Green,zise tata dupa un moment de tacere.Ne vedem maine?
-Bine...Noapte buna tuturor.
Dupa ce domnul Green pleca,m-am dus in bucatarie sa mananc ceva si tata si Chris ma urmara.
-Stii draga,nu e nevoie sa faci asta..Pot sa-i spun ca nu poti...n-ai puterea...
-Nu,tata!Il voi ajuta pe Chris.Voi face tot ce pot!
-Mersi,draga,zise Chris zambind.
Tata se ridica si ma saruta pe frunte.
-Bine..Boapte buna,scumpo.
-Noapte buna.
Dupa ce pleca,Chris ii ocupa locul si zise,cu un zambet cuceritor pe buze,ce-i ajungea si la ochi:
-Stii,cand voi fi in viata,vom merge undeva impreuna undeva.
M-am inecat cu paine si am tusit.
-Si ce te face sa crezi ca voi accepta?ii zic eu zambind(si sperand ca nu aveam mancare printre dinti).
-Asta-i clar,dadu el din umeri,facandu-ma sa ma uit la muschii bine formati de pe brate.Ma placi.
-Si asta de unde o mai stii?Au fantomele puteri despre care nu stiu?
-Au ele...Dar vad in ochii tai,zise apropiindu-se de mine.
-Ah,uite.Vad o luminita in ochii tai.Asta inseamna ca ma placi?am pufnit eu uitandu-ma la el sub gene.
El doar isi dadu ochii peste cap.
M-am ridicat de la masa,si m-am dus in camera,urmata,normal,de fantoma.
In timp ce eu ma schimbam in baie,Chris ramase pe pat,asteptandu-ma.
-Tu chiar n-ai ce face noaptea?Doar stai aici?intreb eu stingand lumina si bagandu-ma in pat.
-Nu.Imi place sa-ti veghez somnul.
-Mmm...
M-am intors cu spatele la el si am adormit in putin timp.Si visam.Eram intr-un loc verde si unde era multa lumina.Am mers putin si am recunoscut privelistea.Eram in New York din nou,in Central Park.Am inceput sa ma plimb,fara sa stiu de ce,si,dupa un timp,am vazut o silueta stand in fata mea.
-Mama?am intrebat recunoscand-o.
Ea se apropie de mine si-si puse o mana pe obrazul meu,uitandu-se la mine cu dragoste.
-Scumpa mea Emma,nu am vrut sa te parasesc.
-Nu e vina ta!m-am repezit sa zic.
-Te iubesc.Si pe tatal tau....
Mama incepea sa dispara si eu am zis aproape tipand:
-Mama,dispari!Cum ai ajuns aici?
-Nu stiu.Dar fii atenta,scumpo.Trebuie sa-l invii pe Christian.
-Dar cum??Zi-mi cum!
-Vrajitoare ai...cu o atingere a ta si.....vorbe,zise ea eu vazand-o din ce in ce mai putin.
-Ce vorbe?
-O vraja..la...
-Unde?zic eu tinand-o de mainile invizibile,dar deja disparu de tot.
-Nuuu!am tipat eu si m-am trezit deodata in patul meu,auzind trei voci tipand numele meu.
-Emma!Emma!Emma!
Tata statea pe pat,tinandu-ma de umeri,Chris statea pe alta parte,privindu-ma crispat si mai era si Alec,pe langa tata.
-Ce-i?Ce-i?am tipat eu ridicandu-ma.
-Ai avut un cosmar,scumpo.Tipai niste cuvinte ciudate.
-Ce?Ce cosmar?am intrebat eu.
-Tipai ceva de genul:'Herr,theerge vardaa mineeh,obliokoo...si tot asa,zise Chris prostindu-se.
-Nu a fost un cosmar,i-am zis tatalui meu.Am visat-o pe mama.
I-am povestit visul si dupa ce-mi zise niste vorbe de alea parintesti,pleca.Si am ramas cu doi baieti frumosi in camera mea.Ah,m-am nenorocit.Nu trecu mult si Chris,asezat aproape de mine,zise:
-Deci iti trebuie o vrajitoare,o vraja si...?
-Pe mine.Trebuie sa te tin de mana sau ceva de genul.
-Dar unde?
-N-a apucat sa-mi spuna.
-Poate acasa la el?se baga Alec in discutie.
-Mm...incercam.Dar trebuie sa gaseasca Ivy o vraja.Dar cu mea nu stia pana zilele astea ca e vrajitoare...
-Dar cuvintele ce le-ai tipat?Erau...Ca o vraja.
-Dar nu le mai stiu!
-Dar...
-Of da lasati-ma ca vreau sa dorm!Cat e ceasul?
-6.
-Cee?Am scoala,sunteti nebuni?
-Nu te du.
-Off,am oftat punandu-mi fata in perna.
-Da..Hai Alec ca vecina de la 2 face dus pe la ora asta...
-Ce face??Perversilor!Fantome proaste!
Alec si Chris chicotira in timp ce iesira printr-un perete.Chiar aveau de gand sa priveasca o femeie dezbracata?Oh..Si daca Chris a tras cu ochiul si la mine?O Doamne!Sper ca nu.
Si ce-a fost cu toata vorbaria despre chestia sa mergem undeva?Te pomenesti ca chiar ma place si el...Oare ce va fi?Eu si cu o fantoma la intalnire..O noapte romantica..Sa doresc sa-l ating mereu...Ce-i in capul meu?De ce nu mai dorm o ora?Trebuie sa stea el mereu in gandurile mele!El si frumusetea lui idioata...
Deodata,o sonerie sparse linistea.Alarma.Deja e 7?
M-am ridicat ametita in fund si am vazut cum o fantoma batrana trecea incet prin fata patului meu.Ce mod bun prin a-ti incepe ziua!
Mi-am facut igiena de dimineata si apoi mi-am ales hainele.O pereche de blugi albastri,o bluza gri,o geaca de piele si impreuna cu geanta maro si cizmele de toamna de aceeasi culoare.

