Chapter 2:Meet humans

         Din perspectiva autorului

    Autobuzul opri in sfarsit si Vivian iesi in jungla orasului.Inauntrul ei era speriata.Foarte.  
    Se aseza pe o banca si privi in jur.Oameni peste tot.In fata ei era o intersecrie si multe treceri de pietoni.Oamenii treceau unul dupa altul,nimeni uitandu-se la cineva.Nici macar la ea,tipa in rochie alba,cu 2 cicatrici uriase pe spate.

   Se simtea straina.Se uitase ea mai toata viata la oameni dar...ce se vede de sus nu e ce-i jos.Era diferit.Era aglomerat.Era ingrozitor.
   Vivian isi facu curaj si se ridica.Se duse la masina galbena ce stia ca se numea 'taxi' si stia ca poate s-o duca oriunde.Intra inauntru si vazu un om intre doua varste,cu parul negru,albit pe alocuri,ce zambea la ea.
   -Buna ziua,domnisoara.Unde va duc?
   -Um,buna,zise Vivian si-i dadu foaia cu adresa.
   Asta era prima data cand mergea cu masina.Si nu-i placu deloc.
   Odata ce porni motorul,i se facu rau.Incerca sa se uite pe geam si sa imagineze la ea acasa,dar nu putea.Simtea ceva ciudat in stomac si ii era frica sa se faca de ras in fata acestui om.
   -Prima data in oras?sparse soferul linistea.
   -Da,sopti ea.
   Vivian se uita numai in fata acum.De peste tot se auzeau claxoane,lucru ce o tulbura.Spre fericirea ei,soferul zise:
   -Aici e.
   Parca langa trotuar si dupa ce Vivian ii dadu niste bani,zbura din masina.
   Noua ei casa era intr-un zgarie-nori.'Sper sa fie cat mai aproape de nori'gandi ea,uitandu-se la enorma cladire din fata ei.Isi facu curaj pentru a nu stiu cata oara in acea zi si merse spre scara blocului,intrand.In stanga,vazu o serie de scari urcand si langa aceasta era liftulSe uita dintr-o parte intr-alta,nestiind ce sa aleaga.
   Auzi pasi in spatele ei si se intoarse numaidecat.In scara intra o femeie batrana ce se sprijinea de un baston,carand multe pungi in maini.
   -Pot sa va ajut?se oferi politicoasa Vivian.
   -Multumesc,draguta.Locuiesc la ultimul etaj.
   Vivian intra in lift alaturi de femeie si o lasa pe aceasta sa apese butonul.Pe foaia ei,Vivian descoperi cu uimire,ca acum scria ca locuia pe acelasi etaj.Cuvintele nu erau dinainte acolo.'Laudat sa fie Ingerul Suprem.'gandi ea.
   -O,Dumnezeule!!Ce s-a intamplat cu spatele tau?se uimi femeia.
   -Un...accident nefericit,zise Vivian uitandu-se in jos.
   Femeia ii observa tristetea asa ca nu mai zise nimic.
   Odata ajunse la etaj,fata ii duse pungile in casa si isi lua la revere,pentru a-si cauta propria casa.Si o gasi.Era ultimul aparatament si era modificat,avand o terasa mare si pe jumatate acoperita.Apartamentul era plin de lucrui omenesti,electrice,cu care Vivian trebuia sa se obisnuiasca pentru a se putea hrani si integra in noua viata.
   In nori manca foarte rar,tot mancare de oameni.Dar ingerii nu aveau nevoie de mancare prea mult.Dar acum,ea era pe jumatate om,si trebuia sa se ingrijeasca.
   Vivian imbraca niste haine obisnuite-blugi si hanorac si incepu sa aranjeze lucrurile din casa dupa placul ei.Seara veni repede,si dupa ce ciuguli ceva din frigiderul dinainte aprovizionat,se culca.
   Dimineata,Vivian primi o scrisoare de la un necunoscut.Era de fapt urmatoarea cerere ce trebuia sa o indeplineasca.Sa mearga la facultate.
   Se imbraca repede in pantaloni albastri si o bluza,iesi din casa si lua iar un taxi.Urma sa urmeze cursurile primului an al NYU.Pe drum,Vivian se uita pe geam,la orasul aglomerat.Era surprinsa de tot ce vedea si se abtinea sa nu zica mereu 'Oh' si 'Ah' cadea o masina mai ciudata sau alte chestii.
   Soferul oprise chiar in fata facultatii.Ea ii multumi si cobori,nesigura.Arunca o privire spre cer si apoi incepu sa mearga unde mergeau si cei din jurul ei.Se opri in fata unui afis mare pe care era desenata in detaliu o harta.Vazu unde era ea,dar nu avea habar unde trebuie sa se duca.
   Cineva isi drese glasul si ea vazu langa ea un baiat,cam de varsta ei,uitandu-se curios la ea.Tipul avea parul castaniu deschis,ciufulit si ochii de o culoare ciudata,un albastru,sau gri foarte inchis.Era frumos,dar nu era cel pentru care Cazuse Vivian.

