Capitolul 5

    Emma

    Cum as putea eu sa-l readuc la viata?Era o fantoma,pentru numele lui Dumnezeu!Si asa va ramane,fiindca eu nu pot face nimic.Cum poate sa-mi ceara asta?El a ramas pe pamant cand trebuia sa plece 'inspre lumina' si m-a gasit pe mine sa ma bantuie.Si intrebarea era 'de ce'?
    -Cuuum pot sa te ajut eu?
    Vocea imi suna asa de jalnica si slaba!
    -Cei cu care m-am intalnit mi-au spus sa te caut!Tu trebuie sa stii asta.
    -Eu?Sunt doar un om.
    -Dar..
    -Si imi pare rau sa iti spun,dar esti mort.Mortii nu revin a viata!
    -Mi s-a spus ca tu poti!
    Strigatul emana un ecou,de care m-am speriat.
    -Nu stiu despre ce vorbesti.Vreau sa ma lasi in pace!
    Dupa ce am zis acestea,i-am mai privit o data fata si am simtit cum iese...din mine.Restul noptii am visat ingeri si demoni care sareau pe tavanul meu.Ciudat,nu?

    *

    Restul saptamanii a fost asa de placut!Nu l-am mai visat pe Christian,dar il puteam simti langa mine.Imi dadea niste fiori ca de gheata.Si acele umbre erau intotdeauna in unul dintre colturile camerei mele.Ma obisnuisem deja cu asta.Atata timp cat nu imi facea rau,era bine.
    In vise,nu putea ajunge,fiindca eu ma culcam tarziu,si cand te culci obosit,nu mai ai vise.Il simteam cum impungea mintea mea cu prezenta lui,dar nu m-am lasat mai prejos.Nu-l mai voiam in mintea mea.
    Si asa a sosit ziua de vineri.Eram intr-un taxi,ce ma ducea la apartamentul lui Ivy.Dadea o petrecere in seara asta,si tata ma lasase pana la urma.
    -Daca promiti ca nu bei,imi zise el.La care eu in gand:'Nu mult'.
    Ivy avea un apartament urias.De fapt,cred ca erau 2 in unu.Erau zeci de oameni acolo,dansand.A trebuit sa imi fac loc printre ei ca sa ajung la Ivy care era pe o canapea cu o fata langa ea.
    -Hei,Emma.Ea e verisoara mea,Abby.Merge la alt liceu,din cealalta parte a Londrei.
    Am dat mana cu tipa blonda,cu ochi albastri si m-am asezat langa ele,primind un pahar de la Ivy.M-am uitat suspicioasa la ea.
    -El e prietenul meu,Jack Daniels.Da-l pe gat.
    Am ras la asta si l-am dat pe gat.Am intrat pe ringul de dans cu cele doua si am dansat ca in club.Maini pe sus,tipete,bautura,etc.
    Eram in mijlocul unui grup format din eu,Ivy,Abby,iubitul ei,Sam,un tip de la scoala-Brian si unul care se tinea dupa Ivy-Ethan.
    Nu mai fusesem de mult la o petrecere,si asta era o ocazie buna ca sa ma dezlantui putin printre necunoscuti.

    *

    Orele au trecut,muzica se auzea incet si grupul nostru a mers in camera lui Ivy ca sa ne jucam.Dupa Adevar si Provocare si 'Baba Oarba' eram obositi cu totii.Ivy se ridica si zise dintr-odata:
    -Hai sa chemam mortii!
    Era beata,nu alta.Toti au ras de ea cand a fugit sa aduca lumanari.Ne-a asezat pe toti intr-un cerc,a stans becul si a aprins lumanarile.
    -Bunica era vrajitoare Wicca,ne zise ea serioasa la lumina lumanarilor.Abby,ajuta-ma.
    Am chicotit dar ea mi-a aruncat o privire fioroasa si am tacut,cat timp ea incepea sa vorbeasca intr-o limba ciudata.Oare vorbise serios?
    -Veniti,oameni morti!Vorbiti cu noi!tipa Abby spargand linistea.
    M-am infiorat imediat cand am vazut umbrele in mijlocul cercului nostru.I-am simtit imediat prezenta.Acelasi fior de spaima a trecut prin mine.
    Cu Ivy inca rostind cuvinte ciudate,in acelasi timp cu Abby,m-am uitat infiorata cum umbrele se transformau in Christian Green.Si asta nu era nimic.Peste tot in camera erau tot asa,umbre tenebroase.Alcoolul din sangele meu nu ma mai ajuta acum.Asta era real.
    Christian se intoarse cautandu-mi privirea.
    -Nu credeam,dar Ivy chiar e vrajitoare.
    Nu am scos nici un sunet.Doar nu era sa vorbesc de una singura.Dupa cum am crezut,ceilalti nu vazusera umbrele fantomatice din jurul lor.
    -Mama ta este Samantha Black,nu?
    Am dat subtil din cap.Ce naiba fac?Chiar ii raspund unei fantome?Faptul ca a mentionat-o pe mama mea,dadea ceva de gandit.
    -Mi s-a spus ca ea era vanatoare de fantome.Deci,si prin urmare,si tu esti.
    -Poftim?am zis ridicandu-ma dintr-odata.
    Proasta miscare!Toti se uitau la mine ca la cai verzi pe pereti.
    Christian ranji scurt,iar eu am auzit-o pe Ivy spunandu-mi sa trec inapoi in cerc ca stric contactul.Chiar asa! Contactul...
    Dintr-o suflare,am stins lumanarea din mana ei,si le-am stins si pe cele imprastiate prin camera,deschizand si becul,in cele din urma.Am vazut cum umbrele deveneau ceata,apoi dispareau.Huh..gata cu fantomele.Dar ce zisese de mama?Ca era vanatoare de fantome?Nu prea credeam asta.