Mi-am lasat parul liber si am iesit pe hol,ducandu-ma spre bucatarie.Acolo era tata,pregatindu-si o cafea.
-Cum ai dormit,scumpo?
-Eh,n-am mai dormit...Vreau si eu cafea.
Dupa ce am terminat de baut cafeaua in liniste,am iesit din casa si am luat un taxi spre scoala.Nu prea aveam eu chef sa caut autobuzul numarul nu-stiu-cat sa ma duca.
Odata ajunsa acolo,am intalnit-o pe Ivt pe afara.
-Hei!Ce mai fac fantomele?
-Shsh!Se uita la un show,ceva,am ras eu.
-Oh,zise ea cand se suna.Am test la engleza..
-Deja?
Mda..E o idioata profa...Hai,ne vedem la masa!
-Ok.Succes!
Am pornit spre clasa mea de biologie,cand Alec aparu in fata mea.
-Auzi!Mi-au gasit un rinichi.Ma opereaza azi!
'Oh,bravo!Si n-ar trebui sa dispari sau ceva..?'
-Vii la spital la 15?
Am dat din cap in semn ca da.

   ***

    N.A:
    Buna,dragi cititori!Sper ca v-ati bucurat de acest capitol...Lasati si o parere,ceva:D
    P.S:Numai LostInDreams citeste?:(:(Fiindca doar ea comenteaza in ultima vreme..(app,mersi:*)

Meet my favorite book

     Nu stiu daca va intereseaza postarea asta dar eu tot o fac..asa...pentru fericirea mea:))
     Am terminat ieri o carte uimitoare-Printul Mecanic,de Cassandra Clare,din seria Dispozitive Infernale.Citisem inainte si celelalte carti ale autoarei(Instrumente Mortale)si mie doar ce mi-a revenit nebunia...Si am cautat videoclipuri,ca sa ma delectez si eu..si am decis sa va arat si voua!:D

   

                                                       [this one shows friendship:)]

                                                     [this one shows a love letter:X]

                                                       

                                                     love,love,love!


