Capitolul 1

Mama-vanatoare de fantome.
Tata-un detectiv.
 Eu-o anomalie.

    Emma

    Afara ploua.Ca intotdeauna de altfel.Sa traiesti in Londra era greu,dar in acelasi timp frumos.Trebuia sa fii mereu atent la buletinul de stiri,ca sa stii cu ce te vei imbraca.Dar oamenii care traiesc aici de multi ani,au invatat sa invinga ploile si frigul.Aveau umbrele,cizme impermeabile si tot felul de haine rezistente la apa.
    Dar nu si eu.Eram doar de vreo doua saptamani in Londra.Parasisem insoritul si frumosul New York pentru a veni in orasul asta ploios.Si asta doar din cauza serviciului tatalui meu.Era detectiv la o firma celebra,si a fost transferat aici.Ce fericire!Am ramas doar eu cu el dupa ce mama murise intr-un accident de masina pe cand aveam eu vreo 8 ani.Acum am 17 ani si inca ma doare cand ma gandesc la ea.
    Dar un oras nou poate insemna lucruri,si mai ales,baieti noi.Speram ca aici sa nu mai existe baieti ingamfati,care se dau la toate fetele si cred cei mai bun despre ei.Dar nu...Oriunde exista astfel de fiinte.
    Eram asezata pe un fotoliu si citeam din 'Dracula' de Bram Stocker,intr-o biblioteca enorma.Fugisem din calea furtunii de afara,si am nimerit aici.Prin toata biblioteca erau imprastiati adolescenti,adulti si un grup de batrani.Acestia din urma citeau o carte veche,de pe timpul lor,si beau un ceai.Englezii si obiceiurile lor!De doua saptamani de cand sunt aici,recunosc ca am baut si eu ceaiuri.Ce sa fac daca nimeream in restaurante in care ceaiurile erau 'specialitatea casei'...
    Revenind la biblioteca...Am observat ca dintr-un colt al incaperii ma privea cineva.Era o fata si se prefacea ca citea o carte,dar se vedea ca ma urmarea cu privirea.Mi-am ridicat ochii spre ea si ea isi baga imediat nasul in carte.Am facut la fel pana ce am vazut ca isi facuse curaj si se puse pe fotoliul de langa mine.
    Mi-am lasat cartea in jos si m-am uitat la ea.Avea parul negru,de la natura,si ochii de un albastru deschis.Avea trasaturi frumoase.
    -Buna,i-am zis.
    Ea se uita la mine zambitoare si ma saluta politicos.Aproape ca mi-am dat ochii peste cap.Englezii aveau si o politete in sange.Ciudat,nu?
    -Eu sunt Ivy,zise ea.
    -Eu sunt Emma si sunt noua in oras,i-am zis.
    -Normal ca esti,rase ea.Nimeni nu iese in oras fara o umbrela sau o haina potrivita pe aici.
    -Ies asa mult in evidenta?am oftat eu,uitandu-ma la tenesii mei subtiri.
    -Pai da...De unde esti?
    -New York..
    -Mereu am vrut sa vizitez orasul.
    -Si eu Londra.
    -O sa inveti aici?m-a intrebat toata un zambet.
    -Da...La St Andrews.
    -Ce super!!!sari ea.O sa fim colege.Esti in ultimul an,nu?
    -Da,am zis zambind la reactia ei.
    Am simtit ceva vibrand in buzunar si mi-am scos telefonul.Era tata.Am raspuns si acesta mi-a spus ca a facut cina si sa vin acasa.Cand s-a facut asa tarziu?
    -Trebuie sa plec,i-am zis lui Ivy.
    Am facut schimb de numere si adrese de email si m-am ridicat sa plec.
    -Ia de aici,zise ea intinzandu-mi o umbrela.
    -Aa...Iau un taxi.
    -Pana la taxi,zambi ea la mine.Ca sa fie un motiv sa ne mai intalnim.
    -Ok,am zambit si eu.Mai vorbim,atunci.
    Am iesit din biblioteca,am deschis umbrela si am cautat un taxi-gasind unul foarte usor.I-am dat taximetristului adresa apartamentului proaspat cumparat,si am ajuns acolo intr-un sfert de ora.Taximetristii mereu mergeau pe drumul cel mai lung ca sa faca mai multi bani.
    Ajunsa acasa,l-am gasit pe tatal meu,John,intins pe canapea,cu o bere in mana.Deja mancase.El se scuza din priviri si eu mi-am dat ochii peste cap.M-am dus in bucatarie si am mancat,apoi m-am retras in camera mea.Cateodata mai stateam la palavre,eu cu tata,dar acum eram si eu obosita,si el.Poimane avea sa inceapa scoala si eu inca nu mi-am facut prieteni.Ei bine,doar unul-Ivy.
    Am facut un dus si am deschis laptopul,curioasa daca Ivy imi daduse un mesaj.Nimic.Am lasat sa ruleze un film de groaza,cu vampiri si m-am bagat in pat.Nu dupa mult timp,am adormit.

    *

    Inca dormeam.Visam ca eram la biblioteca,si cineva ma urmarea.Fugeam prin rafturile pline cu carti,daramand tot ce-mi statea in cale.Eram speriata.
    Nu imi vedeam urmaritorul,dar il puteam simti.Alergand,am ramas blocata intre un perete si urmaritorul meu.Imi era frica sa ma intorc.Imi era frica sa nu mor.
    Deodata,capul incepu sa ma doara,si parca ma obliga sa ma intorc.Nu voiam,dar simteam ca aveam nevoie sa vad cine era urmaritorul.
    Picioarele mi s-au miscat,si in fata mea,la nici un metru distanta,statea un baiat.Se uita la mine zambind si sopti:
    -Ajuta-ma.
    M-am ridicat speriata din patul meu,respirand zgomotos.Ce vis ciudat,mi-am zis.

   Nota:Tin sa mentionez ca povestea este postata si aici:
    http://www.wattpad.com/3131352-fantoma-visurilor-mele-1