Capitolul 4

    Emma

    Chestia asta ma infricosa enorm.In ce dimensiune,un om normal,cum stiu ca sunt eu,ar visa pe cineva mort?
    Eram acasa de vreo doua ore.Si plangeam.Plangeam ca visam oameni morti,si ca propria mama era moarta.De ce viata era atat de dura cu oamenii?De ce eram eu asa de slaba?Plangeam ca proasta,pentru un necunoscut.
    Pentru ca voiam sa il visez din nou,m-am pus in pat mai devreme.
    Si s-a intamplat.L-am visat din nou.
    De data asta eram in biblioteca de la scoala si mancam un sandwich.Ceea ce facusem si azi-mintea mea nu mai putea crea ceva nou din cauza oboselii.
    Din visul meu,vedeam de undeva din afara.Nu mai eram eu protagonista,lucru ce ma bucura.
    Si apare Christian Green de dupa rafturi cu mainile in buzunar,uitandu-se la mine,adica la Emma de acolo.Se uita la ea,examinand-o de sus pana in jos.El a inceput sa mearga si eu,aia de sus,m-am trezit in Emma cea care manca.
    -Buna,Emma,zise baiatul luand loc pe scaun.
    M-am holbat la el,incercand sa inghit ce aveam in gura.Voiam sa intreb 'Cum dracu tot ajungi in visele mele?' dar nu eram capabila sa scot nici un sunet.Ce se intampla?Ah,da.Era un vis,ca atunci cand alergi si nu poti ajunge unde vrei.Asa si acum.
    -L-am vazut pe tata prin intermediul tau astazi,a continuat baiatul zambind.
    -Poftim?Ce tot vorbesti acolo?am zis dintr-odata cu o voce speriata.
    -Nu te speria,te rog.Tu chiar nu stii de ce pot vorbi acum cu tine?
    -Nu.Suntem intr-un vis?
    -Da.
    -Si cum ai ajuns aici?
    -E singura cale,zise baiatul trist.
    In acelasi timp,o lumina puternica aparu din spatele lui si am disparut cu tot cu el.M-am trezit in camera mea si l-am vazut pe tata langa fereastra.De acolo era lumina puternica,mi-am dat seama.
    Firar sa fie!De ce m-am trezit asa de repede?
    -Hai la scoala scumpo!
    -Bine,bine,am mormait,ducandu-ma la baie.
    Peste 40 de minute,eram la scoala,holbandu-ma la poza cu Christian Green,de pe panou.Erau aproape la fel.Dar era ceva diferit la cel din visele mele.Era mai sters,mai trist,mai...Ca o fantoma.
    -Sunteti bine,domnisoara Green?am auzit o voce.
    M-am intors si l-am vazut langa mine,uitandu-se la fiul lui,pe domnul Green.
    -Da...Imi pare rau pentru fiul dumnevoastra,am reusit sa spun.
    'Va visez fiul.Si sunt infiorata de el.'
    -Ai auzit,nu?Chris a fost un baiat bun..Chiar imi doresc sa fi fost eu in locul lui,zise el trist.
    -Eu..
    Slava Domnului ca am fost intrerupta de sonerie!Am murmurat un 'Buna ziua' si m-am dus la ora.
    Peste doua ore,inainte sa ma duc la cantina,am dat o fuga pana la baie,sa ma spal pe maini.Avusesem desenul si eram toata murdara de lut,in urma experimentelor de la ora.
    Uitandu-ma la eu,cea din oglinda,am vazut in spatele meu niste umbre.M-am intors in acelasi timp,si nimic.M-am uitat in oglinda inca o data,si erau tot acolo.Mi-am sters repede mainile si am fugit din baie.De ce mi se intamplau mie toate astea?Destul ca trebuia sa ma acomodez intr-un oras nou...acum am fantome pe capul meu?
    Am intrat in cantina si am cautat-o cu Ivy cu privirea,ignorand baietii ce fluierau si privirile fetelor geloase.Wow,sunt in universul baietilor britanici,cu accentul lor sexy,si nici macar nu le dau atentie.Asta da schimbare,Emma.
    Am localizat-o pe Ivy stand la rand la mancare,si m-am dus la ea.
    -Prea multa atentie?intreba ea.
    Nu asta era problema mea acum,ci acele umbre din baie,dar fie ce o fi.
   -Mda..
    Cand sa mergem la o masa libera,ceva m-a lovit puternic in cap.2 secunde mai tarziu,rasetele au umplut sala.M-am intors sa vad cine a dat si nu era nimeni.Doar un mar ce se rostogolea pe jos.Am injurat sub musteata, ducandu-ma cu Ivy la masa.Ea radea de mine.
    -Sa-ti fi vazut fata!chicoti ea.
    -Oh,mai taci!
    Si ziua a trecut imediat,fara alte accidente.Toata dupa amiaza si restul serii am citit 'Romeo si julieta',opera ce trebuia prezentata pana vineri.
    La 10 m-am pus in pat,si am adormit.
    Visam ca eram intr-un tren al groazei,cand Christian aparu din nou in visul meu.Trenul a disparut si ne aflam amandoi pe o pajiste.
    -Cum ar trebui sa vorbesc cu tine daca tu ma respingi?izbucni el furios.
    Furios pe mine?Nici macar nu il cunosteam!
    -Cum adica te resping?
    Cuvintele ieseau singure din gura mea.
    -Azi,in baie.In loc sa ma ajuti sa vin,tu ma alungi!
    -Ce?Tu erai acolo?Deci nu esti numai un personaj fictiv de al meu??
    -Normal ca nu Emma.Trebuie sa ma ajuti.
    -Cum as putea ajuta o fantoma?am intrebat eu.Sa te trimit dincolo,sau ceva de genul?
    -Nu.Sa ma ajuti sa revin la viata.