      Eu m-am indragostit de aceasta serie si va invit sa le cititi si voi[Sunt de la editura Leda]
      Sincer,acum ca am vazut unele replici ale personajelor in engleza,si stiu cum au fost in romana...Am zis 'Tot mai bine e in engleza'...Parca suna mai bine:)
      Anyway,probabil credeti ca sunt plictisitoare..dar n-am ce va face:))
      Va las cateva citate din carte,in engleza[zic ca suna mai bine]:


     “Will has always been the brighter burning star, the one to catch attention — but Jem is a steady flame, unwavering and honest. He could make you happy.” 


     “But you hate poetry! 
       Yes, but you make me want to write it.”


      “Our souls are knit. We are one person, James.” 
  
       “If no one cares for you at all, do you even really exist?” 


       Bine,acum am terminat!Sa aveti o seara placuta!Ma duc sa ma delectez cu Romanii au talent!


      P.S:Capitolul 13 din Fantoma visurilor mele e gata.Il postez maine,probabil.:*


     ~Law.


   

Chapter 1:Goodbye,old friends

        Din perspectiva autorului

In lumea Ingerilor,Vivian are aproape 50 de ani,chiar de arata de 18-19.E frumoasa,cum sunt toti ingerii de altfel.E inalta,e blonda si cu ochii albastrii.
  La data de 1 Martie 2012,a primit o scrisoare de la Ingerul Suprem,prin care trebuia sa se afiseze in fata acestuia in aceeasi zi.Odata ce a primit acea scrisoare,Vivian isi lua zborul,printre nori,spre casa acestuia.
Ingerii aveau fel si fel de case,formate din adunaturi de nori care erau facute de milenii intregi.Doar cei batrani mai stiau cum sa le realizeze.
Aripile albe si mari ale fetei inger isi facusera treaba si ajunse repede la Ingerul Suprem.Acesta o primeste cum se cuvine si Vivian il studiaza,fiindca nu il mai vazuse de luni bune.
Ingerul Suprem era batran.Avea peste putin 1500 de ani.Dar aspectul sau nu arata anii.Arata ca un barbat de 30 de ani.Parul negru,ochii caprui(rar intalniti la ingeri) si chipul frumos.
-Stii de ce ai fost chemata la mine?intreba acesta cu o voce mirifica.
-Nu,domnule.
El isi drese glasul si zise:
-S-a gasit o Profetie despre tine,spune el si Vivian reactiona imediat.
-Ce spune?
-Vezi si singura.
Unii Ingeri aveau puteri.Vivian putea sa vada in mintile celorlalti,daca acestia ii dadeau voie.Ceea ce vazu in minte Ingerului Suprem o uimi.Era ea,pe Pamant si fara aripi.Alaturi era un baiat cu ochii si parul de un maroniu inchis.Nu se vedea foarte bine,dar Vivian isi daduse seama ca cei doi erau impreuna.Pe Pamant.
Iesi din mintea Ingerului si se uita in ochii lui caprui.
-Ce o sa fac?
-Trebuie sa Cobori sa-ti implinesti Destinul.
-De a fi cu un Om?se uimi ea.
-Da,Vivian.Si vei pleca cat mai repede.Soarta nu asteapata.Aripile iti vor fi pierdute.Trebuie sa-ti gasesti sufletul pereche.
Vivian dadu neputincioasa din cap si se uita in jur,la nori.O sa-i lipseasca totul...Faptul ca aripile sale se vor pierde o va durea cel mai tare.Dar nu putea sa se impotriveasca destinului.Trebuia sa plece.Locul sau nu mai era printre nori acum.Era acolo jos.
-Poti sa mai stai o noapte aici.Dar nu mai mult.Imi pare rau.
Vivian zise un 'da' soptit si isi lua ramas bun de la el.Zbura de acolo,cat mai sus,avand lacrimi in ochii ei argintii.Era trista/Trebuia sa-si paraseasca familia,prietenii...viata ei aici.
Se gandea cum avea sa supravietuiasca acolo.Da,ea ii vazuse pe oamenii de jos,le stia comportamentul.Dar sa fie unul dintre ei?Nicidecum...Nu s-a gandit niciodata la asta.
'Macar voi fi iubita',se linisti ea printr-un gand.
Miscarile aripilor sale se oprira cand ajunse la ea acasa.
Intra si se duse la tatal sau si ii zise totul.Era doar ea si fratele ei.Mama sa numai era acolo fiindca,la ingeri,mamele mereu mureau dupa nastere.Dar la Vivian,aceasta nu murise cand daduse nastere fratelui sau,Philip,ci cand o nascuse pe ea.Si se simtea atat de prost in legatura cu asta...
-Te voi privi mereu de aici,zise tatal sau,strangand-o de mana.
-Si eu de jos,a zis ea avand lacrimi in ochi.
Ingerii erau mult mai dezvolati decat oamenii in ceea ce priveste aratarea sentimentelor.Dar altfel,singura diferenta dintre ei ar fi bunatatea si frumusetea mai multa.
Lui Vivian ii parea foarte rau ca pleca din locul unde a stattimp de 50 de ani.Va renunta la ce-i place mai mult.Pentru ce?Sa traiasca pe langa oameni rai si egoisti?Si unde va gasi ea acel baiat?Putea fi oriunde in lume.
'Oare unde ma va trimite?se intreba ea.'In ce tara,ce oras?'
De parca mai conta...Oriunde ca Cadea va fi la fel.
Iesi in graba din casa si isi lua zborul sa-l caute pe fratele sau.L-a gasit in sfarsit si i-a povestit totul.El avea 56 de ani,dar parea mai mic ca ea.Si mai slab.Ce va face el fara ea?
-Voi fi bine eu,zise el.De tine sunt ingrijorat.Te trimite intr-o lume rea.
-Ma voi descurca,zise ea ca sa-l linisteasca.
-Iti iei ceva cu tine?intreba el,amandoi zburand spre casa.
-Doar inima si gandurile,zise ea.
Acasa,o intalni pe perechea-inger a fratelui sau,Ana,totodata si prietena sa.
-Oh,Vivian!De abia am aflat!Imi pare asa de rau.
-Multumesc,zise imbratisand-o strans.Nu ma duc sa mor acolo,stai linistita.Ma duc sa iubesc.
-Sper sa-ti gasesti iubirea!Si,in plus,poate te ve intalni cu Erika.
-Mm...poate.
Erika era prietena cea mai buna a lui Vivian,dinaintea Anei.
Vivian intra in casa si merse in camera sa,ce era plina de lumina si caldura.Peste tot,era asezate lucruri luminoase,albe:sfere de lumina,'cutia cu amintiri'(ingerii isi pot materializa amintirile) si alte lucruri ale ingerilor.
Se lasa sa cada pe patul alb si moale si dormi pana a doua zi dimineata.
De obicei,Ingerii dormeau foarte mult,fiindca nu prea aveau ce sa faca.
Fiecarui Inger,la nastere,i se da un nume al unui om,al carui pazitor sa fie.Vivian primise o femeie de vreo 40 de ani,a carui inger se stinse(lucru foarte trsit printre comunitatea ingerilor) si a avut grija de ea din Cer pana cand i-a venit sorocul.De atunci,nu mai avusese grija de nimeni.Acum isi daduse seama ca din cauza  Profetiei ce-o primise acum.