     Tipul vorbi,cu o voce ce te alina:
   -Te vad pierduta.Te pot ajuta?
   -Sigur,raspunse ea imediat.
   -Unde vrei sa ajungi?
   'Unde voiam sa ajung?'se intreba Vivian.Nu stia.
   -Ti-ai luat orarul?
   -Um..nu...zise ea nestiind sigur ce insemna 'orar'.
   'Parca ordinea orelor,nu?'
   -Bine,vino cu mine.Eu sunt Atheron.
   -Vivian,zise fata strangand mana intinsa a baiatului.
   Atingerea ii parea ciudat de familiara.De parca atingea un vechi prieten inger...'Dar Atheron nu avea cum sa fie inger,nu?L-as fi simtit...'gandi ea.
   -Si...de und eesti?o intreba el.
   'De unde sunt?Din Ceruri.Dar de unde sa mint ca sunt?'
   -De pe aici,zise nesigura.
    Nu stiuse niciodata sa minta cum trebuie.
   -Tu?
   -Tot de pe aici,ii zambi el.Uite,am ajuns.
    Vivian se uita in sus,vazand ca scria 'Secretariat'.Intra in incapere si Atheron o urma in liniste.Inauntru era o femeie,bruneta,cu parul scurt si cu ochelari cu rama patrata.
   -Buna ziua,zise ea.
   -Buna.Numele?
   'Numele??Ce nume am?De unde sa stiu?Doar Vivian mi se spune acolo sus...'
   -Mmm...Vivian..Vivian Angel.
   'Te rog sa ma gasesti ca prin minune!Te rog!!!'
   -Ah,am gasit.Poftim.
   Femeia intinse o foaie si fata o lua nesigura.
   -Multumesc,ii zise si se intoarse sa iasa.
   Atheron se mai uita o data la femeie si iesi si el.
   -Ce ora ai?
   Vivian se uita pe foaie,dar nu gasea unde avea prima ora.Atheron se apleca sa se uite pe foaie.
   -Psihologie.Eu am langa.Vino.
   Vivian era fericita ca el venea cu ea.Mergeau pe coridoarele largi,pe care mergeau grabiti si alti studenti.Ea tresarea de fiecare data cand cineva se izbea in ei.
   -Nu prea esti obisnutia cu aglomeratia,nu?o intreba Atheron.
   -Nu prea,recunoscu ea.
   Ajunsesera repede la o usa deasupra careia era o placuta pe care scria 'Jack Oward-Psihologie'
   -Te las aici,zise baiatul.Ne intalnim la 12 la cafenea?
   -Dar ce-i la 12?
   -Fereastra pentru toti.Pauza.O gasesti repede.
   -Bine.Ne vedem atunci.
   Atheron ii zambi inca o data si pleca inainte.Vivian respira adan si intra in clasa.Profesorul,un batranel,ii facu semn sa-si ocupe un loc si ora incepu.Vivian asculta cu atentie,chiar raspunzand la unele intrebari.
   Urmatoarele 2 ore de engleza trecura repede si Vivian mergea printre alti studenti,indreptandu-se,sperand ea,spre acea cafenea.Pana la urma,ajunse.Cafeneaua era ticsita cand intra.Peste tot,doar studenti mancand si razand.
   Vivian scurta incaperea cu privirea ei agera si-l vazu pe Atheron facandu-i cu mana de la o masa cu 2 locuri.Ea isi facu drum spre el,dar fu oprita de un grup de baieti.Unul solid iesi mai in fata,vrand s-o atinga,dar se feri.Zambea cuceritor la ea,si Vivian stia genul acesta de baieti.Ii vazuse de sus.
   -Ai cazut din cer?Fiindca arati exact ca un inger.
   Fata incremenise.
   'Poftim?De unde stia el?'
   O mana ii prinse bratul si o trase dintre acei baieti.Era Atheron.
   -Acel baiat...zise ea in timp ce se aseza pe scaun,inca surprinsa.
   -Nu te-ncrede in vorbele lui.E un idiot ce vrea sa para tare.
   -Ai auzit ce-a zis?
   Atheron zambi,aratandu-si dintii perfecti.
   -Voia sa te cucereasca.Nu stie nimic despre tine.
   -Dar...
   'Stai asa.Nu stie nimic despre mine?El stie ceva??'
   -Stii tu?
   Atheron rase.
           -Te-am mirosit inca de cand ai coborat din taxi,zise el.
   -Dar cum??Doar nu esti...
   Vivian incremenise,din nou.'Este posibil sa fie inger?Dar nu mirosea deloc ca unul.Si el a zis ca m-a mirosit...'
   -Da,Vivian,sunt inger.Si tu la fel.
   'Oh!De aici faptul ca mi s-a parut cunoscuta atingerea sa.El locuise odata in Ceruri!'
   -Dar eu nu te-am putut mirosi.zise ea.Doar daca esti Damnat iti pierzi mirosul si...
    Atheron ii facu din ochi,zambind.
   'O,Dumnezeule!El chiar era un Damnat!Un Inger Cazut neiertat,blestemat..pedepsit...Doamne,apara-ma!'
   Atheron ii atinse mana.
   -Tu de ce ai Cazut?


            ***


            Hei,bloggeri!
            Aici e capitolul 2 din noua poveste,Caderea unui inger
            Sper sa va placa!:*
            O seara placuta!>:D<