       V-a placut?Comentati!>D<
                      ~Law.

Capitolul 3

    Emma

    -Black,Emma?intreba femeia batrana,aflata la catreda.
    -Prezenta,am zis rusinata ca toti colegii se uitau acum la mine.
    Doamna Smith,profesoara de istorie,a continuat cu citirea elevilor,apoi ne-a predat o lectie despre lupta lui nu stiu cui si alte chestii.
    Istorie prima ora=un cosmar.Am cascat pentru a zecea oara,mergand cu Ivy spre engleza,ora care o aveam cu ea.
    -De ce pareai asa speriata cand ai coborat din masina?intreba Ivy,rontaind un biscuite.Te sperie asa de mult scoala?
    -Nu,am chicotit impreuna cu ea.Doar eram obosita...
    Ba nu..Doar ce vazusem un fel de masina fantoma,care trecuse prin masina mea...Nimic neobisnuit pana acum.Si eu care ma gandeam ca venind aici,in Londra,va fi doar o rutina.
    Am intrat in clasa de engleza a profesoarei Angela,si am vorbit cu Ivy toata ora,despre moda.
    Era pauza de pranz.
    -Unde mergem?am intrebat-o pe Ivy,care ma tara dupa ea.
    -La biblioteca.Iti dau eu un sandwich,dar numai hai acolo.
    Ajunse in biblioteca,Ivy se duse la un raft,luand o carte,si am mers amandoua la o masa.Biblioteca era goala-toti elevii erau jos,la cantina.Pana si bibliotecara se scuzase ca sa bea o cafea cu profesorii.
    -De ce suntem aici si nu in cantina?am intrebat eu,muscand din sandwich-ul cu pateu.
    -Fiindca urmatoare ora am Germana-nu ma intreba de ce am ales acest curs-si am un eseu de predat,si fiindca tu esti noua si nu poti aparea din prima zi in cantina.Unii elevi deja te-au vazut pe holuri,si maine va fi mai bine sa apari,decat azi.Crede-ma,stiu totul despre liceu.
    Nu prea am inteles ce a zis,dar fie ce o fi.Nu imi placea atentia prea multa,dar nu suportam nici linistea ce se lasase in biblioteca.Ziceai ca suntem dintr-un film de groaza.Si asta mi-a amintit de visul meu.Motiv pentru care am inceput sa cant,ca sa imi distrag atentia.
    Ivy nu mi-a bagat in seama cantecul,continuand sa scrie de zor la eseul ei.Cine da copiilor teme pe timpul vacantei de vara?Uhhh...aveam impresia ca cazusem intr-o alta dimensiune...Cu toate lucrurile noi ce se petreceau.Ce naiba tot vorbesc?Singurul lucru neobisnuit este ca visez baieti necunoscuti si vad masini-fantome.Teme aveam si in New York.
    Ivy isi bataia fundul pe o melodie ce o canta,si am inceput sa ingan impreuna cu ea,renuntand la melodia mea.
    Oare cum aratam din afara?Doua fete,bataindu-se pe scaune,eu-cea care se uita pe tavan,de teama sa nu vada vreun baiat incredibil de frumos printre rafturi,si mai era Ivy-care arata ca un savant nebun.Doar niste eleve de liceu obsnuite.Da,sigur!
    Soneria a sunat si amandoua am tresarit.Ivy injura,bagandu-si lucrurile in ghiozdan si amandoua am fugit pe usa bibliotecii,impingandu-ne reciproc.
    Ivy o lua la stanga,iar eu mi-am dat seama ca nu stiam unde am urmatoarea ora.Si anume...Matematica.Un orar mai prost se putea sa am?
    Rusinata,am oprit un boboc plin de cosuri ce trecea si l-am intrebat unde era clasa lui Green.Mi-a indicat cu un aer de cuceritor unde e,dar eu am fugit imediat ce am aflat ce imi doream.
    Cand am intrat in clasa,ma asteptam sa dau peste inca un batranel,scriind la tabla ecuatii,dar acolo era-un profesor tanar,maxim 30 de ani,cu parul blond inchis,si ochii albastri,stand cu fundul pe catedra,si razand la elevi.
    De abia cand mi-am dres glasul ma observa.
    -Oh,facu el.Tu trebuie sa fii domnisoara Black?Poftim,ia loc acolo,mutumesc.Revenind...ce ziceai ca ai facut in Odense,Mike?
    Si asa dura toata ora.Ma intrebase si pe mine ce facusem in vacanta,ca si pe toti de altfel,si raspunsul meu inteligent a fost:
    -Ah...eu...am fost la niste muzee cu tata din New York..si la Disney World...
    Faptele astea le facusem acum vreo doi ani,dar nu stia nimeni asta.
    Dupa ora,m-am intalnit cu Ivy,si i-am povestit despre profesorul Green.
    -Oh,da!E cel mai cool si sexy profesor din totdeauna!zise ea.Si fiul lui era si mai si!
    -Era?
    -Mda,facu ea trista.A murit acum un an..Intr-un accident.Sa-ti arat!zise tragandu-ma pe hol.
    Am mers pana cand ne-am oprit in fata unui afisier mare de trofee.Nu-mi venea sa cred ochilor cand l-am vazut pe tipul din visul meu acolo.Si el era...
    -Aici.Christian Green.Jucator de footbal.Tatal sau a fost devastat,dar si-a revenit...Nu stie nimeni cum.Am fost prietena cu el,zise ea trista.
    Si intr-adevar-acei ochi albastri...erau la fel de asemanatori la frumusete.
    In acel moment,imi venea sa plang.