Dimineata,Vivian se imbraca intr-o rochie alba,pana la genuchi-imbracamintele cel mai des intalnite la ingeri-si uitandu-se pentru ultima oara la camera sa,iesi.Zbura cu tatal ei,fratele ei si Ana spre ceea ce era un fel de piata centrala.Acolo se aflau deja multi ingeri,impreuna cu Ingerul suprem,ce statea pe un nor,ca pe un tron.
-Vivian!striga el ridicand mainile in semn de salut.Ai fost chemata in fata mea pentru implinirea Profetiei ce ti-este destinata.Cei Cadea pe Pamant si aripile ti se vor pierde.Vei deveni pe jumatate om...Nu te vei mai intoarce aici decat la porunca mea.Puterile iti vor scadea si va trebui sa te obisnuiesti ca locuitor al Pamantului.Vei Cadea,inger sublim!Vei Cadea sa-ti implinesti Destinul?Esti de acord cu asta?
-Da,zise raspicat Vivian,ce se afla in fata acestuia.
-Prea bine.Iti urez un Ultim Zbor Placut,Vivian!striga acesta si toti ingerii di njur incepusea sa aclameze,ca sa-i dea curaj.
Vivian se mai uita o data la familia sa,apoi inchise ochii si isi lua zborul in jos spre lumea muritorilor.
In picaj,ea isi opri aripile din zbatere si deschise ochii,uitandu-se spre Pamantul ce se apropia tot mai mult.
Simti o durere crunta in spatele sau,acolo unde ii erau aripile.Lacrimi ii curgeau in Cadere si simti cum aripile i se desprind.Si cad...si se pierd.Privi in sus o data si-si zari aripile,duse de vant.Planse in timp ce Cadea.

