Capitolul 4

    Emma

    Chestia asta ma infricosa enorm.In ce dimensiune,un om normal,cum stiu ca sunt eu,ar visa pe cineva mort?
    Eram acasa de vreo doua ore.Si plangeam.Plangeam ca visam oameni morti,si ca propria mama era moarta.De ce viata era atat de dura cu oamenii?De ce eram eu asa de slaba?Plangeam ca proasta,pentru un necunoscut.
    Pentru ca voiam sa il visez din nou,m-am pus in pat mai devreme.
    Si s-a intamplat.L-am visat din nou.
    De data asta eram in biblioteca de la scoala si mancam un sandwich.Ceea ce facusem si azi-mintea mea nu mai putea crea ceva nou din cauza oboselii.
    Din visul meu,vedeam de undeva din afara.Nu mai eram eu protagonista,lucru ce ma bucura.
    Si apare Christian Green de dupa rafturi cu mainile in buzunar,uitandu-se la mine,adica la Emma de acolo.Se uita la ea,examinand-o de sus pana in jos.El a inceput sa mearga si eu,aia de sus,m-am trezit in Emma cea care manca.
    -Buna,Emma,zise baiatul luand loc pe scaun.
    M-am holbat la el,incercand sa inghit ce aveam in gura.Voiam sa intreb 'Cum dracu tot ajungi in visele mele?' dar nu eram capabila sa scot nici un sunet.Ce se intampla?Ah,da.Era un vis,ca atunci cand alergi si nu poti ajunge unde vrei.Asa si acum.
    -L-am vazut pe tata prin intermediul tau astazi,a continuat baiatul zambind.
    -Poftim?Ce tot vorbesti acolo?am zis dintr-odata cu o voce speriata.
    -Nu te speria,te rog.Tu chiar nu stii de ce pot vorbi acum cu tine?
    -Nu.Suntem intr-un vis?
    -Da.
    -Si cum ai ajuns aici?
    -E singura cale,zise baiatul trist.
    In acelasi timp,o lumina puternica aparu din spatele lui si am disparut cu tot cu el.M-am trezit in camera mea si l-am vazut pe tata langa fereastra.De acolo era lumina puternica,mi-am dat seama.
    Firar sa fie!De ce m-am trezit asa de repede?
    -Hai la scoala scumpo!
    -Bine,bine,am mormait,ducandu-ma la baie.
    Peste 40 de minute,eram la scoala,holbandu-ma la poza cu Christian Green,de pe panou.Erau aproape la fel.Dar era ceva diferit la cel din visele mele.Era mai sters,mai trist,mai...Ca o fantoma.
    -Sunteti bine,domnisoara Green?am auzit o voce.
    M-am intors si l-am vazut langa mine,uitandu-se la fiul lui,pe domnul Green.
    -Da...Imi pare rau pentru fiul dumnevoastra,am reusit sa spun.
    'Va visez fiul.Si sunt infiorata de el.'
    -Ai auzit,nu?Chris a fost un baiat bun..Chiar imi doresc sa fi fost eu in locul lui,zise el trist.
    -Eu..
    Slava Domnului ca am fost intrerupta de sonerie!Am murmurat un 'Buna ziua' si m-am dus la ora.
    Peste doua ore,inainte sa ma duc la cantina,am dat o fuga pana la baie,sa ma spal pe maini.Avusesem desenul si eram toata murdara de lut,in urma experimentelor de la ora.
    Uitandu-ma la eu,cea din oglinda,am vazut in spatele meu niste umbre.M-am intors in acelasi timp,si nimic.M-am uitat in oglinda inca o data,si erau tot acolo.Mi-am sters repede mainile si am fugit din baie.De ce mi se intamplau mie toate astea?Destul ca trebuia sa ma acomodez intr-un oras nou...acum am fantome pe capul meu?
    Am intrat in cantina si am cautat-o cu Ivy cu privirea,ignorand baietii ce fluierau si privirile fetelor geloase.Wow,sunt in universul baietilor britanici,cu accentul lor sexy,si nici macar nu le dau atentie.Asta da schimbare,Emma.
    Am localizat-o pe Ivy stand la rand la mancare,si m-am dus la ea.
    -Prea multa atentie?intreba ea.
    Nu asta era problema mea acum,ci acele umbre din baie,dar fie ce o fi.
   -Mda..
    Cand sa mergem la o masa libera,ceva m-a lovit puternic in cap.2 secunde mai tarziu,rasetele au umplut sala.M-am intors sa vad cine a dat si nu era nimeni.Doar un mar ce se rostogolea pe jos.Am injurat sub musteata, ducandu-ma cu Ivy la masa.Ea radea de mine.
    -Sa-ti fi vazut fata!chicoti ea.
    -Oh,mai taci!
    Si ziua a trecut imediat,fara alte accidente.Toata dupa amiaza si restul serii am citit 'Romeo si julieta',opera ce trebuia prezentata pana vineri.
    La 10 m-am pus in pat,si am adormit.
    Visam ca eram intr-un tren al groazei,cand Christian aparu din nou in visul meu.Trenul a disparut si ne aflam amandoi pe o pajiste.
    -Cum ar trebui sa vorbesc cu tine daca tu ma respingi?izbucni el furios.
    Furios pe mine?Nici macar nu il cunosteam!
    -Cum adica te resping?
    Cuvintele ieseau singure din gura mea.
    -Azi,in baie.In loc sa ma ajuti sa vin,tu ma alungi!
    -Ce?Tu erai acolo?Deci nu esti numai un personaj fictiv de al meu??
    -Normal ca nu Emma.Trebuie sa ma ajuti.
    -Cum as putea ajuta o fantoma?am intrebat eu.Sa te trimit dincolo,sau ceva de genul?
    -Nu.Sa ma ajuti sa revin la viata.

       V-a placut?Comentati!>D<
                      ~Law.