    Nota:Va rog sa comentati,sa stiu daca va place sau nu...:P

Capitolul 2

    Emma

    In acea dimineata,m-am dus la baie si apoi la micul dejun.Tata imi lasase un mesaj ca a plecat la serviciu si mi-a lasat niste bani ca sa imi cumpar niste haine.Ce bine!
    Am mancat si in acelasi timp i-am trimis un mesaj lui Ivy,ca sa-mi recomande un Mall sau ceva.Ea mi-a trimis ca vine cu mine,si a ramas sa ne intalnim la aceiasi biblioteca la ora 11.
    In minte inca imi staruia imaginea tipului din vis.Era frumos.Avea parul castaniu si ochii verzi.Asa mai zic si eu tip.Dar cel mai mult...Inca mai simteam frica aceea.Nu stiu din ce motiv am visat asta,si probabil ca nici nu vreau sa stiu.
    M-am imbracat repede cu niste blugi albastri,un hanorac si o jacheta de piele si am plecat din apartament.Nu uitasem nici sa iau umbrela lui Ivy.
    Ne-am intalnit in acelasi loc si am mers pe jos pana la Mall,discutand despre liceul meu,si in general despre New York.
    Ajunse acolo,ne-am aventurat printre oamenii necunoscuti,incercand sa intram si noi in magazine.Am inceput sa vorbim despre gusturile fiecareia,,si in scurt timp,am devenit prietene.Eram fericita ca ne-am gasit,fiindca in New York,aveam prea multi asa-zisi prieteni si aveam de unde sa aleg...Decizia mea?Nu am ales pe nimeni.Nu am avut nici o viata amoroasa acolo,fiindca nu-mi placea cum se comportau baietii-bogati si plini de ifose...Cine i-ar vrea pe aia?
    -Galben sau albastru?intreba Ivy aratandu-mi o rochita scurta.
    -Mm..albastru.Dar pentru ce-ti trebuie?
    -Pai vinerea asta dau petrecere,zambi ea la mine.
    -Dar incepe scoala!
    -Si parintii mei peaca la conventia doctorilor la Berlin,sau ceva de genul asta.Si nu ai nevoie de un motiv pentru a da o petrecere.O sa vii,nu?
    -Aa...Am sa-l intreb pe tata.
    Ivy a intrat intr-o cabina de proba,si la fel am facut si eu,ca sa probez niste blugi.
    Cand eram pe una din scarile rulante,ma uitam la etajul superior,de la care am plecat,si la o masa goala,statea acel baiat din visul meu.Tipul ma fixa cu privirea si isi dezvaluise dintii albi intr-un zambet.Mi-au trebuit doua secunde ca sa constientizez ca el chiar se uita la mine.
    Dar dupa acestea doua,tipul disparuse.Poate mi se paruse doar...

    *

    3 ore mai tarziu,am plecat de acolo cu o groaza de sacosi in maini.La rugamintile lui Ivy,mi-am cumparat o rochita,stil rockerita,pentru petrecerea ei.Nu eram sigura ca tata ma va lasa,dar aveam sa aplic tactica 'ochi de catelus'.Nu aveam eu ochi frumosi,dar pe el il cucereau mereu.Si asta fiindca am ochii mamei mele.Caprui-ceva specific.Tata ii avea de un albastru spre verde si baiatul ala....ii avea asa de frumosi si stralucitori.
    Pe langa ochi,mai aveam si parul castaniu inchis si o fata cam prea alba,zic eu.Eram destul de draguta,dar nu indeajuns ca sa ma multumeasca pe mine.
    M-am despartit de Ivy,spunandu-i ca vorbim maine dimineata si m-am indreptat spre casa.

    *

    Dimineata urmatoare m-am trezit tot cu imaginea tipului cu ochi frumosi.Nu intelegeam de ce tot continuam sa il visez.Nu-l cunosteam.Dar acum,cu siguranta,o parte din mine i-ar placea sa-l cunoasca.
    Am facut toate pregatirile pentru scoala,si am intrat in bucatarie,unde tata isi bea cafeaua.Hotarasem aseara ca el sa ma duca cu masina lui,nou achizitionata-un Ford la mana a doua.
    Dupa ce am mancat,am plecat spre scoala.
    Tata mergea cu 40 km la ora,cand a fost nevoit sa opreasca la semafor.Am stat 20 de secunde si apoi tata a apasat acceleratia.In acelasi timp,am vazut cum o masina gri,veche,nu se oprise la semafor,si mergea exact spre noi!
    -Tata,ai grija la masina gri!am tipat eu speriata.
    -Ce masina draga?a intrebat el linistit uitandu-se curios in toate partile.
    M-am uitat ingrozita cum acea masina se apropia de noi si...Bum!M-am uitat in stanga..Acea masina trecuse prin masina noastra!
    -Mi s-a parut..am zis cu vocea tremuranda.
    Dar nu credeam asta.Masina parea reala.Cam veche si rablagita.Dar reala.

Capitolul 1

Mama-vanatoare de fantome.
Tata-un detectiv.
 Eu-o anomalie.