Aproape de pamant,magia ingerilor o ajuta in a nu se rani deloc.Cazu intinsa pe un pamant cu flori,simtind durere doar in spate,acolo unde avea acum doar 2 cicatrici uriase:una in forma de 'C' si cealalta un 'C' invers.
Vivian se ridica si isi aseza rochia alba cu spatele gol,unde era locul aripilor.Acum nu va mai avea nevoie de haine cu spatele gol.
Pe jos zari o foaie si o ridica in mana.Era o adresa.Spre New York.Si cativa dolari.
'Macar nu m-a trimis in Los Angeles',gandi ea sarcastic.
Se uita in jur si vazu ca era miezul zilei si putea vedea o strada in departare.Asa ca o porni pe jos.
Era ciudat sa mearga si sa nu zboare.Acolo Sus,nu isi folosise picioarele decat pentru aterizare si mersul prin casa.
Nu dura mult si ajunse la strada si zari un autobuz venind.Ea vazu ca era scris pe el 'New York' si incepu sa faca semne cu mana sa opreasca.Acesta opri si ea urca,aruncand mai multi dolari decat trebuia in mana soferului.Nu spuse nimic in timp ce se aseza pe primul loc liber ce il vazuse.
Autobuzul era imbacsit si de abia aveai loc sa te misti si sa respiri.Vivian stramba din nas si isi tinu respiratia atat cat putu-descoperi ca nu putea sa nu respire mai mult de un minut,pe cand acolo Sus,dura mai mult timp.
Se uita pe geam si vazu ca se apropiau deja d eoras.
'Si aici incepe noua ta viata,Vivian',gandi ea.
In timp ce autobuzul intra in aglomeratul New York,Vivian se uita in sus,la cer,si i se paru ca vede privirea tatalui ei pierduta printre nori.Asta ii dadu putere si stia ca se va descurca cat de cat.
Ce-i un inger si ce-i un om...?


        ***


        N.A:
        Hey!!
        Scuze ca nu l-am mai postat aseara,peste acea 'juma de ora',dar a venit fratemiu peste mine:))....
        Ma grabesc acum ca trebuie sa ma intorc la citit 'Printul mecanic' de Cassandra Clare,fiindca mai am cateva pagini si nu mai pot de nerabdare sa aflu ce se intampla....
        Astept pareri despre noua poveste!
        O zi buna tuturor!:*

Caderea unui inger

Viata-i divina pentru Vivian.Si asta in sensul propriu al cuvantului.Locuieste in Ceruri,langa nori.Este un Inger.Asta pana cand va trebui sa Cada ca sa-si implineasca Destinul-Acela de a fi cu un muritor.



Ajunsa pe Pamant,cum se va descurca ea?Fiind Inger,inca are anumite puteri.Ce va face cand cineva i le va descoperi?Cineva care nu are legatura cu Destinul sau...cineva care a intrat pe nevrute in viata sa.
Va putea Vivian sa reziste intr-o lume noua?Sau va trebui sa se intoarca?Pacat ca nu poate...




        ***


        Buna,dragi bloggeri.
        M-am hotarat sa mai scriu ceva,de data asta despre Ingeri.Nu stiu cum ma voi descurca,dar am hotarat sa postez povestea fiindca mi se pare o idee buna...si totodata asta e un impuls pentru mine ca sa scriu in continuare...
        Spuneti-mi ce credeti,va rog!
        Si va rog sa comentati,ca vad ca vizualizari fac,dar altceva nu....Daca stiti cum e sa primiti un comm,atunci stiti cum ma simt eu cand nu primesc...
        Bine,deja provoc mila:))
        Va astept cu comentarii  la capitolul 1 ce va aparea in maxim jumatate de ora de la aceasta postare..
        See ya!:*