    Emma

    Afara ploua.Ca intotdeauna de altfel.Sa traiesti in Londra era greu,dar in acelasi timp frumos.Trebuia sa fii mereu atent la buletinul de stiri,ca sa stii cu ce te vei imbraca.Dar oamenii care traiesc aici de multi ani,au invatat sa invinga ploile si frigul.Aveau umbrele,cizme impermeabile si tot felul de haine rezistente la apa.
    Dar nu si eu.Eram doar de vreo doua saptamani in Londra.Parasisem insoritul si frumosul New York pentru a veni in orasul asta ploios.Si asta doar din cauza serviciului tatalui meu.Era detectiv la o firma celebra,si a fost transferat aici.Ce fericire!Am ramas doar eu cu el dupa ce mama murise intr-un accident de masina pe cand aveam eu vreo 8 ani.Acum am 17 ani si inca ma doare cand ma gandesc la ea.
    Dar un oras nou poate insemna lucruri,si mai ales,baieti noi.Speram ca aici sa nu mai existe baieti ingamfati,care se dau la toate fetele si cred cei mai bun despre ei.Dar nu...Oriunde exista astfel de fiinte.
    Eram asezata pe un fotoliu si citeam din 'Dracula' de Bram Stocker,intr-o biblioteca enorma.Fugisem din calea furtunii de afara,si am nimerit aici.Prin toata biblioteca erau imprastiati adolescenti,adulti si un grup de batrani.Acestia din urma citeau o carte veche,de pe timpul lor,si beau un ceai.Englezii si obiceiurile lor!De doua saptamani de cand sunt aici,recunosc ca am baut si eu ceaiuri.Ce sa fac daca nimeream in restaurante in care ceaiurile erau 'specialitatea casei'...
    Revenind la biblioteca...Am observat ca dintr-un colt al incaperii ma privea cineva.Era o fata si se prefacea ca citea o carte,dar se vedea ca ma urmarea cu privirea.Mi-am ridicat ochii spre ea si ea isi baga imediat nasul in carte.Am facut la fel pana ce am vazut ca isi facuse curaj si se puse pe fotoliul de langa mine.
    Mi-am lasat cartea in jos si m-am uitat la ea.Avea parul negru,de la natura,si ochii de un albastru deschis.Avea trasaturi frumoase.
    -Buna,i-am zis.
    Ea se uita la mine zambitoare si ma saluta politicos.Aproape ca mi-am dat ochii peste cap.Englezii aveau si o politete in sange.Ciudat,nu?
    -Eu sunt Ivy,zise ea.
    -Eu sunt Emma si sunt noua in oras,i-am zis.
    -Normal ca esti,rase ea.Nimeni nu iese in oras fara o umbrela sau o haina potrivita pe aici.
    -Ies asa mult in evidenta?am oftat eu,uitandu-ma la tenesii mei subtiri.
    -Pai da...De unde esti?
    -New York..
    -Mereu am vrut sa vizitez orasul.
    -Si eu Londra.
    -O sa inveti aici?m-a intrebat toata un zambet.
    -Da...La St Andrews.
    -Ce super!!!sari ea.O sa fim colege.Esti in ultimul an,nu?
    -Da,am zis zambind la reactia ei.
    Am simtit ceva vibrand in buzunar si mi-am scos telefonul.Era tata.Am raspuns si acesta mi-a spus ca a facut cina si sa vin acasa.Cand s-a facut asa tarziu?
    -Trebuie sa plec,i-am zis lui Ivy.
    Am facut schimb de numere si adrese de email si m-am ridicat sa plec.
    -Ia de aici,zise ea intinzandu-mi o umbrela.
    -Aa...Iau un taxi.
    -Pana la taxi,zambi ea la mine.Ca sa fie un motiv sa ne mai intalnim.
    -Ok,am zambit si eu.Mai vorbim,atunci.
    Am iesit din biblioteca,am deschis umbrela si am cautat un taxi-gasind unul foarte usor.I-am dat taximetristului adresa apartamentului proaspat cumparat,si am ajuns acolo intr-un sfert de ora.Taximetristii mereu mergeau pe drumul cel mai lung ca sa faca mai multi bani.
    Ajunsa acasa,l-am gasit pe tatal meu,John,intins pe canapea,cu o bere in mana.Deja mancase.El se scuza din priviri si eu mi-am dat ochii peste cap.M-am dus in bucatarie si am mancat,apoi m-am retras in camera mea.Cateodata mai stateam la palavre,eu cu tata,dar acum eram si eu obosita,si el.Poimane avea sa inceapa scoala si eu inca nu mi-am facut prieteni.Ei bine,doar unul-Ivy.
    Am facut un dus si am deschis laptopul,curioasa daca Ivy imi daduse un mesaj.Nimic.Am lasat sa ruleze un film de groaza,cu vampiri si m-am bagat in pat.Nu dupa mult timp,am adormit.

    *

    Inca dormeam.Visam ca eram la biblioteca,si cineva ma urmarea.Fugeam prin rafturile pline cu carti,daramand tot ce-mi statea in cale.Eram speriata.
    Nu imi vedeam urmaritorul,dar il puteam simti.Alergand,am ramas blocata intre un perete si urmaritorul meu.Imi era frica sa ma intorc.Imi era frica sa nu mor.
    Deodata,capul incepu sa ma doara,si parca ma obliga sa ma intorc.Nu voiam,dar simteam ca aveam nevoie sa vad cine era urmaritorul.
    Picioarele mi s-au miscat,si in fata mea,la nici un metru distanta,statea un baiat.Se uita la mine zambind si sopti:
    -Ajuta-ma.
    M-am ridicat speriata din patul meu,respirand zgomotos.Ce vis ciudat,mi-am zis.

   Nota:Tin sa mentionez ca povestea este postata si aici:
    http://www.wattpad.com/3131352-fantoma-visurilor-mele-1

Fantoma visurilor mele

   Este vorba despre o fata,care pana la varsta de 17 ani a trait o viata normala.Intr-un nou oras,cu oameni noi,cum se va descurca ea?Mai ales atunci cand viseaza o fantoma?Cititi si veti afla.

   Un sfarsit inseamna o noua poveste...si aici este.Scriu pe acelasi blog,fiindca aici am mai multi urmaritori si imi este mai usor.:D
   Voi mai scrie pe langa asta si altceva,despre Chace Westwick...dar asta mai tarziu.
   Sper sa va placa!
                                                                                                     ~Law.

Epilog

 


    Chloe


    Daca stai prea mult singura,intr-o camera,vei ajunge sa innebunesti.Acum ii inteleg pe cei cu frica de spatii inchise.Era asa de plictisitor.
    Am cercetat camera de vreo 10 ori.In coltul de langa geam al camerei mele era un paianjen-sa imi amintesc sa dau cu matura pe acolo.
    Sunt pedepsita si foarte plictisita.Aparent,lipsind o zi intreaga din oras cu prietenul meu,insemna sex,pentru parintii mei.Asa am ajuns aici.Cel mai naspa este ca mama mi-a taiat linia de la Internet si nu pot vorbi cu Anna.
    A trecut o saptamana de atunci...Suntem in august.Nu am mai vorbit nici cu Jason,dar sunt sigura ca si parintii sai i-au facut o morala.Daca ar sti ei ce ni s-a intamplat cu adevarat...
    Dupa ce au plecat vampirii am mers spre casa cu Jason,iar acolo ne-am prabusit pe pat,si am adormit.Ne-am trezit pe la 6 seara,cu apeluri ratate de la parinti.Amintindu-mi de ceea ce se intamplase,nu prea mi-a pasat de ceea ce ar fi zis parintii.Am incercat sa le spun ca am adormit dar ei veneau cu acuzatia ca i-am mintit...ceea ce chiar facusem cu o zi in urma.
    Am lasat cartea din mana cand usa se deschise cu putere.In cadrul ei era mama.Chiar nu stie sa bata la usa?
    -Te cauta un baiat la telefon,zise mama cu o privire intrebatoare.
    Mi-am bagat nasul inapoi in carte si am intrebat:
    -A spus cine este?
    -Nu.Credeam ca poate stii tu.
    -Jason stie ca sunt pedepsita,nu m-ar suna,am zis pe un ton plictisit.
    Poate era greseala.
    -Numarul este strain.
    M-am uitat cu uimire la ea.Ar fi putut sa fie unul dintre vampiri.Ei erau in Londra,din cate stiam.
    -Pot sa ma duc sa vad cine e?am intrebat incercand sa fac niste ochi de catelusi.
    -Bine,dar nu mult.Esti inca pedepsita. 
    Am aruncat cartea si am fugit pe scari si am pus telefonul la ureche.
    -Alo?
    -Chloe?Sunt Will.
    -Oh...Este...iubita ta acolo?am intrebat vazand ca mama era in capul scarilor.
    -Acum ti-o dau.
    -Chloe?
    -Buna.Nu am putut sa vorbesc cu tine,fiindca eram si sunt pedepsita.
    -A...Si asta doar din vina mea.
    -Nu-i adevarat.Totusi...Ma bucur ca ai sunat.
    -Si eu ma bucur ca-ti aud din nou vocea.
    -Nu mai pot vorbi mult,am zis uitandu-ma la privirea manioasa a mamei.
    -Bine...Cand se termina pedeapsa?
    -Peste o saptamana,am zis trista ca trebuia sa mai rezist.
    -Bine...Ai grija de tine.
    -Si tu,i-am zis inchizandu-i si dandu-i telefonul mamei.
    -Cine era?intreba ea curioasa.
    -Niste prieteni de la schimbul de scoli..am mintit eu.
    -Bine...Dute in camera ta.Peste o ora luam cina.
    Inapoi in Infern...


    ***

    ~peste doua luni~


    Jason

    'Viata este minunata',am zis in gand pentru a zecea oara in ziua aceea.Mergeam cu Chloe,tinandu-ne de mana,prin parc,privind cum frunzele cadeau,lasand copacii goi.

    O melodie de pian se auzi si stiam ca e telefonul lui Chloe.Ea sari fericita,stiind cine o suna si raspunse la telefon,toata un zambet.Am lasat-o in voia ei si m-am dus pe o banca,ca sa o privesc.
    Ultimele doua luni au fost incredibile.Vacanta s-a terminat mult prea repede,si scoala a revenit in viata noastra.Nu ii duceam prea mult dorul,nici eu,nici Chloe.Noi deja ne-am decis sa mergem la aceeasi facultate,MIT[Massachusetts Institute of Technology].Sper doar ca parintii sa ne lase,dupa intamplarea din vara de la casa de vacanta.
    Chloe a pastrat legatura cu Anna Brandon,cea mai buna prietena a ei,si vampir,pe cand eu m-am imprietenit cu ceilalti vampiri(Will,Lizzie si Eric).De Chace nu mai auzisem nimic,si asta era foarte bine.Nu o mai voiam in pericol pe iubita mea.
    Chloe rase tare,si eu am zambit pentru mine.Era asa de fericita ca si-a regasit prietena.Chiar daca comunicau la distanta,Anna nu avea altceva de facut decat sa vorbeasca cu ea.Will mi-a zis ca ea inca nu poate merge la scoala,fiindca nu are control absolut asupra fiintei ei.Dar restul grupului se ducea la scoala,si am inteles ca erau in ultimul an.Mi-a povestit,de asemenea,cum au fost toti transfomati de catre Chace,si faptul ca erau si rude cu el.
    Recunosc ca nu il intelegeam deloc pe Chace.Ar fi mai multe motive de ce i-a transformat pe toti.Dar...De ce ia supus la asemenea durere?Will imi spuse ca doare cand esti in proces de transformare.Nici intr-o mie de ani nu voiam sa aiba Chloe o asemenea durere.
    Ura mea pentru Chace crestea si din cauza ca ma ranise la casa de vacanta.Si mai mult,ca o vana pe Chloe.
    Dar pana la urma,totul s-a terminat cu bine.
    Eu eram bine,Chloe era bine si Anna 'traia'.
    -La ce te gandesti asa de intens?imi intrerupse gandurile Chloe,care terminase discutia si se aseza langa mine,luandu-ma de gat.
    M-am uitat in ochii ei,acoperiti de bretonul ala enervant,si i-am zis: 
    -La cat de mult te iubesc.
    Ea zambi cu toti dintii si ma saruta.
    -Si eu te iubesc.
    Si am ramas acolo pentru ore intregi,tinandu-ne in brate,gandindu-ne la viitor.Aveam o intreaga viata inainte,si speram sa fiu mereu cu Chloe.
    M-am uitat din nou la ea.
    'Da,suntem facuti unul pentru altul'.