J.N.4:Another kind of life

      Chace
     
       Parca eram cuprins de flacari care nu aveau sa fie stinse niciodata.Simteam ca mor.Ca asta e sfarsitul.Asa era intrarea in Rai...?Sau mai degraba in Iad?Da,acum nu mai aveam dreptul sa intru in Rai.Eram un demon in dransformare.Si ma simteam asa de singur...Nimic sa simt,decat aceasta durere coplesitoare,nimic de vazut inafara de de acest intuneric,nimic de auzit inafara de urletele mele de agonie.Asa arata oare Iadul?Asa ar trebui sa sfarsesc?
    Dar nu ma sfarsesc...Peste un timp am simtit cum durerea se domoleste.In sfarsit,o schimbare bine venita.Durerea scazu din intensitate,concentrandu-se numai la inima.Bataile inimii,odata ca bataile ceasului,erau din ce in ce mai rare.Minute intregi erau intre ele...Pana cand...am simtit ca inima renunta.'Asa de repede s-a dus speranta?'am gandit amar.
    Ultima bataie a rasunat puternica in corpul meu si durera aproape s-a sfarsit.Unica durere ce o mai simteam era...in gat.Dar nu era durere.era mai degraba foame.Sa sete?Da...Imi era sete.
    Am tras aer deodata in piept si mi-am dat seama ca nu mai aveam nevoie de asa ceva.Inima imi era moarta si asa si celelalte organe.
    Am deschis ochii si am ramas mut de uimire.Eram intins in acelasi pat,in aceeasi camera sin conacul lui Peter Lockwood.
    Toate lucrurile pareau asa de interesante acum.Vedeam totul in detaliu.M-am ridicat in fund atat de repede incat m-am surprins pe mine insami.
    -Sunt vampir,am spotit pentru mine si am ramas surprins la felul cum suna.Era si barbateasca si placuta in acelasi timp.
     M-am ridicat in picioare la fel de repede sim-am indreptat cu pasi repezi pe scari in jos,unde am simtit pe cineva.
      Mi-am dat seama ca puteam fugi fara sa obosesc si fara sa fie nevoie sa respir.Si cel mai probabil,fara sa pot vedea.
    In acelasi salon,din ziua in care il cunoscusem pe vampir,se afla el si Amelie-mult mai frumoasa decat ultima data cand am vazut-o-vampir,imbracata intr-o rochie simpla.

                                                  (Asta e Amelie...o poza mai buna nu am gasit..)