    Nota:This is the end.Sper ca v-a placut ficul meu si ca o sa cititi in continuare ce voi mai scrie.Spuneti-va parerea,dati sfaturi,faceti ce vreti,doar sa nu ma injurati!
    Pana data viitoare...

                                           ~Law.

Cap 27:All against him.

      Anna

    Stewardesa anunta ca vom ateriza peste 10 minute si oamenii din jurul meu incepura sa se pregateasca.De abia asteptam sa plec din avionul asta,sa alerg prin padure...Sa vad ce se intampla cu Chloe.Sa o vad din nou.
   In sfarsit,avionul ateriza si am fost nevoita sa astept sa ies ultima,ca sa nu nimeresc intr-o imbulzeala.Daca ajungeam in mijlocul a 10 inimi care bat,nu stiu ce faceam.Asa ca am iesit aproape ultima din avion si m-am indreptat spre iesirea orasului.
    Voiam sa fur o masina dar daca nu avea benzina?Picioarele mele erau mult mai rapide.Asa ca am luat-o la goana spre Nashville.Aproape o mie de km,asta in 2 ore.Eram surprinsa de mine insami,si simteam ca imi era sete.Nu vanasem de ieri si acum era 3 dimineata.Inca intuneric.
    M-am oprit in Nashville,la hotelul in care statea Will.Am inspirat adanc si i-am simtit mirosul.M-am luat dupa el,si acesta dadea spre padure.Iar padurea m-a condus spre afara orasului.
   Si in sfarsit,facandu-mi drum printre frunze l-am vazut pe Will.Nu era singur.Era cu Chace si cu...un om.

      Chloe

    Nu,nu se putea.Imi juca mintea feste.Probabil Chace ma omorase atat de repede incat acum eram moarta si o vedeam pe Anna.Dar nu.Inca simteam vantul biciuindu-mi fata si durerea din picioare era inca prezenta.Eram vie,si din cate se parea,si Anna Brandon era.
    Arata...bine.Fusese dintotdeauna frumoasa dar acum...era orbitor de frumoasa.Pielea alba parca ii stralucea la lumina lunii si ochii ei...erau de culoarea chihlimbarului.Am scancit fara sa vreau.Ochii ei erau albastri,nu cum erau acum.

   Si faptul ca erau schimbati,trezea in mine suspiciuni teribile.Ca totul sa fi fost un vis,nu se mai punea.In gand chiar speram sa ma trezesc transpirata in patul meu de acasa-nici un Jason ranit,nici un Chace,nici un vampir blond ciudat si nici o Anna diferita,dar vie!
    -Stai acolo,zise Will miscandu-se spre ea.
    Deci si ei o vedeau.Huh,nu sunt nebuna.
    -Tu..chiar esti aici?am intrebat eu venindu-mi sa plang de fericire.
    Anna se uita la mine uimita parca de prezenta mea si,ignorandu-l pe Will,care o luase de mana-Erau impreuna,deci!-ii arunca o privire taioasa lui Chace.Acesta din urma marai manios.
    -Chiar totul e impotriva mea?zise el pe un ton taios.
    Ochii mei erau blocati pe silueta Annei,total diferita.Arata atat de frumoasa,de solida...de nemurioare.Era un vampir din cauza lui Chace.Revelatia m-a lovit dintr-o data si am suspinat zgomotos.Intre timp,vampirii schimbau priviri intre ei.
    Anna imi tot ignora privirea furioasa ce i-o dadeam.Daca privirile ar putea ucide...toti de aici ar fi morti intr-o secunda.Stai un pic,sunt deja morti!
    -Cred ca ai facut destul rau in orasul asta,Chace,zise in cele din urma Anna.
    Si vocea ei era la fel de uimitoare.
    Chace scutura din cap langa mine si zise suparat:
    -Ea e diferita.I-ar fi mai bine ca vampir.
    Sunt diferita?La ce se referea?
    -La ce te referi?intreba Will in locul meu,mangaindu-i degetele Annei.
    Imaginea aproape m-a facut sa suspin.Din nou.Cat de vampiri aratau acum?Aratau ca un cuplu obisnuit.Exceptand desigur furia din ochii lor,si pielea aia alba,usor stralucitoare,despre care as spune ca se simte ca creta la atingere.
    -Nu pot sa-i schimb gandurile,zise Chace printre dinti.
    M-am intors la el si el se uita la mine.Acuzator.
    -De ce?am intrebat eu si Anna la unison.
    Imi venea sa chicotesc.In copilarie mereu ni se intampla asa.
    -Pur si simplu,nu pot.E diferita.
    Huh?Diferit nu inseamna neaparat ciudat,Chloe.Gandeste-te ca daca putea sa-mi 'schimbe gandurile' as fi vampir acum.
    -Iti dai seama ca acum chiar nu o sa mai poti face nimic,nu?intreba Will.Eric si Lizzie sunt si ei pe drum.
    -Mmm...facu Chace in sfarsit luandu-si privirea de la mine.Bine,cum vrei.La revedere,Chloe,zise ultima propozitie dand din cap inspre mine.
    S-a uitat si la ceilalti doi si a fugit in intuneric.
    -Crezi ca s-a terminat?sopti Anna dar eu am putut auzi.A renuntat prea usor.
    -Nu vrea sa moara.Dar nu poti fi niciodata sigur.Tu nu ar fi trebuit sa vii aici,ii zise Will prietenei mele.
    De abia puteam auzi ce spuneam,fiindca stateau la vreo 10 metri departare.
    -Nu mi-ai raspuns la telefon si eram ingrijorata,marturisi ea uitandu-se la el cu dragoste.
    Se iubeau,si se vedea ca erau fericiti.Chace chiar facuse ca un lucru rau sa se transforme intr-unul bun.
    Mi-am dres glasul ca sa ma fac observata.Amandoi s-au uitat la mine si Anna voia sa vina spre mine.
    -Stai..Tu nu ai...
    -Daca fac ceva necugetat esti aici sa ma opresti,zise privindu-l iar cu dragoste.
    Asa aratam si eu cu Jason?Ei bine,dragostea arata ciudat,dar se simte minunat.
    Anna continua sa mearga cu Will langa ea si se opri la un metru de mine.
    -De ce nu mi-ai spus?am intrebat direct.As fi putut intelege.
    -Crede-ma,nu ai fi putut,zise ea cu vocea ei minunata.
    -Tu i-ai trimis pe Eric si Elizabeth aici?
    -Da,raspunse ea.Banuiam ca Chace avea sa revina si de asta...
    -Ei bine,acum a plecat.Poti sa pleci si tu,am zis suparata.
    Suparata ca nu ma sunase,ca ma pusese intr-un asemenea pericol,ca ea are o eternitate in fata...
    -Imi pare rau,sopti ea.
    M-am uitat in ochii ei de chihlimbar.Contrastau asa de ciudat cu fata alba.Dar intr-un mod mirific.
    -Trebuie sa plecam,zise Will uitandu-se in zare.
    Mi-am dat seama ca soarele era pe cale sa rasara.
    -Se intampla ceva la lumina soarelui?am intrebat eu.
    -Nimic daunator,zambi Anna cu tristete.
    -Pot sa te imbratisez?am intrebat gandindu-ma daca s-ar fi simtit altfel.
    Cei doi au schimbat priviri intre ei .Anna a facut un pas in fata si si-a pus mainile peste umerii mei-nu pe gat.Mi-am pus si eu mainile la fel.Imbratisarea ei era rigida.Ea era un vampir acum-si eu reprezentam hrana ei.Domnul stie cum poate sa reziste.
    Stand asa,mi-am amintit de vremurile bune,cand eram mici.Ne imbratisam mereu atunci-cand una dintre noi se lovea,cand un parinte nu ne dadea ceva,cand ne impacam...

    Imbratisarea asta era de 'adio',dar se simtea mai mult de 'la revedere'.O s-o mai revad vreodata?Am simtit cum o lacrima mi-a alunecat pe obraz,si am lasat-o sa cada.
    -Te voi mai vedea vreodata?am suspinat in gatul ei,toata acoperita de parul ei blond.
    Mirosea frumos,a flori.
    Ea s-a desprins usor din imbratisare,continuand sa aiba mainile pe mine.I-am atins mainile si am zambit in gandul meu-erau tari si se simteau in acelasi timp si fin, dar si ca creta.Cum se putea asta?
    -Desigur,exista internetul,zambi ea.
    Am zambit si la randul meu.Dintr-o parte a padurii s-au auzit fosnete si toti trei ne-am uitat intr-acolo.De acolo a iesit o Lizzie ciufulita,Eric...care tocmai il dadea jos pe Jason de pe spatele lui.WTF?
    -Chloe!Esti bine?zise acesta fugind spre mine.
    -Da.Tu esti bine?am intrebat lasand mainile de pe Anna ca sa-l imbratisez pe el.
    -Ma doare putin,dar Eric e un doctor bun,zambi el la Eric.
    Ma lua de mana si se uita la Anna,care acum era langa Will,la 5 metri departare.
    -Ea e Anna,Jason.E vampir,l-am lamurit eu.
    -Oh..
    -Trebuie sa plecam,zise Will inca o data.Si veniti si voi,zise uitandu-se la sora lui si la Eric.
     Inainte ca cineva sa mai spuna ceva,razele soarelui patrunsera printre crengile copacilor.M-am uitat la cei 4 vampiri si acestia...straluceau?Razele soarele intalnisera pielea lor pe alocuri,si acolo straluceau ca niste diamante.
    -Wow,a zis Jason.
    Vampirii pareau stanjeniti de soare si toti ne-au privit.
    -La revedere,zise Elizabeth uitandu-se cu parere de rau.
    Ea s-a apropiat de baieti,gata sa plece,iar Anna se uita la mine cu regret.Pielea alba o facea mai superba ca niciodata.Mm...ii dadea aerul acela supranatural de care avea nevoie.
    -Ne vedem,zise si se intoarse.
    Acum erau aici si intr-o secunda am ramas doar eu si Jason.
    -Esti bine?Ti-a facut ceva Chace?intreba Jason ingrijorat luandu-mi fata in maini.
    -Nu,am oftat eu.Era Will...apoi a venit si Anna...
    Eram obosita.
    -Iti povestesc mai tarziu...
    -Bine.Hai acasa.
    Imi dadu un sarut pe frunte,ma lua de mana si am pornit amandoi spre casa.

    Nu prea constientizam acum ce mi s-a intamplat.Ma simteam cumva bruiata de la activitatile normale.Desigur,nu regretam catusi de putin ca existau vampiri.Asa,Anna e in viata.(cat de in viata se spune ca ar fi un vampir).
    Jason imi stranse cu afectiune mana si m-am uitat la el.In ochii lui am vazut ce simtea el pentru mine.El era aici cu mine,ajutandu-ma sa trec peste.Iar Anna nu era.Dar era acolo,undeva.Exista pentru mine.

   Nota:Aici este ultimul capitol.Mai este epilogul si gata.Nu va faceti griji,o sa mai scriu.Daca v-a placut,comentati.Va mai las cu o melodie.
    ....fiindca Chloe si Jason sunt teferi si nevatamati....