    -Dragul meu Chace!ma intampina ea facandu-mi semn sa ma asez.Te-ai trezit in sfarsit!A trebuit sa vanez fara tine.
    Amelie arata foarte bine in pielea de vampir.Parul ii eram mai colorat,zambetul si mai stralucitor,pielea mult mai alba si ochii...odata verzi,erau acum de un rosu sangeros.Asa aratau si ai mei oare?
    -Cat timp am zacut la pat?am intrebat-o.
    Ea zambi la auzul vocii mele si zise:
    -5 zile!Umanitatea nu s-a grabit sa te paraseasca.Hai sa vanezi!Probabil ti-e sete.
    Am dat din cap si ea s-a ridicat,eu urmand-o.M-am uitat la Peter si chipul sau nu schita nimic.
    Amelie ma lua de brat si ma trase afara din conac,unde era inca zi.La inceput eram speriat de ce-mi va face soarele,dar Amelie pasea sigura asa ca a trebuit sa ma incred in ea.
    Razele soarelui ma atinsera deodata si am simtit o caldura bine venita.Nu-mi facea deloc rau.M-am uitat la Amelie si fata ei stralucea ca mii de diamante puse laolalta.M-am uitat la mainile mele.Straluceau.
    -Nu-i asa ca e minunat?zambi Amelie la mine si am zambit si eu.Sa fii nemuritor e o placere asa mare!
    Ea ma trase de mana din nou si am icneput sa fugim.Treceam ca o sageata printre copaci,fara sa ne lovim.De parca zburam.Si sentimentul era uimitor.
    -Ti l-am lasat tie pe John,zise Amelie.
    -Cine-i John?
    -Victima ta.
    -Si unde e?
    -Nu-l simti?E chiar acolo!zise aratand spre o parte a padurii.Inspira!imi porunci ea.
    Asa am facut.Si am simtit dorinta pulsand in mine.Un miros mi-a napadit in nari si am zis ca e cel mai frumos,gustos miros din lume.Un lichid imi umple gura si mi-am dat seama ca e venin.Veninul meu.Picioarele mi s-au miscat instantaneu spre Victima mea.
    John se afla in padure-taia lemne.L-am pandit ca un animal salbatic-ceea ce si eram pentru el.Am asteptat momentul oportun,si cand a venit,am sarit din ascunzatoarea mea,direct la gatul lui.El nu avusese timp sa faca nimic.Nici nu imi mai pasa ca eu fusesem om acum 5 zile.
    Am simtit cum sangele imi dadea putere,cum ma completa.Se simtea bine.Am supt pana la ultima picatura-dupa ce inima sa si-a pierdut cea din urma batalie.
    Am auzit batai din palme si m-am intors s-o vad pe Amelie zambind toata.
    -Foarte bine!Stiam ca te ve descurca!
    Am lasat corpul sa cada si m-am ridicat.
    -Hai sa te cureti!Nu te poti intoarce asa la conac!,zise ea.
    Am privit in jos si mi-am vazut hainele patate de sange-imaginea unui ucigas.
    Am urmat-o pe Amelie pana la un iaz si mi-am dat niste apa peste haine.Am simtit cum Amelie m-a impins si m-am dezechilibrat,cazand in apa.
    -Hei!am protestat eu.Cum ar trebui sa ajung asa la conac?
    -Asa bine,zambi ea amuzata in timp ce-si dezcalta cizmele elegante ce le purta.
    -Dar ce faci?am intrebat-o eu.
    -Vreau sa fac si eu o baie,dadu ea din umeri.
    Isi dadu jos si rochia,ramanand intr-o alta rochie,alba,ce purtau mereu femeile pe sub rochii.Am incercat sa nu o privesc dar nu puteam.De la genunchi in jos,picioarele ii erau goale si straluceau in lumina soarelui,asta pana cand intra in apa si inota spre mine.
    Se scufunda si am simtit-o apucandu-ma de glezna.M-am scufundat si eu si am inotat ca doi nebuni,incercand sa ne prindem unul pe altul.
    Era ciudat felul ei de a se comporta,dar nu-mi pasa.Ma simteam de parca ea era cea pe care o cautasem toata viata.

    In sfarsit...am iesit din apa uzi amandoi.Ea isi trase rochia uscata peste cea uda,si eu imi imi storceam pantalonii.
    Am pornit amandoi spre conac,razand si vorbind de cine castigase 'lupta' din apa.
    Ajunsi acolo,ne-am despartit.Mi-am pregatit singur baia.Amelie imi spusese ca Mary plecase pentru ceva timp din cauza noastra.Ca nu cumva s-o ucidem din greseala.
    Dupa baie,am imbracat niste haine si am coborat din nou i nsalon.Acolo se afla doar Peter,citind dintr-o carte.
    -Vad ca-ti prieste viata de vampir,zise el.
    -Asa este.
    -Va trebui sa plecam de aici.
    -De ce?
    -Doar nu vrei ca cineva sa te vada asa,nu?
    -Oh...nu.
    -In vreo trei zile plecam.Mergem spre o alta mosie de a mea.In Romania?
    -Romania?am intrebat nestiutor.
    -E o tara mica,la est de Italia...E placut acolo.Si nu vom fi deranjati.
    -Bine...Voi merge in biblioteca acum,mai zic eu.
    -Bine,ne mai vedem.
         Am urcat scarile pana la bibliteca si am ramas acolo restul zilei,precum si restul noptii,gandindu-ma la noua mea viata.

            ***

        N.A.
        Buna!
        Am venit si cu capitolul 4 din J.N.Sper sa va placa si sa comentati!:)
        Am o rugaminte..Cei care comentati ca 'anonim' nu vreti sa lasati si un nume?Doar daca vreti,ca sa stiu si eu cine sunteti:))